1,695 matches
-
pentru a stăpâni plusvaloarea urbană și pentru a favoriza gestionarea privată), înlocuind în parte logicile de zoning și de sectorizare ale perioadei precedente"457. Astfel, "proiectul orașului" apare, în repetate rânduri, ca o renunțare deghizată la planificarea pe termen lung. Teancul neierarhizat de orientări vagi și generale nu sprijină cu nimic deciziile viitoare, iar "pragmatismul strategic risca în aceste condiții să cadă în empirism și oportunism"458. În acest context, managementul de către marile grupuri private al portofoliilor lor de activitate le
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și oamenii pe care i-ai frecventat sunt mai „răsăriți” decât 80% dintre români. Să-ți explic. În țară, salariul se termină în prima sau maximum a doua săptămână după ce l-ai luat. Îmi amintesc că ajungeam acasă cu un teanc de bani, iar cea mică se bucura: — Mamă, ce bine! Ce bani mulți ai luat! Cea mare, cu care mă sfătuiam și care mergea eventual să plătească facturile, răspundea: — Taci, stai să vezi când începe să-i pună pe categorii
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
stână în care fură ciobanul, nu mai bine inventezi un lup ca să justifici lipsa oilor? Scrisoarea 163 Nae! Unde o fi? Nae era prietenul fratelui meu. Trăia pe o insulă de pe lângă Brăila. Într-o colibuță, cu un motan și un teanc de cărți. Nu lipseau Nietzsche, Biblia și Bacovia. Își tăia lemne din pădure, pescuia și-și pregătea o ciorbă de pește; mai avea un cocoș și vreo trei găini. Picta flori pe pietre colțuroase și le vindea în Brăila. Nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
foarte neplăcut, dar aveam conștiința împăcată. Au început percheziția, dând atenție mai ales unor diverse hârțoage. Apoi, au scos și un mandat de arestare și au încărcat tot: scrisori, caiete, tot felul de hârtii, dar nu s-au legat de teancul de reviste străine și nici de cartea lui Orwell Ferma animalelor pe care ne-o împrumutase cineva. Apoi, au făcut un inventar al tuturor lucrurilor din încăpere și au luat din dulap ultimul pachet primit din Franța, cu o stofă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
despre surorile Marcovici, dar i-am făcut semn că mi-e frică să vorbesc, fiindcă știam că sunt microfoane peste tot. Atunci, a încercat să dea drumul unui aparat de bruiaj, dar acesta nu funcționa. Până la urmă, a luat un teanc de foi de hârtie pe care le-a tot mototolit făcându-le să foșnească și am vorbit printre foșnete, fără să avem mare lucru de spus. Înainte de plecare, ne-am mutat la Zamfirești, în Strada Pietății, și am mai vândut
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
să mimeze interesul. Concentrat pe finisarea falsei aparențe de implicare nu reținu, din descrierile succinte ale secretarei, decât că la ceasurile 15:00 primăria din Naaldwijk îl aștepta pentru un proiect de renovare. Nu era ultima carte de joc din teancul zilei respective, însă putea fi ușor făcută să alunece în acea poziție - aproape de la sine, printr-o manevră de prestidigitație mai naturală poate chiar și decât simpla prehensiune. De ce tocmai ea? Scepticii în ce privește autocontrolul uman ar argumenta că în Naaldwijk
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
colege mai în vîrstă, gemînd: "Poate reușești tu să te descurci". Colega a zîmbit, a luat foaia din mîna ei, a luat o hartă a Europei și a început să facă bilete peste bilete pînă ce mi-a întins un teanc considerabil cu care am plecat triumfătoare pentru a-mi lua toate vizele. Cea a Franței pe 30 de zile și cele de tranzit pentru celelalte țări. Să nu uitam că, pe vremea aceea, totul se făcea de mînă, nu ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
bani nici cît să iau tramvaiul pînă la gară. Și am intrat, udă și nepăsătoare, purtînd după mine insuportabilul miros de capră plouată. În fața mea, la ghișeu, două făpturi rotofeie, roșcovane și... uscate mașinile fiind parcate în fața ușii schimbau un teanc de bancnote. Păreau flamanzi sau elvețieni, sedentarismul îi înfășurase în straturi călduțe de osînză și ridicaseră niște priviri scandalizate spre silueta de cocostîrc plouat care aștepta în spatele lor să schimbe... un dolar. În hainele mele muiate, cu dolarul jilav în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
schimbe... un dolar. În hainele mele muiate, cu dolarul jilav în mînă, pentru nimic în lume nu aș fi făcut schimb cu privirea blazată a acelor ochi lipsiți de entuziasm și de voioșie. Imperturbabil, funcționarul din spatele ghișeului a schimbat atît teancul de bancnote din fața mea, cît și dolarul subsemnatei, cu același zîmbet stereotip cerut de relațiile per-manente cu Măria-Sa Clientela. Simțindu-mă deodată mai bogată decît ultima doamnă Rockefeller, mi-am ridicat din gară obișnuitul meu sac de pînză cadrilată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
și, în general, valorilor de ordin material. Istoria, religia și educația pe care o primesc acești oameni puteau să-i învețe pe americani că ei nu se lasă convinși să trădeze valorile pe care le consideră superioare tuturor celorlalte, inclusiv teancurilor de bani. Mai există încă un argument foarte simplu, dar poate mai convingător decât toate: dacă acești oameni, fanatici, teroriști sau cum vrem să-i numim, sunt în stare să-și dea viața în orice moment pentru cauza lor, să
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
vreme să răsufle, nu așteaptă mulțumiri și rămâne aproape anonimă pentru bolnavi? Absorbiți de propriile suferințe, aceștia citesc rar ecusoanele. E și cazul ei și îi pare rău. Doar asistenta socială se află acolo în clipa asta. Îi înmânează un teanc de rețete și hârtii pentru asigurările sociale și, cu o expresie serioasă, aproape tragică, face câțiva pași pe lângă brancarda care o duce: " Nu vă spun pe curând, ci pe cât mai târziu posibil..." "Pe cât mai târziu, Pascale." Doctorul M. i-a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că, dintr-un ceas în altul, va fi arestat și-mi cere să primesc la mine stocul de manifeste ale Iredentei. Negreșit primesc. Aștept să se însereze. Când ziua a dispărut cu totul, merg la Ocășanu, luăm fiecare sub braț teancurile de manifeste și le aducem la locuința mea în str. Renașterii nr. 5, unde țineam cu chirie o cameră mobilată. Manifestele au stat sub patul meu vreme îndelungată, iar polițiștii, care le-au căutat în tot Bucureștiul, n-au știut
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Ion Brătianu. Deci interpelarea nu se va face. Minutele de enervare trec încet. La biurou, secretarii îndeplinesc cerințele regulamentului, se citește apelul nominal, se citesc comunicările, sumarul ședinței precedente etc. În acest moment, Mihail Kogălniceanu apare purtând sub amândouă brațele teancuri de volume, dosare și colecții ale Monitorului oficial. Este ca o scânteie electrică. Toată sala se ridică. Un ropot de aplauze izbucnește din Cameră și din toate tribunele. Clopotul prezidențial răsună și liniștea se restabilește repede. Dar în incintă și
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
este tăiată. Un număr de oameni cari vociferează, înjură și lovesc cu bastoanele intră ca o furtună. Fac stânga-mprejur și mă întorc. Nu mai aveam decât un refugiu: o foarte mică odăiță întunecoasă, fără de fereastră, în care erau depozitate teancurile cu hârtie maculatură. Mă reped înăuntru și mă ascund după o movilă de pachete. Un servitor al redacțiunii face la fel. Banda intră și sparge totul: geamuri, scaune, lămpi, oglinzi etc. Înăuntru, în a doua piesă, care servea drept cameră
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
de pălăria sa: de câte ori era trecut dintr-o cameră în alta, cea dintâi preocupare îi era să nu-i rămâie pălăria în odaia de unde pleca. Acel funcționar, prinzând bănuiala, luă pălăria și o perchiziționă: în căptușeala de piele descoperi un teanc de hârtie monetă austriacă. Strâns cu ușa, ștefan Venescu mărturisi împătrita crimă. De mai mult timp observase că servitorii, de fel din Ungaria, aveau oare cari economii; și, fiindcă el, pe de o parte era cu totul lipsit de bani
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
H. Aznavorian, Tudor Boeru, Armand Constantinescu și încă cîțiva avocați și magistrați, la fel, ofițeri de rezervă. Am fost repartizat ca judecător de instrucție al cabinetului 3. Nici nu mă instalasem bine la birou și grefierul mi-a adus un teanc de dosare. Totodată a fost introdus în cabinetul meu și un arestat, urmat de santinela cu arma în mînă. Nebărbierit, cu părul zburlit, fără cravată la gît și fără șireturi la ghete, cu hainele motolite, arestatul era inginerul Nicolae Malaxa
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
hainele motolite, arestatul era inginerul Nicolae Malaxa. Am fost, desigur, extrem de surprins. Nicolae Malaxa era marele industriaș, cunoscut de toată lumea. S-a făcut că nu știe cine eram și s-a oprit, respectuos, în fața biroului meu. Grefierul a tras din teancul de dosare acela cu numele Malaxa. L-am invitat să ia loc pe scaunul din fața mea și aproape neîncrezător s-a așezat. Rezulta din dosar că două tanchete militare fuseseră scoase de legionari din uzinele Malaxa, din care s-a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
bătînd. Tatăl unei fete pe care o iubesc mult a murit. O stupizenie cumplită. Tînăr. Ea e-n anul IV la un liceu în P. Neamț. Pe mine mă fac de nimic chestiile astea. Constat că pe masă am un teanc de scrisori! Prietenii mă vor pricepe! Nu le pot scrie decît pe rînd, încet. Ieri am primit noua carte a lui Liviu Stoiciu, de la el, desigur. Superbă! Mă bucur pentru el. Emil Hurezeanu îmi reamintește că îi sînt drag. Toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
ghemuită jos, sub volan. Văzuse un tip ce dădea târcoale mașinii și a crezut că trebuie să fie un gangster. În Ames, mergem direct În campus, la oficiul poștal al Universității, la post Delivery (post restant). Aci ne așteaptă un teanc de ziare și un pachet de scrisori sosite din țară. Nici aici nu mi se cere vreo legitimație. Ne așezăm pe covorul de iarbă verde al universității - lucru permis - și timp de o oră intrăm 30.000 km prin SUA
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
venit minerii. După aceea, exista un monopol al distribuției de stat, care avea toată infra‑ structura RODIPET. Noi am început să fim manipulați prin tiraj pentru că nu am rezistat ca la început, când distribuiam ziarele pe stradă, când dădeam un teanc de ziare oricui să le vândă. Și așa, încet-încet, am fost lucrați. Presa independentă, care era, trebuie spus, mult mai bună decât azi, n-a rezistat. V.A. : Noi, la Asociația Ziariștilor Români, am inventat un săptămânal. Z se chema
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
acea dată nu și-i putea închipui încă, dar la care se va gândi mai precis treizeci de ani mai târziu: „Scrisori, scrisori!... Alaltăieri am scris cinci, ieri nouă, azi sunt deja la a șasea - și mai am încă un teanc întreg la care trebuie să răspund. Este o manie a mea, care mă costă mult: îmi place să primesc «corespondență». Din nenorocire, primesc nenumărate scrisori neinteresante, de la necunoscuți care-mi cer întrevederi pe chestiuni de etnologie, psihologie etc. - și mă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
stoarcă portocale. Epuizată, stafia se zgâia la oalele de cupru care atârnau de cârligele unui raft de deasupra tejghelei din mijlocul bucătăriei, sorbindu-și mohorât cafeaua în timp ce își muta privirea asupra unui exemplar din Daily Variety care stătea deasupra unui teanc ce includea The New York Times, secțiunea Calendar din The Los Angeles Times și Hollywood Reporter. Auzind voci sus, la etaj, am inspirat adânc și m-am întins după ziarul local, pregătindu-mă sufletește, pentru că încă aveam - chiar și în absența mahmurelii - probleme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la vremea aceea: existau o grămadă de copii de bani gata la colegiu și o mașină ca a mea nu constituia o excepție. Dar amintirile se risipiră când am parcat în spațiul rezervat mie, am ridicat de pe locul din dreapta un teanc de ediții ale cărții mele de proză scurtă, Informatorii, și m-am îndreptat spre biroul meu care se găsea într-o clădire ce semăna cu un mic hambar roșu plin de farmec ale cărui ferestre dădeau spre campus. Încă zâmbind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am ras și eu un pahar). Jucătorii de fotbal în tricouri cu sigla DKNY au trecut prin curte în pas alergător spre terenul de joc și, cu excepția unor suporteri care stăteau sub copertina băncilor de rezerve (unde mi-am lăsat teancul cu Informatorii, punându-l pe locul inscripționat „Gratis, cu legitimație de student“), toată lumea arăta de parcă ar fi ieșit dintr-un catalog de modă foarte șic, Abercrombie and Fitch. Totul era extrem de atrăgător și am alunecat din nou în trecut, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
parc pustiu amenajat pentru rolleri. Cartușele goale ale unor jocuri video zăceau împrăștiate în fața unui televizor uriaș, conectat acum la Playstation 2, în mijlocul unui morman de DVD-uri cu The Simpson’s și South Park. Pe pat se odihnea un teanc de cămăși Tommy Hilfiger noi-nouțe. Rafturile de cărți erau dominate de povestiri cu luptători japonezi, de reviste de wrestling și de seria completă Harry Potter, iar deasupra rafturilor trona un desen în bronz al zodiacului. Rămășițele unui Starbucks iced-tchai zăceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]