2,929 matches
-
de cel al Corinei Irineu, altă colaboratoare a noastră de la Ideea Europeană, cu biata inima ei sfârtecată de un glonte dintr-o, se pare, contrarietate pe tema, de ne cre zut astăzi, dacă trebuie sau nu să dea curs prac tic, În gaze tărie, fragedului său talent literar, abia desco perit și afirmat, dar iarăși de esență diletantissimă, ca al mai tutu rora dintre noi. Cam În acest fel, prin urmare, mi-aș explica, abia acum, poziția de atunci a secretarului
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
parcimonioși, vicleni și temători, feroci la rigoare, din toate astea câte ceva, dar fără con sistență și, În plus, marea artă ita lienească a duplicității și disimulării. De-o Înfățișare orecare, fară vreun stil al persoanei sau al profesiei, fără nici un tic sau pitoresc, fizic sau moral, Ramiro Ortiz era un colaborator al revistelor noastre plăcut uneori, informat totdeauna și interesant mai ales atunci când aflam din scrisul său unele maniere noi stilistice ale scriitorilor de la La Voce, foaia tinerelor speranțe ale literaturii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-mi la obraz: „Tu, Beldie, tu singurul ai Înțeles!“ [...] Gluma lui Bucuța, emancipată, ingenioasă și licențioasă, dar gratuită, inofensivă În intențiile ei nedeslușite; de o fantezie proprie și un vocabular numai În aluzii malițioase sau imagini subite; aplicată la particularitățile, ticurile și cusururile, mă runte și cotidiene, ale prietenilor și neprietenilor, ale colabora torilor săi mai ajunși, mai apropiați sau inferiori; această glumă a lui Bucuța Își avea, poate, originea intimă În nevoia impe rioasă sau capriciul lui de a sparge
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și atâtea altele Încă, ce mai Încolo?, stăteau totdeauna gata să-mi dovedească, fără ca tu să te gândești măcar a le pretinde, că sunt posesoarele unei Întregi tehnici erotice, mult prea departe de ceea ce un prost de bărbat, Încă roman tic, pu tuse gândi și simți În fața lor; aplicate fiind toate a-și imagina lângă tine că s-ar putea amuza și delecta dumicând, cu dințișorii și limba lor aspră de pisică, vreo banană, vreun plaisir des dames, vreo Înghețată populară
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dându-mi ele să-nțeleg) vârsta implacabilă. ...Ați observat cât de prăfuiți, fizicește și sufletește, sunt băr bații prea Îndelung respectuoși angajamentelor lor [?] Eu Însumi Îmi recunosc, cu silă și amărăciune, un oarecare iz de formulă perimată de viață În ticuri, manii și tabieturi sclerozante. Datorez, așadar, femeilor - și numai [a]celora din afara vieții mele conjugale - succesul parțial al eforturilor lor stărui toare spre Înnoirea mea continuă și În pas cu vremea, măcar În for mele exterioare, vestimentare, de limbaj, de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
burgheză. — Qu’y a-t-il pour votre service, monsieur? mi se adresă, abia zâmbind extrem de comercial la mine, codoașa cea mare. — Voir les femmes, madame, et... sans les „voyeurs“, accen tuai eu cu degetul ridicat, fiindcă văzusem pe un domn apoplec tic pășind repede după mine la intrarea din gang, cu intenția, desigur, ca să privească la mine in momento concubitus printr-o gaură și cu un ochean măritor, care m-ar fi apropiat cu fesele mele drept lângă nasul lui. Mă poftește
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
prea des, ca să nu existe o relație de cauzalitate între ceea ce gândea și cele două cuvinte cu care-și sfârșea părerile. Uneori, simțeam că am prins din zbor relația. Alteori, ea pâlpâia, dispărea și dusă era. Nu era un simplu tic verbal, „Hmm“, „Asta e“ sau „Deci...“. Cele două cuvinte erau concluzia definitivă despre orice a prietenului meu Dinu, după două decenii de tras mâța de coadă prin New York. Era un fel de opinie globală despre destin, societate, individ, șansă, disperare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Senatorul melcilor este, spuneam, o fabulă ; nu în această clasificare stă însă, în parte, reușita sa. Vârtosu, senatorul jovial nest-ce pas, care colmatează acțiunea filmului (antologică, scena interviului !), este, la rigoare, un tip identificabil în fauna Puterii vezi anumite ticuri verbale, de un comic irezistibil , dar și prin cotloanele ei (peuneriste). Vârtosu este un vital fără inhibiții, dar și fără scrupule, din specia îmbogățiților prin foncție. Lasă-mă-să-te-las când e vorba să nchidă ochii în interes propriu și laș, la o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vorbi decât în extaz. Mamaia olteancă dă filmului nu doar tonul răstit, ascuțit și complice , ci mai ales vocea (inconfundabilă). Dacă Rodica Tapalagă este de nerecunoscut (marea actriță dispărând efectiv în spatele personajului său), Mama RomâNica este imediat recognoscibilă, cu toate ticurile, țâfnele și înduioșările sale. Este România orală și viscerală, canibalizată de politica la televizor și ea însăși canibală abulică, șleampătă, rătăcită-n tranziție cu aceeași sacoșă și pe care o înțelegi, dar cu care nu te poți înțelege. E monstrul
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
președintele Partidului România Mare - pregătindu-și intrarea În campania pentru președinția României - afirma că Emil Constantinescu va pierde competiția electorală pentru că este Înconjurat de consilieri „cu barba roșcată” <endnote id="(157, p. 93)"/>. Această ultimă sintagmă pare a fi un tic verbal, care maschează de fapt un clișeu mental. La jumătatea anului trecut, În revista România Mare a apărut o scrisoare anonimă, semnată de „un grup de intelectuali”, În care sunt „demascați” mai mulți „evrei obraznici” și „progenituri de beliți [= circumciși
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
om rău. Dar una cu alta n-are a face. De bătut trebuie să te batem” ; sau : „Am auzit că ești om cinstit, cu toate că ești un jidan parșiv !” <endnote id=" (217, pp. 176 și 297)"/>. Nu sunt acestea doar simple ticuri verbale. În spatele lor zac secole de clișee mentale. Le regăsim, de pildă, În piesa Evreii (Die Juden), scrisă la jumătatea secolului al XVIII-lea de dramaturgul german G.E. Lessing. Șocat de corectitudinea și generozitatea unui evreu, un personaj creștin ajunge
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
înclinat, mina reflexivă, dreapta despicînd cu mișcări scurte aerul sau pipăind căptușeala reverelor, alura demonstrativă făceau să-i urmărești cu deosebit interes „rolul” amplu, cu monoloage artistic ritmate, cu declarații și aparté-uri, pe care și-l inventa continuu. Nelipsite de ticuri, scrisorile atestă aceste dispoziții pentru un „teatru” de un gen special, cît și, totodată, preocupările caracteristice unui intelectual polivalent, cu consecvență și profunzime ardelenească în „demersurile” sale. (1) <citation author=”Al. Husar” loc="Iași " data =”3 mai 1966”> Dragă Călin
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
actorii joacă niște caricaturi ; Coenii îi încurajează să exagereze (să stea cu gura întredeschisă pentru a semnala prostia, să-și rostogolească ochii dintr-o parte într-alta pentru a semnala paranoia) și, sub privirea afectat clinică a camerei de filmare, ticurile lor devin mai degrabă grotești decît amuzante aproape nici unul dintre membrii superbei distribuții nu se acoperă de glorie în acest film. Dilema Veche, noiembrie 2008 A da clasă Ducesa/The Duchess (Marea Britanie, 2008), de Saul Dibb Există un motiv excelent
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Toți se adunau în casa familiei Râșnoveanu din strada Triumfului nr. 54, până în anul 1914. Predicatorul acestei grupe era pastorul Păduraru Nicolae. Localul fiind neîncăpător, s-a găsit un local cu chirie la “Segal”, în Piața Centrală a orașului, fostul “Tic Tac”. Ca urmare a numărului credincioșilor amintiți, s-au alăturat în anul 1912 următorii: familiile Pandele și Oana Dincă, Moroșan și Danciu, I. Frânculescu, Ion și Irina Popa. În anul 1929 comunitatea s-a mutat tot cu chirie în cartierul
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
simț enorm și văz monstruos» - s-ar cuveni să deducem caracterul excep- țional al stării ăcare, de altfel, o și semnala subiectului, reclamându-i înregistrareaă și nicidecum caracterul ei tipic, bun să o recomande drept passe‑partout al operei.” Cri- ticul omologhează kitschul ca expresie privilegiată a acor- dului global, a locului comun și instituție de mediere a tuturor contrastelor, impulsurilor și exceselor. Însă nici kitschul văzut ca panaceu și nici o anume mediocritate burgheză generalizată nu exclud lipsa de măsură pe
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
atinge paroxismul, momentele apoge- tice se succed, Nae simte „enorm”, iar sub raportul viziunii vede „monstruos”. Disoluția structurilor statale este deplină prin incapacitatea forțelor politice de a gestiona criza și de a ajunge la formula de echilibru a compromisului poli- tic ; criza economică se reflectă pe multiple paliere, de la o gestiune proastă a finanțelor, la intrarea în incapacitate de plată a unor redevențe. Crizei politice și celei economice i se alătură o criză la nivel mondial epitomizată de revolta boxerilor în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
descărcat și în limbaj ca la majoritatea acestor personaje, iar la Danda- nache, excesul ține de orgoliul istoric, de genealogia invo- cată. Excesul este pretutindeni la el acasă în mica urbe, orgoliile sunt croite pe măsura inconsistenței personajelor vorbite de ticurile lor, de retorica lor, de un body language elocvent. Să ne întoarcem la acestă figură ștearsă pe fon- dul acestui tablou al exceselor, excese minore, desigur. Și acest anonim bonom asumă o formă de exces numaidecât vizibilă, excesul etilic, care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sublim invocat de inter- locutorul imaginar al lui Caragiale într-un dialog cu valoare exemplară. Avem în această retorică care se bazează din plin pe afect o formă degradată a discursului romantic efuziv, grandilocvent, vizionar. De fapt acest discurs roman- tic a fost instrumentalizat politic și redus la o retorică, ceea ce interlocutorul lui Caragiale numește „stilul sublim”. Retorica sublimului sare în ochi și nu ne lasă să observăm o a doua dimensiune a sublimului care rezidă din absența referentului. Ca să devină
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Întinse, presărate cu pete maro echimotice. Înainte de a veni ea, nici o persoană străină nu mă mângâiase pe față. De cum a apărut, Mademoiselle m-a luat prin surprindere, mângâindu-mă pe obraz ca o manifestare spontană de afecțiune. Îmi reamintesc toate ticurile ei când mă gândesc la acele mâini. Obiceiul de a decoji creioanele, În loc să le ascută, ținând vârfurile spre sânii ei imenși și sterpi, Înveșmântați În lână verde. Felul În care Își introducea degetul mic În ureche și-l făcea să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ca ritmul pe care-l aud să șovăie și să dispară, mă surprind Întrebându-mă dacă nu cumva, În anii În care am cunoscut-o, nu mi-a scăpat ceva din ea care o definea mult mai bine decât bărbiile, ticurile sau chiar franceza ei - ceva poate Înrudit cu acea ultimă privire pe care i-am aruncat-o, cu minciuna surâzătoare de care se folosise pentru a mă vedea plecând Încântat de mărinimia mea sau de acel lebădoi al cărui chin
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
extravaganță de parazit pe o frunză cordată, Îi făcea vârful să picure și ceea ce părea o globulă de mercur executa un glissando brusc În jos, pe vena centrală și apoi, după ce Își lepăda povara strălucitoare, frunza ușurată se Îndrepta. Pic, tic, tac, pic, tac, tic - clipa În care se petreceau toate acestea nu mi se părea o fracțiune de timp, ci o fisură În el, o bătaie de inimă eșuată, compensată imediat de un răpăit de rime: spun „răpăit“ intenționat, căci
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o frunză cordată, Îi făcea vârful să picure și ceea ce părea o globulă de mercur executa un glissando brusc În jos, pe vena centrală și apoi, după ce Își lepăda povara strălucitoare, frunza ușurată se Îndrepta. Pic, tic, tac, pic, tac, tic - clipa În care se petreceau toate acestea nu mi se părea o fracțiune de timp, ci o fisură În el, o bătaie de inimă eșuată, compensată imediat de un răpăit de rime: spun „răpăit“ intenționat, căci atunci când se stârnea Într-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
deosebit de corectă în relațiile cu oamenii, de o cinste rară. Probabil că încă de pe atunci, din perioada clujeană a cunoștinței noastre, suferea de unele scrupule și suspiciuni exagerate care, cu timpul, s-au accentuat și, amestecându-se cu însușirile devenite ticuri și manii (un prosop de care te-ai folosit așezat „frumos” pe tăblia patului, „să se usuce”, o scandaliza ca un grav atentat la sănătatea și viața - pe care o dorea cât mai lungă firește - a mobilei respective) au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nici un sistem de gândire nu poate porni decât de la un „punct arhimedic”, de la o afirmație primă, incontestabilă și apodictică, obținută prin reducție și luată ca bază pentru deducția tezelor următoare. Camil Petrescu respinge ceea ce se numește, peiorativ, „logismul”, ca un tic filozofic care siluește realul sau abate inteligența de la aprehendarea lui adecvată, concretă. Dau aici patru scurte citate din prima parte a Doctrinei Substanței, care arată libertatea cu care se situa Camil Petrescu față de toată tradiția filozofiei clasice : „...toată filozofia nu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cercetarea artelor are ceva de aflat de la lingvistica modernă. Și lingvistica are ceva de aflat de la cercetarea artelor. Or, de obicei, aceasta din urmă își refuză orgoliul legitim al iradierii, preferând cumințenia sterilă de a se pune la unison cu ticurile metodologice ale ultimei ore” (pp. 17-18). Îndreptățit sau nu, „orgoliul iradierii” e de regulă o trăsătură firească a artistului, dar îl caracterizează și pe criticul de reală dotație. Căci criticul de reală dotație e necesarmente un artist ; de asemeni și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]