KorAP: Find »[drukola/base=teanc & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...70 >

1,731 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

pamfletele-i zilnice? Atunci de ce să renunț tocmai eu, acum, când lupta pentru noua dimensiune a trăirii românești de-abia începuse... Răsuceam neliniștit gazeta. Nu-mi venea să cred că nu apăruse articolașul. Poate se strecurase un exemplar greșit în teancul nimerit la vânzătorul din colțul berăriei. Am cerut un alt exemplar. Apoi un altul. Încă unul. Erau la fel. Le priveam și simțeam cum mă prăbușesc în aceeași neînțelegere cu care, în urmă cu mulți ani, îmi priveam mâinile în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
cel mai mult știe șantieristul că poate sta, oricând și oriunde, cu convingerea că lucrarea va continua și fără el. Mereu va fi un altul care să facă totuși câte ceva. Acum, când notez toate acestea, așteptându-mi, ca de obicei, teancul de gazete, încerc să deslușesc din urletele celui din spațiul de dincolo, din șantier, cine i-a provocat o atât de teribilă indignare încât mai că-și dă sufletul în răgete atotputernice. N-a venit unul ieri la slujbă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
ani (doi? trei?) de avocatul Ianus C., un glaber al generalului Vamake. Totul a pornit de la un pariu între general, dr. Bronstein, decanul Baroului, și tânărul avocat Ianus C. Poate o voi scrie altă dată. Au început să-mi vină teancurile de cărți și de ziare. Trec din ficțiunea dicționarului latin în ficțiunea, mai vie și colcăind de viață, a presei interbelice. Trece să mă vadă (cunoască) învățătorul pensionar D.D. Se întoarce din America, unde are o fată măritată. De loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
numea cinematograful de lângă „Timpuri noi“? „Festival“? A fost un cazinou o vreme acolo, acum e părăsit. Pe treptele lui doarme, din când în când, o nenorocită cu un morman de sacoșe după ea, cu manta de pompier și cu un teanc de ziare. Într-o după-amiază, pe înserat, stătea tolănită pe treptele acelea și citea, pasionată nevoie mare, un buletin informativ scos de Banca Națională. Dimineața de acum îmi amintește de dimineața din urmă cu un an (sau doi?) când se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
ai clipei. Dispușii oricărui pupat de labă cu punga de bani întinsă. Ei vin pe lume gata scriși. Terminați înainte de a-și fi descoperit coborârea în text. Astăzi am ajuns puțin mai târziu la Bibliotecă. Șoferul Berbantului tocmai intra cu teancul de cărți și țoașca galbenă în sală. Garderobiera îi ținea ușa larg deschisă. Cum pășea grav, ghebos și el, șoferul părea că-i chiar Berbantul. Cred că, în străfundul lui, acest moșulică bonom se simte, într-un fel, un soi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
și puteam imagina ușor, descriind ceea ce vedeam. Șoferul golește geamantanul. Tencuiește cărțile după o ordine bine știută, după mărime, după cotoare, după culori. De undeva de sub geamantan (un buzunar secret?) scoate un pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și io“. Aleargă la ușă. Un ciorap (stângul) îi atârnă mai jos de genunchi. Deschide ușa și se repede spre sala de lectură. Șoferul iese grijuliu, ținând teancurile în brațe, grav, aproape mistic, de parcă ar duce în fruntea procesiunii racla cu moaștele Sfântului Bomphayer. Aștept să se înapoieze garderobiera, să-mi dea și mie cartonul cu numărul locului - același 37 - din sală. Absurdă și grotescă lume. Trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
numească acea carte pentru care fișam Bulevardul. ZIARISTUL. Bătrânul în palton cărămiziu. Pirpiriu. O bărbuță albă, rară. Umblă cu o servietă neagră, burdușită cu ziare. O ține strâns în brațe, pe burtă, încovoiat de greutatea ei. Uneori are și un teanc de ziare, strânse cu sfoară. Atunci, cu un fel de cablu cauciucat, verde, leagă pachetul de servietă și legătura și-o poartă pe umeri, cum își duc țărăncile papornițele la piață. Stă ceasuri întregi în librărie, în dreptul ferestrelor. Privește îngândurat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
De cele mai multe ori îl aflu stând într-un picior, dreptul, cu celălalt petrecut pe după gambă. Pare un yoghin în meditație. Am încercat de câteva ori să discut cu el. Mă privea de parcă nici nu mă vedea. Strângea doar servieta și teancul de ziare la piept, repetând tărăgănat. „Mă cunoaște tovarășul Maurer. Mi-a transmis că trimite mașina să mă ducă la dânsul. Am strâns toate documentele.“ CAP TARE. Tânăr, înalt, costeliv, nebărbierit, cu ochi mari, ieșiți din orbite. Rătăcește printre coloanele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Bine“, l-a întrebat femeia, „nu ți-e rău? De ce dai cu capul de zid?“. „Nu!“, s-a răstit el și s-a repezit spre o altă coloană. SCRIITOAREA. Venea la cofetăria „Tineretului“ și își întindea pe măsuța de lângă sobă teancuri de caiete, agende, creioane, fel și fel de foi, un borcan cu lipici și un fel de foarfece ciunt, cu un braț rupt la jumătate. Scria cu sârg, cufundată în taina ei. O bătrânică rotundă, cu fața roșie, ochi mici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
chicoti strângându-mă pe după umeri, „Nu îmi închipuiam că ai atâta energie, după cum arăți“, nu-i voi întoarce complimentul, voi intra în baie, voi privi nedumerit în jur, oglinda spartă, flacoanele de pe policioară, lenjerie multă la înmuiat în cada ruginită, teancul de cărți și reviste și ziare de pe mașina de spălat, pentru o clipă mă voi întreba nedumerit cum de-am ajuns în depozitul Bibliotecii, voi da să strig să vină cineva să mă scoată de acolo, n-aveam chef de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

fiecare dată când îl zăream pe vreun culoar, punând câte un obiect în coș, suficient de regulat încât comportamentul meu să pară inofensiv. Nu o pierdeam din ochi pe Brenda: încă se apleca și se ridica din zona frigorifică, aranjând teancurile de crochete de pește și burgeri de vită și adăugând alte pachete din căruciorul cu laturi de pânză pe care îl avea într-o parte. Băgase felicitarea mea în buzunarul halatului SavaMart și mă enerva să văd cum marginea plicului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
de două ori la același joc. Costă două lire, bineînțeles, nu ca altele, care sunt o liră, dar mereu mi se pare că ai mai multe șanse la cel dublu. Uite, mai e unul aici - și s-a întins spre teancul dezordonat din partea stângă și a început să răscolească printre ele, undeva pe-aici e un... da, uite, aici e: Milionarul. E altul de două lire și iar sunt două jocuri. Vezi? Și sunt cinci premii de un milion la ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
petrece. Dar trebuie să le-arunci pe toate și să uiți de ele - gata, mamă, absolut gata, înțelegi? S-a aplecat și a ridicat micul coș de gunoi de sub masa de toaletă, iar cu mâna cealaltă a măturat ușor micul teanc de resturi cenușii în el în vreme ce vorbea. Nu, nu, Sally - asta e chiar imposibil. N-aș putea în nici un caz să nu-mi mai cumpăr lozurile instant: am câștigat de o mulțime de ori, cum am zis. Și trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
despre asta este fix cea care are această problemă. Incredibil, chiar așa e. Zilele trecute am primit o scrisoare pentru el - de la birou, așa că m-am gândit c-ar trebui să fac ceva în privința asta, în loc s-o pun în teanc în pivniță, cum am făcut cu toate celelalte... Sunt sigură că nu s-a dus la serviciu și probabil că e în legătură cu asta - am primit o mulțime de telefoane de la birou ca să mă-ntrebe unde e și așa mai departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929

caut eu aici? Cine sânt ăștia?" Alungă gândul cu fumul. * ― Șerbănică, te-am rugat de-atîtea ori să nu mai târșești picioarele. Aduni toate țoalele după tine. Ce Dumnezeu! Nu te fă mai bătrân decât ești. Intră în sufragerie cu un teanc de farfurii. Șerban Miga clipi confuz. ― Dar Florence... Nici n-am fost la bucătărie. Un val de roșeață năpădise figura dolofană până la rădăcina părului alb. Rotunjimile și trăsăturile moi îl făceau să semene cu o femeie. Nevastă-sa își strâmbă

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
femeie de 60 de ani compromisă"... O să joc poker la 5 bani deschiderea, după spălat am să fiu din nou cu părul prea violet pentru că am pus prea mult chimic, la vară o să mergem la Covasna... Șerbănică o să cumpere un teanc de cărți poștale... Cărțile lui poștale completate în stil bombastic și cu o caligrafie care urcă. La toamnă se va lăuda cu hotelul elegant în care am locuit, în realitate, o cameră ieftină la o văduvă bătrână de la marginea orașului

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
sperie și... Cristescu continuă să râdă. ― Exagerați, desigur. ― Zău?! Vă aduc toporul. Îl ține în baie, sub cadă. Făcu câțiva pași spre ușă. ― Lăsați, vă cred... ― Să-i vedeți recuzita! Ce teatru! Ce Tănase! Și-a confecționat uite așa un teanc ― arată cu mâinile ― de bancnote. Hârtie, domnule! Hîrtie! Doar prima și ultima sânt sute. Le leagă cu elastic, bagă într-o servietă o sticlă în așa fel încît să se vadă gâtul astupat cu un ciocălău, vin de țară adică

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
mulți ani de când nu mă mai surprinde nimic... ― Asta s-ar numi înțelepciune. ― Sau experiență. ― Aveți dreptate. Cu ce ocazie vă aflați în Romînia? Cristescu vorbea o germană greoaie, deprinsă în liceu, completată ulterior în anii performanțelor teribiliste cu un teanc de dicționare și gramatici, abandonată în cele din urmă. Van der Hoph clipi mărunt în spatele ochelarilor. ― Am venit să văd o prietenă. Doamna Melania Lupu. ― Dacă nu mă înșel, ați sosit azi-dimineață? ― Exact. Își privi ceasul: Acum două ore. ― Presupun

Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

În buzunarul domnului Mortimer, doamnă. Mi-a Îndesat ceva În mână și a dispărut pe coridor. Închizând ușa, m-am uitat la ceea ce-mi dăduse Jim: o punguță Ziploc din plastic transparent, care părea să aibă În ea un teanc de chitanțe. M-am gândit că a fost drăguț din partea lui Jim să salveze facturile lui Hunter. Când mă Îndreptam să las punguța pe masa din hol ca să o ia Hunter, ceva de pe chitanța de deasupra teancului mi-a atras

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
În ea un teanc de chitanțe. M-am gândit că a fost drăguț din partea lui Jim să salveze facturile lui Hunter. Când mă Îndreptam să las punguța pe masa din hol ca să o ia Hunter, ceva de pe chitanța de deasupra teancului mi-a atras privirea. Era acela... am luat punguța din nou și m-am uitat mai bine prin plastic. Era acela semnul pentru o liră sterlină tipărită În partea de sus a chitanței? Nu putea fi, nu? Cuprinsă de neliniște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
felul ăsta, indiferent care ar fi fost sfaturile pe care mi le dăduse Lauren. —Păi... nu e... nimic, am spus, În cele din urmă. Într-una din zilele trecute, când Jim a adus Înapoi costumele tale, mi-a dat un teanc de chitanțe. —Ce vrei să spui? rosti Hunter Întrebător. M-am aplecat peste marginea patului și am deschis sertarul de la noptieră. Acolo era punguța Ziploc. Am scos-o, am deschis-o și am pescuit din ea chitanța de la Hotel Blakes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

de la parter. Pe rafturile lui stăteau înghesuite mii de volume - totul, de la dicționare epuizate până la bestselleruri uitate sau ediții din Shakespeare legate în piele - și Tom se simțise întotdeauna în largul său într-un astfel de mausoleu de hârtie, răsfoind teancuri de cărți aruncate de alții și inspirând aerul prăfuit și vechi. Într-una din primele vizite, l-a întrebat pe Harry despre o anume biografie a lui Kafka și cei doi au început o conversație. Era una din multele discuții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
acum, imediat! Nu cred că e aici, a zis Tom, schimbând brusc tactica. Nu e pe dracu’. Pușcăriașul ăla locuiește în apartamentul de la etaj. Mă iei de proastă? Flora și-a trecut degetele prin părul ud, stropind cu apă un teanc înalt de cărți abia achiziționate, așezate pe o masă de lângă tejgheaua din față. Apoi, tușind din piept, a scos un pachet de Marlboro dintr-un buzunar al rochiei zdrențăroase, lălâi. După ce și-a aprins o țigară, a aruncat bățul de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
căror nume, vieți și destine le vor rămâne necunoscute pe vecie. Au fost conduși, fiecare, în câte o cămăruță separată și, pentru a-i ajuta să intre în spiritul proiectului, clinica le-a furnizat plină de solicitudine donatorilor câte un teanc de reviste deocheate: poză după poză cu femei tinere și dezbrăcate, în atitudini erotice provocatoare. Dată fiind firea animalului mascul, numai rareori astfel de imagini nu reușesc să stârnească erecții țepene, zvâcninde. Cu seriozitatea sa dintotdeauna când avea ceva de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]