2,970 matches
-
că l-ar mai putea reține. Plecarea lui va fi definitivă și fără regrete... Abandonată, umilită și disprețuită, a privit în jur, era într-o cameră străină mobilată simplu. Ce căuta aici, de când era, nu își amintea decât îmbrățișările lui tandre, cuvintele pline de iubire și promisiuni deșarte, mângîierile cu mâinile acelea reci care îi potoleau fierbințeala dragostei, apoi mai erau reprizele de dragoste până la epuizare, erau acele clipe netrăite până atunci, descoperite în adâncul sufletului. Nu regreta nimic, se redescoperise
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342747_a_344076]
-
dăinuiește Înfășurată-n roșu sau alb de lăcrimioară E surfilată-n aur - mirifica-i comoară. Când îl rostesc și-n vis, cu glasul omenesc, Nemărginit cuvântul - sfioasă-l rostuiesc! El dă sensul vieții, e primul legământ Cel mai ales și tandru de pe acest pământ. Este ca apa rece ce-i scoasă din izvor De dragoste și pace, de viață dătător Și cu iubirea-i toată m-adapă ne-ncetat Astâmpărându-mi setea cu suflet cald, curat. Pe pagina inimii trăiește-o veșnicie
PE PAGINA INIMII de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342803_a_344132]
-
acorduri line de vioară O strângea-n brațe și pe spate o apleca, într-un delir Din buzunarul de la haină îi dăruia un trandafir . Trecut-au ani de-atunci,nu iartă timpul este nemilos Tangoul vechi la modă azi,la fel de tandru și frumos Dansat de alții în taverna care e tot lângă depou Unde-i expus pe un perete, un minunat și vechi tablou. Referință Bibliografică: Tangoul / Adriana Papuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1868, Anul VI, 11 februarie 2016
TANGOUL de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342939_a_344268]
-
1868 din 11 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Zorii O rară floare,violetă, umbrele,fete dezmierdate... Un cal alb în trop aleargă, arătându-și măiestria. Elegant,călduțul soare, miresmate,adorate, parfumate a sale raze, transmit:Bine ai venit, zorii dimineți tandre! Iar pe cer,stoluri în romb, vesele păsărele, ne vestesc:primăvara! Arătându-și măiestria, cântând în felul lor, ne vorbesc în graiul lor, minunata simfonie. Fluturându-și aripile, gingașe,cu duioșie, ne prezintă nostalgia, zilelor fierbinți,curate! Ramuri tremurând ușor
ZORII de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342948_a_344277]
-
iubesc, Și parcă simt aievea sărutul tău de jar. Amintiri mă năpădesc,dar nu vreau să le-ascult, Când vin tiptil în noapte și somnul vor să-mi ia, Lăsându-mi doar durerea și-al inimii tumult, Dar și iubirea tandră ce încă o păstra. A fost o întâmplare când noi ne-am întâlnit, Dar azi în inimă am strâns durere grea, Ce o păstrez ascunsă în sufeltu-mi rănit. Și-o port cu mine-n taină, dar nimeni nu știa. Sunt
IUBIRE ETERNĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343264_a_344593]
-
Autor: Viorel Vintilă Publicat în: Ediția nr. 1644 din 02 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când mării i se face dor de țărm își trimite valurile calde ( mesagerul iubirii perene) către țărmul singuratic pe care-l îmbrățișează cu un sărut tandru lăsând o amprentă invizibilă pe buzele nisipului ierbinte și fin perechile de îndrăgostiți își acoperă sufletele cu ale mării valuri - spumoase și înfocate inimioarele și inițialele desenate pe nisipul mării un legământ de iubire al îndrăgostiților sunt spulberate de valurile
DORUL MĂRII de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343294_a_344623]
-
în cristalul oglindirii de ape, acolo; unde soarele strălucește pe cerul nepătat de furtuni; unde apusul își iubește culorile oferindu-le în dar pe altarul luminii, iar adierea vântului este asemeni brizei: ademenitoare, în mângâiere diafană de val înspumat, în tandră atingere a dorinței calde, cuminți; ori zbuciumate, aprige și fierbinți... Acolo; în acel petec neîntinat de suflet; mă regăsesc, de câte ori mă caut pe mine - cea care uneori se rătăcește în vâltori și în cețuri dese, dar își primește mereu seninul
SENINUL UNUI COLŢ DE SUFLET de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343334_a_344663]
-
mă poartă sus, pe culmi victorioase”, aduce la lumină dorința acerbă a poetei de a se „fixa” într-un singur loc: Un arbore a început să crească-n mine/ cu rădăcini subțiri, ramificate,/ le-ntinde peste tot și mă subjugă, tandru,/...” Arbore) obosită, deseori, de această alergare fără scop și de rătăcirea prin „ale sorții labirinturi”. Încorporate în ideea poetică, metaforele sunt un izvor neistovit de sugestii. Anotimpurile, ce oferă ochilor minunate priveliști, picură în suflet nostalgii, tristețe, dar și infinită
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 26 MAI 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343363_a_344692]
-
vorbea prin oraș. Nici nu m-am dezbrăcat de slip, cel puțin. Am fost cel mai atipic sezonist de pe plaja de nudism de la 2 Mai. - Te iert atunci și, ca să vezi că te iert, vino să-ți ofer cel mai tandru și înflăcărat sărut ce-l poate primi un bărbat de la o femeie tânără și „apetisantă” ca mine, nu ca studenta moșului tău. - Așa ceva nu se refuză. Mircea se lăsa sedus de sărutul vulcanic al tinerei sale partenere, sărut ce-i
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
admira în cele mai intime detalii. Ai și un sex de care nu mă satur niciodată. O frumusețe ce trebuie redată admirației, așa că este păcat să-l ascunzi în umbra unui petecuț de material dantelat. În timp ce-i șoptea aceste cuvinte tandre la ureche, o ajuta să se elibereze de chilot. - Natura ne-a înzestrat cu tot ce trebuie să ne bucurăm de avantajele ce ni le oferă, așa că, dragul meu, să ne înfruptăm din roadele naturii, cum au făcut înaintașii noștri
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
transă. Simțea că dacă continua va leșina. Privea tavanul cu ochii larg deschiși și își continua jocul trupului său deasupra bărbatului, după legi necunoscute și nescrise. Sânii săi dansau liberi în ritmul mișcări corpului, iar Mircea îi alinta cu mângâieri tandre pe deasupra mugurilor întăriți ca și instrumentul său de joacă. Primeau și își transmiteau senzații dorite și savurate în comoditatea patului larg și încăpător. Săndica se lăsa pe spate sprijinită cu mâinile de gambele tânărului și se ridica din bazin, continuând
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
iulie 2015 Toate Articolele Autorului . Magnificule, ți s-a prins luna . În plete, în gene, străluce-n iris . Și indiscretă se cațără nebuna . Pe crestele de gânduri, de vis . . Vălul ei auriu pe nesimțite alungă . Umbra aruncată de spăimoase neguri . Ne-nvăluie tandru, a ochilor tăi rugă . M-atinge, robit tăcerii tremuri. Scutul aprins treptat se îngustează . Straniu, împovărat de dorul luminii . Zâmbim când noaptea dansează . În jur legănând, albindu-ne crinii . . În aer e-o tainică șoaptă de greieri . Si fluturi perechi
VRAJA NOPȚII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343421_a_344750]
-
în cristalul oglindirii de ape, acolo; unde soarele strălucește pe cerul nepătat de furtuni; unde apusul își iubește culorile oferindu-le în dar pe altarul luminii, iar adierea vântului este asemeni brizei: ademenitoare, în mângâiere diafană de val înspumat, în tandră atingere a dorinței calde, cuminți; ori zbuciumate, aprige și fierbinți... Acolo; în acel petec neîntinat de suflet; mă regăsesc, de câte ori mă caut pe mine - cea care uneori se rătăcește ... Citește mai mult Acolo... unde florile își deschid bucuriei înmiresmate cupedin
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
ciutele vin să își adape seteaîn cristalul oglindirii de ape,acolo; unde soarele străluceștepe cerul nepătat de furtuni;unde apusul își iubește culorileoferindu-le în darpe altarul luminii,iar adierea vântului este asemeni brizei:ademenitoare,în mângâiere diafanăde val înspumat,în tandră atingere a dorințeicalde, cuminți;ori zbuciumate, aprige și fierbinți...Acolo; în acel petec neîntinat de suflet;mă regăsesc, de câte ori mă cautpe mine - cea careuneori se rătăcește ... XVII. STRIGÂTUL MUT AL SUFLETELOR FRÂNTE, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr.
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
aur. Cuvinte - perle dense printre ani s-au înșirat și prin mai mult de un veac celest - pepite - aur împodobesc româna limbă, diamantină diademă pe fruntea de falnică ninsoare. Contemporani cu suflul ce iar ne cuprinde blând, răscolitor adesea sau tandru, plin de patos, el îl călăuzește pe al vremii călător purtându-l în migrații prin alte astre-n spațiu. Referință Bibliografică: POEZII INEDITE / Margareta Mariana Saimac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1700, Anul V, 27 august 2015. Drepturi de
POEZII INEDITE de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343430_a_344759]
-
poemele doamnei Popescu, capătă nemuriri, bănuindu-se în forme moi pe care cititorul , indiferent de priceperea lui poetică, le simte cu un al șaselea simț. Autoarea ne creează un al șaselea simț născând sinapse între care emoția exultă discret și tandru între previzibil și surprinzător, uneori șocant. Răbdarea ascunsă de tăceri, uneori vinovate, se lasă turnată în forme pe care uneori te temi să le străbați. Rime interioare care fac să vibreze spații nebănuite apar surprinzător ca în "Te umilești, te
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
lor neliniștit. Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Sărută marea-n dans sălbatic țărmul Cu spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri, Văzduhul sărutând rostesc chemări. În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
pe buze nu-i poți citi vreo bucurie, iar chipul nu-i scăldat de strălucire? Ce-o mistuie oare? Se mai gândește la Ștefan? Dar ea, se mai gândește la momentele trăite în patul lui cu atâta voluptate? La îmbrățișările tandre ale acestui bărbat deosebit?” “Doamne, câtă fericire poate să-ți dăruiască un bărbat care rezonează cu aceeași intensitate la sentimentele tale. Sau cel puțin îți dă iluzia că poate fi așa ”, completă ea în gând circumspectă. Adormi și ea cu
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
barca lui, cuibușorul plutitor de nebunii. Nu aminti nimic fetei de intențiile sale, cum nici fata nu-i aminti de dorința de a fi pe barcă. Amândoi aveau aceeași dorință. De a fi la bordul bărcii. Înlănțuiți într-o îmbrățișare tandră de îndrăgostiți, răcoriți de adierea vântului ce încrețea valurile mării, pășeau pe dig ca doi soldăței în timpul defilării. Având pașii mai mici, la un moment dat Dalia îl călcă pe Ștefan pe picior. - Scuză-mă. Nu a fost cu intenție
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
naturală să atragă încă! Emană delicatețe, grație, inteligență și frumusețe cât nu le poți descrie! Prințesa din Mitani, Nefertiti, al cărui nume în traducere înseamnă frumoasă care a venit rămâne până azi capodoperă artei amarniene, o enigmatica frumusețe cu buze tandre, ochi sentimentali și naș perfect. De oriunde o privești îți surâde fermecător elegantă, distinsa, frumoasa Nefertiti, dintr-un cuarțit de culoarea soarelui, operă a revoluționarei perioade Amarna. Egipteanca! Tutmes - autorul - reușește să pătrundă în psihologia reginei și să interpreteze emoțiile
EGIPTEANCA de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343978_a_345307]
-
aprins pe cer Luminându-i bolta-n ochii ei albaștri. Se apleacă frunza întomnată-n noapte Și se roagă feeric liniștea să cadă Ca o ploaie sacră de iubiri tăcute Și să cânte viața cu a ei paradă. Pleoapa lasă tandru giuvaer de stele Și în ochii-ți mari tainic mai citesc... Vântul aduce-n palme o lacrimă-n gene Întrebând în taină de te mai iubesc. Cluj Napoca 7 octombrie 2015 Răvașele toamnei Și-au împrăștiat castanii Frunzele prin parcuri... Și
IUBIREA CA UN CANTEC de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344129_a_345458]
-
adevărată sunt chiar simple atingeri ale părului partenerei spre exemplu ori a ridicării necalculate a unei șuvițe de păr, sau a contemplării respirației ivite pe fondul unei dorințe (ridicarea pieptului), ori numai atingerea încheieturii mâinilor, sau numai imaginația unui sărut tandru chiar a gambei, sau a tălpii partenerei etc, ce pot avea plăceri incluse și anumite electrizări atât spirituale, cât și sexuale fără de contact imperios necesar, ce astfel se transformă (sublimează) în ceva mai constructiv pentru cuplul în cauză. Ingredientul - sarea
S-AR NUMI INTIMUL...? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344042_a_345371]
-
poeme cu ,,obloanele trase”(Talisman, Floarea interzisă, Licitație câștigată, Tristeți conjugale, Cabină de visat cu ora). Frenezia poetică a autoarei, declanșată de emoția iubirii împlinite, netrăite, așteptate, uitate, pierdute sau rătăcite, se materializează într-un dinamism verbal când ager, când tandru, când plin de duioșie, ca în speciala poezie intitulată Dulce: ,,Lasă-mă să-ți scriu pe frunze de castan,/ Visele iubirii renăscând în suflet an de an,/ Lasă-mă să-ți spun cât mi-ai lipsit,/ De când ploaia gândului ne-
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
și în excelentul volum Adorabila fiară (apărut în 2009 la Editura Crigarux din Piatra Neamț), devine la Cristina Emanuela DASCĂLU esența adevărată a lucrurilor, ele, cuvintele, transformându-se, ca și la Nichita Stănescu, în ,,necuvinte”: ,, ... te voi tăcea/ cu cel mai tandru dintre necuvinte.” (Iubirea se ivește tăcând). E o plăcere a autoarei de a opri acele ,,edificii de sunete” (cuvintele) și de a le transforma în martore tăcute, ,,ațipite” ale iubirii nerostite: Ne îndreptăm spre moarte, mai mult/ Cu fiece clipă
CRISTINA EMANUELA DASCALU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1276 din 29 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343064_a_344393]
-
cu inimile sensibile, cum era și Natalia. Participant și el la această stare de beatitudine, pruncul din pântecele mamei începu să se zvârcolească, lovind cu piciorușele. - "Ce-i puiul mamei, îți place și ție cum ne cântă ciocârlia?" își chestionă tandru Natalia odorul, mângâind abdomenul unde simțise împunsăturile piciorușelor. "Ciocârlie, lie, Dragă ciocârlie, Îmi dărui tu mie, O fată frumoasă, Cu voce măiastră, Care să îmi cânte Și viața să-mi încânte"? își înălță Natalia ruga spre punctulețul ce doar se
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343100_a_344429]