82,996 matches
-
ca s-o înfulece netulburat. Stilul politicienilor apuseni diferă fundamental de gureșenia atotbiruitoare de la București. Faptul că nu intră în polemici și în certuri cu noi nu înseamnă că nu ne-au descoperit metehnele și că nu ne-au descifrat tehnicile și fentele. Numai că la mijloc e vorba de un alt stil: unul care analizează și sintetizează ce-a observat. La noi, dupa ce-a eliminat cu agresivitate vocală aberațiile născute dintr-o digestie grea, politicianul se consideră despovărat de
Europa are urechile înfundate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15688_a_17013]
-
care poetul se dă la o parte, oferă incidente și priveliști, cerând o reacție cu totul independentă. îți manevrezi cititorii să se creadă independenți când de fapt nu sunt. Nu sunt chiar deloc. E un cadril primejdios. E premeditată această tehnică de convingere mascată? E o strategie poetică ori un instinct? Ai perfectă dreptate și mă înfioară ce spui. Sentimentul meu este că 'eul' meu, cât sunt eu de conștient de el, plutește peste toate, detașat. Ființa mea fizică e departe
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
să fac remarci generale despre mine ori despre masca din poem, însă disprețuiesc aceste generalizări. Alcătuitorul de cuvinte - cel de teapa lui Porter, Auden, Pope - supraveghează pe romanticul bântuit de coșmare și pe îndrăgostitul sentimental. Cam atât conștientizez ceea ce numești 'tehnica de convingere mascată'. Faptul că sunt ori nu sunt conștient nu influențează procesul de creație. Asemenea opreliști și puncte de echilibru operează la nivelul semi-conștientului, iar scrisul doar acolo e cu putință. Background Noises îl îndeamnă pe cititor la un
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
le réenchantement du monde"), încercînd a certifica încărcătura de real a poemului, faptul că, așa cum observa René Char, ,,nu există nimic în el care să nu fi existat pretutindeni în această rebelă și solitară lume a contradicțiilor". Astfel că nu tehnica se impune pe primul plan, ci vitalitatea (tehnica temerară fiind ea însăși o expresie a acesteia), o vitalitate pulsînd de forță asociativă, ca o resurecție plină de energie a unei viziuni de laudă universală, de comuniune cu cosmosul. Izbucnirea vitalității
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
de real a poemului, faptul că, așa cum observa René Char, ,,nu există nimic în el care să nu fi existat pretutindeni în această rebelă și solitară lume a contradicțiilor". Astfel că nu tehnica se impune pe primul plan, ci vitalitatea (tehnica temerară fiind ea însăși o expresie a acesteia), o vitalitate pulsînd de forță asociativă, ca o resurecție plină de energie a unei viziuni de laudă universală, de comuniune cu cosmosul. Izbucnirea vitalității care nu mai e reprimată, ci favorizată e
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
de bun simț ale meseriei, o disciplină de lucru de la care nimic nu îl poate abate, își respectă imaginea și își păstrează buna dispoziție. ,, Cred în modestia și în ignoranța receptivă și neliniștită a animatorului de televiziune." ,, Dacă am o tehnică de interviu? Nu. Am un fel de a fi, de a asculta, de a vorbi, de a impulsiona, care îmi este natural. Eram așa înainte de a lucra la televiziune și voi rămîne așa și după aceea. Mulți își închipuie că
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
luni, între cinci și opt ore; marți, între opt și zece ore; miercuri și joi, între douăsprezece și cincisprezece ore; vineri, între cinci și șapte ore; sîmbătă, între patru și zece ore; duminică, între opt și zece ore. Cît despre tehnica de lectură, bănuiala că aș folosi vreo metodă rapidă, mă șochează. Dacă aș aplica vreuna, ar fi o dovadă că puțin îmi pasă de muzicalitatea frazei, că nu mă interesează cum e scrisă cartea, că de fapt nu-mi place
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
încă din 1938 mecanismul subteran al unui regim totalitar echivalînd cu una din cele mai mari imposturi pe care le-a cunoscut omenirea. Atît prin lucrările lui autobiografice cît și prin romanul de faimă mondială Zero și infinitul, explicînd îndeosebi tehnica mărturisirilor spontane - torturi, presiuni psihologice, mistică a sacrificiului ideologic - extorcate unor veterani ai revoluției în frunte cu Buharin, Koestler a operat mult înainte de Soljenițîn o breșă importantă în zidul tăcerii edificat de intelighenția occidentală de stînga în jurul crimelor și terorii
Cele două morale și politica by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15707_a_17032]
-
cea mai mare spaimă, încât o tentativă de sondare a străfundurilor psihice ale unor legionari, de orice soi ar fi fost ei, nu-i putea spune mare lucru. După cum este posibil ca obiecțiile aduse de Tudor Vianu, privind deficiențe ale tehnicii narative a cărții să fi fost justificate. Dacă romanul va ieși cândva la iveală, vom ști mai multe! Dacă însă Securitatea română l-a distrus, atunci pare sigur că tocmai efortul de lucidă obiectivare a autorului o va fi determinat
DINU PILLAT - 80 de ani de la naștere: Un destin împlinit? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15723_a_17048]
-
Cum bine știm, în România există o uriașă dorință de a se întîmpla ceva și o la fel de mare deziluzie că nu se întîmplă mare lucru. Știrile vechi de cîteva luni pot fi reluate oricînd, fără a părea învechite. Astfel că tehnica înnoirii sau relansării lor nu ține numai de oferta premierului, ci și de nevoia mediilor de informare de a-și convinge publicul că în România se întîmplă ceva, chiar și atunci cînd nu se întîmplă nimic. Dacă n-ar ști
Marfa lui Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15757_a_17082]
-
mica pianistă nu și-a temperat ritmul de regenerare (în fond, acesta este problema devenirii copiilor-minune). Pianistica ei este atât de perfecționată, printr-un antrenament fără răgaz, încât chiar această interpretare arată a comprima două secole de succesive rafinări ale tehnicii instrumentale. Tot ce era allegro este acum mult mai vivace (repede, mai repede). Tempoul, fluența, timbralizările, lirismul instrumental au altă alură. Schubert nu și-ar fi putut asculta decât lăuntric, eventual, o astfel de tălmăcire. În alb și negru, sumbru
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
Marius Chivu Prima impresie de lectură a acestui jurnal-dicționar (portretele sunt ordonate parodic la final după tehnica indexului alfabetic și reproducerea primelor cuvinte ale textului) este aceea că autorul, sarcastic și răutăcios ca un puști, plătește postum polițe. Deși incomod pentru unii, jocul este absolut unul literar. Costache Olăreanu nu-și cenzurează sentimentele sau amintirile: "modalitatea folosită
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
Sonezaki Shinjii, 1703) a fost scrisă la o lună după petrecerea evenimentelor, iar Sinuciderea îndrăgostiților de pe insula Ami (Shinjii ten no Amijima, 1720) la două luni după tristele întîmplări. Impactul pieselor asupra spectatorilor era teribil și deosebit de acut. Tematica și tehnicile stilistice evident noi i-au adus succes autorului și au marcat un moment important pentru literatura și teatrul japonez. Alexandru Tocilescu a fost complet lipsit de prejudecăți atunci cînd s-a hotărît și s-a pregătit să pună în scenă
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
pentru a fi citat apoi în cîteva fragmente critice (din care cel puțin postfața Alinei Lupșe preluată din Luceafărul e de-a dreptul redundantă) poetica romanului său. Scriitorul vorbește despre influența lui Dostoievski (ca toți romancierii noștri de forță!), despre tehnica fragmentarismului menit să creioneze un "desen în mișcare", despre rolul "martorilor confesori" care vin să "diminueze rolul naratorului", în fine despre modernitatea montajului în "mozaic". Această suprasolicitare în mediul metalingvistic al romanului ar fi mină de aur pentru critic, o
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
doar lecturi, nu și studii". "Text de referință", "a răspunde la toate problemele", "studii" iar nu biete "lecturi" alcătuiesc stafidele cozonacului ideatic cu care ne tratează, magnanim, dl Marino... Îl atrage cumva Noica? Așa ar fi fost normal, măcar pentru tehnica ideii pure, pentru visul unei abstracțiuni care să sancționeze odată pentru totdeauna impuritatea empiriei celei producătoare de atîtea neajunsuri, între care "literatura". Și totuși, asistăm la o nouă execuție: Faptul că peisajul ideologic românesc actual a fost ocupat de mitul
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
modern și o macrosinestezie, între altele. Sînt experimentate aproape toate stilurile cunoscute, de la poem în proză sau în versuri albe, la frazele succinte, sacadate, alternînd cu cele lungi, complexe și întortocheate; ecourile tardive ale noului roman francez se întrețes cu tehnici proprii existențialismului și cu stream of consciousness technique. Dialogul interior alternează cu dialogismul propriu textului dramatic. Totuși, naratorul-martor preferă, cel mai adesea, stilul indirect liber. La montagne de l'âme se numește, în chineză, Lingshan. E muntele "(de) unde poți
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
dat, desigur, de prezența celor trei mari actori: Radu Beligan (Ianke), Marin Moraru (Take) și Gheorghe Dinică (Cadîr). Numai simpla lor aducere împreună, extraordinară, de altfel, nu este în sine făcătoare de minuni. A miza doar pe mijloacele lor, pe tehnică și, mai ales, pe atracția sigură a numelor lor mi se pare, totuși, facil și la prima mînă. E o accelerare prea bruscă pe o pantă ce coboară de la o întîlnire spirituală a regizorului cu Umberto Eco, de pildă, și
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
așa: "un public mal adapté ou un lieu mal adapté produisent un jeu moins subtile". Sînt mari actori în distribuție, pe care îi iubesc și, de aceea, într-un fel mă doare că nu strălucesc și aici. Că apelează la tehnică, la mijloacele cunoscute fără să caute ceva nou, să-și resusciteze și alte resurse și modalități de a-și pune în lumină personalitatea. În fond, pentru ei s-a făcut spectacolul. Dimpotrivă, pare o reducere a lor pe scenă. Și
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
mulțime de interpretări. Interesant e cum sînt inserate aceste interpretări în narațiunea de bază, alături de considerații auctoriale, balade și descîntece. Montajul e simplu, simplist chiar, cu toate lipiturile la vedere. Nimic din trecerile insesizabile de la Mircea Eliade, nici o preocupare pentru tehnicile literaturii de gen. Vasile Andru își prezintă povestea sec, într-un stil copilăresc, brutal în directețea lui. La fel și interpretările. Vocea bătrînului a fost prorocire sau jelire, se întreabă naratorul, făcînd speculații despre influența psihică theta sau despre descîntecul
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
anilor '80 de Jean Echenoz la Minuit, pe care Jean-Philippe Toussaint și cu mine le citeam pe când nu eram încă publicați, - abia începusem să scriem... Ne întâlneam foarte des și ne puneam întrebările pe care și le puneau debutanții, cu privire la tehnica scrisului, la ceea ce puteam să facem, iar lectura prozatorilor de la Minuit aducea pentru noi un aer proaspăt... Mi-am scris, așadar, primele cărți oarecum în urma acestor experiențe de lectură... Ce vă plăcea în proza ce se scria în acei ani
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
din când în când grupuri de scriitori din orizonturi geografice foarte diferite, pentru a se întâlni asupra unui punct anume. În ce mă privește, m-ar interesa mai mult să organizez întâlniri în jurul unor probleme particulare, de exemplu privitoare la tehnicile literare, căci există literaturi care inventează tehnici narative etc., dar la care să participe scriitori din diferite părți ale lumii. Aceste întâlniri ar putea avea loc la fel de bine la Paris, la Cluj, la București, la Lima ori la Tegucicalpa... Ce
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
din orizonturi geografice foarte diferite, pentru a se întâlni asupra unui punct anume. În ce mă privește, m-ar interesa mai mult să organizez întâlniri în jurul unor probleme particulare, de exemplu privitoare la tehnicile literare, căci există literaturi care inventează tehnici narative etc., dar la care să participe scriitori din diferite părți ale lumii. Aceste întâlniri ar putea avea loc la fel de bine la Paris, la Cluj, la București, la Lima ori la Tegucicalpa... Ce ați putea spune despre publicațiile pe care
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
o haină filosofică ce nu-i șade bine, întîlnim și multe pasaje demne de reținut. A se vedea, de pildă, capitolul despre istorie, unde Valentin Ionescu face o foarte interesantă alăturare de texte din Iorga și Călinescu. Modelele de demitizare, tehnica portretelor sînt urmărite la istorici francezi, germani și italieni, paralela acestora cu stilul lui G. Călinescu nu poate fi decît profitabilă. Cartea în general este un registru de procedee pe care autorul le sesizează inteligent și, mai ales, le exemplifică
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
mai înainte, că nu poate exista decât o singură literatura, una și aceeași, în care intră părțile componente specifice, alcătuind împreună marea literatura mondială... Astfel, s-ar fi realizat sinteză istorică între Goethe și Tolstoi; între forță germană de producție, tehnica, disciplina ei și forță cercetării rusești, a mesianismului ei convertit în epoca modernă în știință... Tocmai acest lucru îl făcuse, probabil, pe Puțin, să ezite, la întoarcere... Admirația lui pentru germanul serios, corect, muncitor, care nu bea, nu umblă tot
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
discipolului despre maestru, comportamentul imprevizibil al celui din urmă. Este, de asemenea, povestea cititorului expert și a literaturii, autoarea relatînd etapele înțelegerii operei lui Naum. Șocul principal a fost constatarea "realismului" suprarealismelor poetului. "Povestea" este alcătuită perfect, demonstrînd importanța stăpînirii tehnicii literare în alcătuirea unui discurs critic. Mai întîi a fost întrebarea " Cum o fi să fii, pur și simplu, un dur de suprarealist?". A urmat o întrebare a poetului: "Te învîrți - și tu! - în jurul celor pe care îi slăvește toată lumea
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]