4,773 matches
-
ca piloni liberalismul, pluralismul, umanismul, convergența și sinteza între valorile naționale și universale, echilibrul axiologic, raționalismul și spiritul critic, implicarea și responsabilitatea individuală. Altă lucrare, Politică și cultură. Pentru o nouă cultură română (1996), prelungește în mod convergent opțiunile unui teoretician al ideilor, pentru care rațiunea ultimă a literaturii se află totdeauna dincolo de ea, în cultural și ideologic. Este simptomatică ecuația postulată între cultural și politic. O alternativă obsedantă la români - cultură sau politică? - e substituită de o complementaritate alternativă între
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
prin ridicarea abstracției la rangul de faptă, în ambele sfere. În acest fel, cultura poate deveni un ghid și un instrument al politicului, iar a ști, o ipostază a lui a face. Nexul formator care dă coerență opțiunilor hermeneutului, comparatistului, teoreticianului, eseistului politic, într-un cuvânt ale intelectualului M. e încrederea în demnitatea pragmatică a teoriei și în fuziunea fertilă dintre idealism și militantism. A fost singurul intelectual român de formație literară autor al unui proiect cultural provocator, de amplă deschidere
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
, Marin (28.VIII.1944, Slatina - 4.XII.2009, București), critic și teoretician literar, poet, prozator și traducător. Este fiul Anicăi (n. Voica) și al lui Duță Mincu, muncitor. Urmează în Slatina școala primară și Liceul „Radu Greceanu” (1958-1962), apoi Facultatea de Filologie a Universității din București (1962-1967). Frecventează cenaclul Junimea, fiind unul
MINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
lucrări cuviincioase de difuzare a literaturii despre romantism și despre nuvela germană” (Marin Bucur). Un mai mare interes prezintă studiile sale comparatiste asupra unor texte literare și folclorice autohtone, precum și schițele de istorie a literaturii române din Bucovina. SCRIERI: Novalis - teoretician al romantismului, Suceava, 1924; Amintiri despre Ion Grămadă. Crâmpeie din sufletul lui, Cernăuți, 1926; Începuturile nuvelei germane. Premisele istorice - Teoria Goethe-Tieck, Cernăuți, 1928; „Povestea vulpei” de Anton Naum și „Reinecke Fuchs” de Goethe, București, 1932; Agata Bârsescu și Bucovina, București
MORARIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288242_a_289571]
-
standarde minimale aflate astăzi pe cale de dispariție. În anumite cazuri, această limbă română fluentă, care profită de capacitățile de reprezentare și conceptualizare ale limbii naturale mulțumitor însușite, este „bine temperată” de metadiscursurile relativ populare în cercurile lingviștilor, filologilor, criticilor și teoreticienilor literari, unde se citea avid carte occidentală și înainte de 1989. Anumiți universitari din facultățile de filozofie au avut un parcurs similar, deși controlul partidului-stat asupra domeniului lor generase consecințe catastrofale, mergând până la înflorirea unei exegeze a „gândirii” secretarului general și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
2005, p. 6). Poate cristalizarea dezbaterilor noastre cultural-ideologice va interveni în următorii ani, pe măsură ce tot mai mulți participanți la dezbateri nu vor mai fi (doar) literatori, ci și universitari specializați în idei și doctrine. În vechea generație de istorici și teoreticieni ai literaturii, regretatul Adrian Marino (după 1989, mai ales), Paul Cornea (mai ales până în anii ’80), Matei Călinescu, Sorin Alexandrescu, Virgil Nemoianu, Mircea Anghelescu, Mircea Martin, Mircea Muthu și alții au demonstrat deopotrivă interes și competență în istoria ideilor culturale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
lui Mihail Sebastian în periodicul de limbă română Toladot. Bellow auzise cu siguranță de aceste articole, sau cel puțin de scandalul din jurul lor, fiindcă era coleg în Committee on Social Thought, alături de Eliade însuși, cu savanți evrei ca istoricul și teoreticianul istoriei Arnaldo Momigliano și istoricul religiilor Gershom Scholem. Momigliano - în tinerețe, membru în partidul fascist italian, la care aderau inițial și evreii! - și Scholem i-au cerut explicații lui Eliade. Acesta din urmă a scăldat-o și nu i-a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
recentei sale polemici cu Adam Michnik privind responsabilitatea poporului polonez pentru Holocaust, este redactorul de literatură al prestigioasei The New Republic și autorul unei mișcătoare cărți despre Holocaust, Kaddish, o meditație asupra morții tragice a tatălui său, reputatul istoric și teoretician al istoriei de la University of Chicago Peter Novick a dat notorietate sintagmei prin cartea sa despre atitudinile americane față de Holocaust, de la ultimul război până astăzi, The Holocaust in American Life, Houghton Mifflin Co., 1999; Norman Finkelstein, în lucrarea sa amintită
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pop, moment simbolic al contraculturii americane), crezând că ele ar avea „același principiu”. 11. Pe lângă „Ravelstein” și „Felix Davarr”, mai există și alte personaje inspirate din viața reală. Dintre ele, cel mai notoriu este „Rakhmiel Kogon”, caricatura eminentului sociolog și teoretician al științelor sociale Edward Shils (1910-1995), membru (ca și Bellow, Eliade, Leo Strauss, Bloom, Leszek Koßakowski) în faimosul Committee on Social Thought de la University of Chicago (Shils, membru fondator, timp de 45 de ani). Caricatură e poate puțin spus, fiindcă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
decisiv la declanșarea și succesul „cotiturii (lingvistico-)literare” (linguistic/literary turn), formidabila schimbare de paradigmă a anilor ’60-’70, ajunsă și în științele sociale spre sfârșitul deceniului opt. Așa cum formaliștii ruși (Propp, de pildă) fuseseră figurile-cheie ale primului val structuralist, teoreticienii literari (în primul rând Bahtin, intrat în sistemul occidental de referințe la câteva decenii după dispariția sa tragică) și semioticienii (în ascensiune, sub înrâurirea lui Lotman, adeptul unei semiotici cultural-istorice, spre deosebire de Greimas) au inspirat structuralismele mature și târzii, deschizând într-
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
acum două decenii, a fost foarte laudativă, ceea ce i-a făcut pe unii să susțină că Bloom nu era altceva decât un produs al lui Bellow, care putuse chiar scrie, măcar parțial, The Closing of the American Mind. 6. Ca teoretician al istoriei, am văzut această meteahnă - an(ti)istorismul - chiar la filozofi ai istoriei cu nume extrem de mari. De regulă, acești filozofi nici nu citesc lucrări de istoriografie, sau le citesc „în diagonală”, căutând numai ideile abstracte și dezinteresându-se
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Reni î1575-1642), pictor italian din școala bologneză. William Hogarth î1697-1764), pictor și grafician englez, celebru mai ales prin caricaturile sale politice. Oraș în statul New York din S.U.A. Oraș din Germania, pe malul Rinului. Jeremy Bentham î1748-1832), jurist și filozof englez, teoretician al utilitarismului. John Hunter î1728-1794), chirurg și anatomist englez. E vorba probabil de Ambroise-Louis Garneray î1783-1857), pictor francez, care a călătorit mult și a fost și marinar. Anton Leuwenhoeck î1632-1723), naturalist olandez. Wapping - cartier pe malul Tamisei, unde erau spînzurați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să efectueze o planificare mai bună, să varieze gradul de generalitate, să realizeze oportun evaluarea, să reflecteze la tratarea diferențiată. Un element definitoriu al obiectivelor îl reprezintă clasificarea lor pe clase și domenii comportamentale, după cum urmează: • domeniul cognitiv, dezvoltat de teoreticieni ca Bloom, Gagne, Guilford, d’Hainaut, ordonează obiectivele de la simplu la complex, astfel încât pot fi identificate următoarele categorii comportamentale: 1. Cunoaștere (receptare). 2. Înțelegere. 3. Aplicare. 4. Analiză. 5. Judecată de valoare. 6. Creație. Aceste categorii, cunoscute în literatura de
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Analiză. 5. Judecată de valoare. 6. Creație. Aceste categorii, cunoscute în literatura de specialitate și sub denumirea de „taxonomia lui Bloom”, cuprind în sinteză conținuturi cum ar fi: asimilare, formare de capacități și deprinderi intelectuale, creație. • domeniul afectiv, dezvoltat de teoreticieni precum Krathwohl, Landsheere, Raven, French, prezintă următoarea organizare: 1. Receptare. 2. Reacție. 3. Valorizare. 4. Organizare. 5. Caracterizare. • domeniul psihomotor, dezvoltat de Simpson, introduce următoarele trepte: 1. Percepere. 2. Dispoziție. 3. Reacție dirijată. 4. Automatism. 5. Reacție complexă. Avantajele clasificării
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
1. Evaluarea educațională - caracterizare generală și funcții" Sensul termenului „evaluare” îngăduie diferite conotații, în funcție de realitățile educaționale pe care încearcă să le descrie: evaluarea sistemului - cea a instituției de învățământ -, evaluarea programelor, a profesorilor, a elevilor etc. În același timp, fiecare teoretician poate să impună acestui termen semnificații destul de diverse. Iată cum apar definițiile la Gilbert de Landsheere (1975), care reia o serie de sugestii ale înaintașului său Henri Piéron: • Docimologia este știința care are drept obiect studiul sistematic al examenelor, în
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
O7 - cooperarea dintre elevi în enunțarea temelor și concluziilor dezbaterii. Forme de organizare: organizarea în grupuri de dezbatere. Metode și procedee: explicația, conversația dirijată, observația, jocul didactic, autoevaluarea. Mijloace de învățământ: tabele, texte conținând fragmente din opera autorului, sinteze din teoreticieni ai conservatorismului, harta. Bibliografie: Ion Bulei, Conservatori și conservatorism în România, Editura Enciclopedică, București, 2006; Joachim-Peter Storfa, Scrierile politice ale lui Mihai Eminescu, Editura Paideia, București, 2003; Ioan Stanomir, Laurențiu Vlad, A fi conservator, Universitatea din București, Editura Meridiane, 2002
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
lui Mihail exprimă sforțarea orgolioasă a unui bântuit și, nu mai puțin, a unui avid de a se proiecta pe sine în metafizic. În contrabalans, pastelurile sunt calme, contemplative, fără contorsiuni agonice. Dominanta eseisticii lui A. o reprezintă teatrul. Pariul teoreticianului, care se lasă uneori pradă unei beții a conceptelor, este acela de a desluși înțelesurile ținând de „gestul spiritual al artei”, care se dovedește în esență o „răstălmăcire a gândului naturei”. În interviuri și în articole, își mărturisește preferința pentru
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
domeniul creației este reducerea bogatului conținut sufletesc al omului nou, la o singură trăsătură, șablonizarea omului pe baza unei singure preocupări ale sale. Este vorba de ceea ce proletcultiștii numeau „forța muncii (elementul muncii)” și-l legau de mașinism. Unul din teoreticienii proletcultului, N. Ieașko, Într-un articol scris după ce proletcultul fusese lichidat, Încearcă să pună În locul conștiinței politice a omului nou, o nouă conștiință, aceea a muncii abstracte, a muncii „În sine”. (Ă). În sfârșit, o altă deviere importantă pe care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
partid de guvernământ. Bazat pe concepția marxist-leninistă privind funcția partinic-combativă a artei comuniste, constituit ca o alternativă antiburgheză, RS a fost decretat drept singura direcție și opțiune de creație În statul socialist, În 1934, la Congresul unional al scriitorilor sovietici. Teoreticieni: A.A.Jdanov, Maxim Gorki, A. Fadeev, Lenin, Stalin, Malencov ș.a. Dezavuând concepte ca: școală literară, curent, mișcare, orientare, direcție, considerate insuficiente semantic sau perimate prin „practica burgheză”, RS a fost numit, În toate culturile socialiste În care s-a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literatura română interbelică. Dacă scoatem din ecuație RS și-l Înlocuim cu P, fie la nivelul terminologiei, fie, și mai grav, În diverse optici și proiecte de periodizare a literaturii române, atunci ce ne facem cu mulțimea de practicieni și teoreticieni ai RS? Căci nici Ion Vitner, S.Damian, Ov.S.Crohmălniceanu, Savin Bratu, Radu Popescu, Mihail Petroveanu, Paul Georgescu și alții mulți n-au construit (și n-au pledat pentru) estetica P. Dimpotrivă, au combătut-o În sute de pagini, iar
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
consacrat teoriei kantiene a experienței, care rămâne până astăzi incitant, Wolfgang Stegmüller susține, cu argumente originale, că ceea ce a urmărit Kant a fost o „întemeiere defintivă” a științei matematice a naturii din epoca sa. Kant, afirma el, „a fost un teoretician din școala aristotelică pentru care știința trebuie să ducă la episteme, și nu pur și simplu la doxa, adică la presupuneri ipotetice”. (W. Stegmüller, Gedanken über eine mögliche rationale Rekonstruktion von Kants Metaphysik der Erfahrung, în W. Stegmüller, Aufsätze zu
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
dar desigur numai în idee, poate fi deci totdeauna de folos rațiunii și în același timp nu-i poate dăuna niciodată.17 O reprezentare în multe privințe asemănătoare cu privire la țelul ultim al cunoașterii științifice, care ar trebui să orienteze munca teoreticianului, a susținut, un secol și jumătate după Kant, Albert Einstein. Pentru Einstein țelul suprem al cercetării lumii fizice era simplificarea și unificarea sistemului fizicii teoretice prin ceea ce el numea „pătrunderea conexiunilor de o generalitate mai adâncă”. Încrederea lui Einstein că
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ațâțate de credințe și ideologii care îi denunță drept dușmani de moarte pe cei ce aparțin altor rase, religii, naționalități sau stări sociale, supraviețuirea valorilor care dau un sens vieții omenești nu ar fi fost, în genere, posibilă. Kant și teoreticienii utilitarismului au împărtășit supoziția că prima condiție pe care trebuie să o satisfacă o teorie a moralității demnă de atenție este cea a acordului cu intuiții care conferă substanță rațiunii morale comune. Incapacitatea unei filosofii morale de a da socoteală
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ei sunt aceia care dezvăluie pentru prima dată oamenilor „adevărul moral”, că acesta ar trebui să fie statornicit în conștiința oamenilor printr-o revizuire radicală a modului lor spontan de a gândi. Era opinia fermă a lui Kant că menirea teoreticianului moralei nu este să producă, prin forța gândirii speculative, ceva fără nici o legătură cu rațiunea morală comună, ci să separe ceea ce este acolo amestecat, să o clarifice, să ofere intuițiilor ei de bază o întemeiere prin principii. În scrierile lui
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
ireductibile. Motive istoriste și holiste apropiate de cele care domină gândirea lui Herder și von Humboldt pot fi întâlnite la tot pasul în opera lui Goethe, de cele mai multe ori într-o transfigurare artistică. Tocmai deoarece Goethe nu a fost un teoretician, ele nu capătă aici formulări atât de nete, de clare. Faptul că ele sunt infuzate în toți porii creației lui Goethe merită, totuși, să fie subliniat. Căci Goethe a fost pentru Blaga una din stelele conducătoare pe firmamentul culturii europene
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]