2,444 matches
-
și dragoste ce plutea în jur. Eram asemenea unor oglinzi care își reflectau una alteia dragostea pentru ea, dublând-o și triplând-o, sclipeam și noi de scânteile acestei iubiri, iar eu eram atât de copleșită, atât de recunoscătoare pentru tandrețea lui de tată încât devenisem cu totul dependentă de el, când ieșea din casă mă simțeam neajutorată, aproape că mă transformasem și eu într-o copilă în primele ei luni de viață, iar el era fericit, plin de viață, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
delicată, pare că soarele vrea să apună înainte de venirea amiezii, ceața densă ne îngreunează drumul, iar noi șerpuim pe șoseaua îngustă, printre munții ascunși în norii ce coboară asupra noastră ostili și stranii la curbele cele mai strânse, lipsiți de tandrețea la care ne-am fi așteptat. Udi conduce cu mare dificultate, aproape atingând parbrizul cu capul, cu privirile concentrate, umerii i se mișcă necontenit dintr-o parte în alta, unul după altul, semnele de circulație se încing în fața noastră, asaltându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi este greu să îmi imaginez ce face la ora aceasta, pentru că întotdeauna fuseserăm foarte aproape unul de celălalt în momentele acestea, îmi strâng și mai tare pleoapele. Îmi este greu să îl privesc din afară, pot doar să simt tandrețea pe care o emană în clipele de apropiere, o căldură surprinzătoare și prețioasă, asemenea unei raze de soare într-o zi ploioasă, cum face dragoste, încerc să îmi amintesc, îi întind trupul alături de mine pe canapea, cum facem dragoste, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
era decât o povară pentru el. Când ajungeam la ea, ura se risipea, îmi era mai ușor să o urăsc de la distanță, decât de aproape, chiar și acum, când doarme în camera de alături, îmi inspiră o liniște ciudată, o tandrețe ascunsă în pivnițele ființei, în cuiburile porumbeilor, în țiglele acoperișului, care îndrăznește deodată să iasă la lumină. Ani la rând o acuzasem de moartea tatălui meu, refuzasem să o iubesc, rezistasem acestei tentații chiar și după moartea lui, totuși îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pături. Mă simt bine în compania tăcerii sale somnambule, atât de tare mă tem să fiu părtașă la durerea ei, sunt uimită să îmi văd mama întâmpinând-o în scurtele ei momente de trezie, perfect capabilă, firească și plină de tandrețe, într-o noapte, în timp ce întindeam un cearșaf pe canapea, mama se apropie de mine cu o țigară în mână, ești nedreaptă față de copilă, spune ea, încetează să o mai compătimești, din prea multă compasiune, te îndepărtezi de ea, eu încuviințez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un hohot de râs, atât de amuzant mi se pare că cineva ar putea crede asta, eu chicotesc, ce bine ar fi fost să fiu Hava, toată viața mi-am dorit să fiu ca Hava, iar el spune cu o tandrețe surprinzătoare, sunt sigur că Hava își dorește să fie ca tine. Cum adică, protestez eu încântată, după ce o vei vedea, vei înțelege cât de mult greșești, este destul de mulțumită de ea însăși, nu își dorește să fie ca nimeni altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
către ușă. „Oprește-te”, strigă ea, „cum Îți permiți...” Apoi izbucni În lacrimi și-i aruncă brațele după gât: „Iubitule, dar eu sunt Sophia ta și numai a ta, doar nu te-ai supărat dintr-atâta...” Belbo Îi trecu cu tandrețe brațul pe după umeri, o sărută pe tâmplă, Îi aranjă părul, după care zise către cei din sală: „Iertați-o, nu-i obișnuită să bea atât de mult...” Am auzit câteva râsete Înăbușite printre cei prezenți. Cred că le-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
homunculi Îi vorbesc, Îi comunică secrete, emit profeții, unul Îi dezvăluie adevăratele măsuri ale Templului lui Solomon, altul cum să exorcizeze demonii... Cinstit să fiu, eu nu i-am auzit niciodată vorbind.” Aveau chipuri foarte mobile. Regele o privea cu tandrețe pe regină și avea o privire foarte blândă. „Gazda noastră mi-a spus că l-a găsit Într-o dimineață pe adolescentul albăstrui, scăpat cine știe cum din Închisoarea lui, pe când Încerca să desigileze vasul perechii lui... Dar era afară din elementul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spui Întotdeauna adevărul. Tu ești Minele meu, care nu-i altul decât Sinele meu văzut de Tine. Vreau să descopăr toate secretele arhetipale ale trupului”. În seara aceea am inaugurat expresia „a face arhetipuri”, pentru a indica momentele noastre de tandrețe. În timp ce eu mă lăsam acum În voia somnului, Lia mă atinse pe un umăr. „Uitasem”, spuse ea, „sunt Însărcinată”. Ar fi trebuit s-o ascult pe Lia. Vorbea cu Înțelepciunea cuiva care știe unde se naște viața. Abătându-ne prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și totuși, ca în stare de hipnoză, fac ceea ce-mi ceruse. Pielea lui e fină. Nu transpiră de loc. Acum percep și o undă de parfum subtil. Mâinile mele cu venele scoase în relief se preling asupra lui cu tandrețe și reproș. Câteodată îi ating și penisul. Prepuțul s-a lăsat în jos, eliberând capul mare și rozaliu. Își dă ochii peste cap și recită tot mai dificil. Deodată scâncește și își ejaculează pe burtă. O spumă lăptoasă, neutră, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că suntem porci. Ar trebui să se facă emisiuni în care bărbații căsătoriți să fie ispitiți de tinere frumoase. Să vedem câți rezistă! Motanul sare peste el în pat. Rar i se întâmplă lui câte un moment din ăsta de tandrețe! Tubuliiiică! Privește atent în întuneric - birmanezul s-a înțepenit pe abdomenul lui. Are o poziție bizară - blana îi e zburlită, coada e ridicată ca mânerul unei pompe de apă. De sub coadă încep să sară biluțe negre, mici. - Zât, fir-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
se lumină, ochii îi scânteiară albastru-metalizat. Mai întâi luă capul bunicii în căușul palmelor: bine ai venit, porumbița mea! tare mi-a fost dor de tine! Ne-am retras respectuoși într-un colț, lăsându-i să gângurească. După momentele de tandrețe, bunicul se întoarse spre noi și primul căruia îi adresă cuvântul am fost eu: ce faci, băi Ghiță, era să cazi pe front? Fața i se înroșise de mândrie, fălcile i se dislocaseră a rânjet. După cum mă priveau bolnavii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și iertării. Și cine nu simte în ochii săi arzând o lacrimă de emoție și recunoștință, când pronunțând cuvântul "Mamă”, evocă ființa iubită care se apleacă înfrigurată de griji peste leagănul copilului, sau deznădejdile adolescenței? Vis tainic de lumină și tandrețe, mama trăiește în fiecare trandafir deschis dimineața sub boabele de rouă. Bunătatea și dragostea ei mă impresionează. Chipul i se luminează într-un surâs plin de candoare, sugerând acea sinceritate și demnitate care împodobesc frumosul caracter. Ea întruchipează dragostea, hotărârea
O, mama, dulce mama!. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Botez Arina () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2317]
-
pe zona lui! Cââh..., societate selectă, de vază, ce să zic? Cercul Fiii Țuicii! Necrofili... Bine! Om vedea ce mai învârtim. Carevasăzică, voi trei ați fost plecați, reia Nae dialogul, sugându-și zgomotos măselele plombate, în vreme ce umple gospodărește, cu o tandrețe infinită, fiecare pahar spălat, jumătate cu matrafust, jumătate cu Coca-Cola, pentru a obține un cockteil " Moartea neagră", cât mai băubil și de cursă lungă. Ei, ia ziceți-mi, ați fost la curve, nu? Nici pomeneală! glăsuiește același Vierme care, molfăindu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în espectivă o urmăreau curioase. Căuta o idee strălucitoare, o hotărâre solidă și rațională. Dar în mintea ei nu găsi decât incertitudine, frică și confuzie; aceleași sentimente, desigur, care-i paralizau și pe colegii ei. Resimți brusc un val de tandrețe față de Dallas tunând și fulgerând împotriva responsabilităților sale. Dar era prea târziu să se înece în melancolie. ― Deci asta e clar. Până când cineva găsește o soluție mai bună în privința Străinului, vom proceda conform planului precedent. ― Și murim la fel! (Lambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în pulovărul meu roșu, pe gât. Mă așez pe pat, pe cerga roșie, așa încît camuflajul e perfect. Sânt ușor emoționat, căci nici o tipă nu s-a gătit vreodată pentru mine ca tine, Nana. E în tine un amestec de tandrețe, duioșie și timiditate care îmi dă curaj. Mai e și altceva, dacă te privesc atent. Îți mângâi părul și te întreb de ce ești tristă. Nu e chiar tristețe ceea ce observ, e altceva, dar așa se întreabă. Eziți puțin, apoi îmi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
poate consola. În acest sens, chipul boem al artistului aduce neliniște banalului social care dorește ca furtuna de spirit a unei entități individuale să nu aducă cutremurare și înălțare generală, extaz al purificării de materialitatea pragmaticului. Asemeni iubirii insuflate de tandrețea Erosului și tensiunea creației artistice rămâne neînțeleasă vulgului dinamicii cotidiene care nefiind capabilă să o anihileze încearcă integrarea de suprafață a prezenței sale enigmatice. Asistăm aici la aparența unei investiții ocrotitoare a mundanului social asupra paradigmei artei. În realitate, însă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
n-o s-o schimbăm nici eu, nici tu, nici nimeni... Spun doar că tu ar trebui să te schimbi, ca să nu mai ai deziluzii... Cam aceasta va fi încheierea... îi aude glasul zeflemitor și acea veche, foarte veche umbră de tandrețe în ironie. Totuși, tandrețe. Oricât ar fi Niki de lunecos, aici nu poate să se înșele... Ceva ce nu s-ar putea altfel numi decât tandrețe... îl va asculta deci, ca de fiecare dată, cu un sentiment de triumf ; a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici eu, nici tu, nici nimeni... Spun doar că tu ar trebui să te schimbi, ca să nu mai ai deziluzii... Cam aceasta va fi încheierea... îi aude glasul zeflemitor și acea veche, foarte veche umbră de tandrețe în ironie. Totuși, tandrețe. Oricât ar fi Niki de lunecos, aici nu poate să se înșele... Ceva ce nu s-ar putea altfel numi decât tandrețe... îl va asculta deci, ca de fiecare dată, cu un sentiment de triumf ; a reușit, în fine, să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
va fi încheierea... îi aude glasul zeflemitor și acea veche, foarte veche umbră de tandrețe în ironie. Totuși, tandrețe. Oricât ar fi Niki de lunecos, aici nu poate să se înșele... Ceva ce nu s-ar putea altfel numi decât tandrețe... îl va asculta deci, ca de fiecare dată, cu un sentiment de triumf ; a reușit, în fine, să-l aducă pe acest teren bine cunoscut, care este doar al lor. Pe acesta - este convinsă - nu-l mai împarte cu niciuna
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o cală. Spre prânz, a revenit căldura știută, lumina luxuriantă, aurie, dar, într un colț al neverosimilului cer albastru, Profesorul vede un grup de inofensivi nourași albi. Să fie totuși un semn de schimbare a vremii ? își întoarce privirea cu tandrețe spre tânăr. Are să recunoască în fața lui că da, așa este ; că, atâta timp cât viața politică și cea socială merg normal, iar tu însuți ești o făptură obișnuită, lipsită de orișice idealism, poți avea iluzia traiului tău izolat. În fapt însă, este
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să facă venind aici, cu două ore mai devreme decât restul musafirilor, era un gest de-a dreptul eroic ; văzându-l cum o ia pe alee, evident prost dispus, m-am înduioșat iarăși. M-am gândit că blândețea lui deschisese tandrețea în mine, așa cum se deschide o floare târzie. De două ori, cel puțin, mi-am repetat gândul acesta, și chiar cu aceste cuvinte. Cuvintele sunt aproape sigură că erau ale mele ; cu toate că eram preocupată de venirea lui, mi-am repetat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fără supravegherea lui pe cei doi. Va trebui să mai întârzie aici, de parcă ar aștepta să se întâmple ceva, cu toate că este conștient că nu se poate întâmpla nimic. Și, pe măsură ce îl deranjează tot mai mult sentimentul neplăcut, amestecat cu o tandrețe tulbure față de cei doi, vocea și-o aude tot mai prevenitoare. Atât de mângâioasă, încât numai el și-ar putea detecta cele câteva note false. Note false am spus ? O eroare ! Mai degrabă cele două suflete pe care le poartă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
răbdare ! — Despre răposatul Rege Carol, dragul meu, este vorba ? Atenția cu care profesorul se umilește, cercetând chipul musafirului și încercând să și imagineze farmecul pe care îl poate exercita asupra Sophiei. Cruzimea înceată cu care se iradiază singur, până când o tandrețe impură, o tandrețe iertătoare, aproape frățească se instalează în el. Da, iartă totul, chiar și faptul că, în ciuda dezagreabilei sincerități, nu a înaintat spre sufletul tânărului cu nimic ! Că junele nu intră în conversație, iată, decât atunci când are ocazia să
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Rege Carol, dragul meu, este vorba ? Atenția cu care profesorul se umilește, cercetând chipul musafirului și încercând să și imagineze farmecul pe care îl poate exercita asupra Sophiei. Cruzimea înceată cu care se iradiază singur, până când o tandrețe impură, o tandrețe iertătoare, aproape frățească se instalează în el. Da, iartă totul, chiar și faptul că, în ciuda dezagreabilei sincerități, nu a înaintat spre sufletul tânărului cu nimic ! Că junele nu intră în conversație, iată, decât atunci când are ocazia să aducă una din
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]