1,584 matches
-
luptei naționale basarabene: avocatul Simion Murafa și inginerul Hodorogea. Asasinarea acestora a impresionat adânc pe toți românii. Aceste acte abominabile s-au produs mai ales în nord, la Hotin dar și în sud, în localități precum: Ismail, Bolgrad, Cetatea Albă, Tighina. La rândul lor, soldații ruși de pe frontul românesc, divizați din punct de vedere politic, au trecut la dezarmarea și arestarea ofițerilor, la organizarea unor manifestații, la atacarea depozitelor de alimente, au deschis porțile închisorii din Iași36. La 20 decembrie 1917
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
frunte cu Ion Pelivan și Ion Inculeț, care au mulțumit călduros ostașilor români pentru ajutorul dat. La 27 ianuarie 1918, generalul Broșteanu și statul major al divizei au intrat în Chișinău. În această situație unitățile bolșevice s-au retras la Tighina, pe Nistru, fără a opune rezistență. În sudul Basarabiei, Divizia a XII-a a trecut Prutul, de la Oancea la Cahul, pacificând regiunea grav tulburată de elemente răzvrătite, haotice pe care armata rusă de pe Dunăre nu le mai putea ține sub
Mișcarea de eliberare națională a românilor din Basarabia () [Corola-website/Science/328854_a_330183]
-
est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Ismail și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău.) Încă înainte de 1812, administrația de ocupație rusă a făcut unele aprecieri privind numărul locuitorilor din Principate, inclusiv în zona dintre Prut și Nistru. Prezentând situația anterioară anului 1806, funcționarii
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
de armament de la Cobasna, sub jurisdicția Federației Ruse. Până în iunie 1992, situația a escaladat la o bătălie militară deschisă. În contextul unei Armate a 14-a în curs de dezintegrare și a luptelor intense din regiunea și pe străzile orașului Tighina generate de ofensiva coordonată a forțelor moldovenești, General Maiorul Aleksandr Lebed este trimis la cartierul general al Armatei a 14-a cu ordinul de a opri conflictul prin orice mijloace necesare, de a inspecta armata și a de preveni furtul
Implicarea Armatei a 14-a în Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/325204_a_326533]
-
trupelor să devină participanți direcți ai conflictului. Pe 3 iulie, la ora 03:00 un foc de artilerie din partea formațiunilor Armatei a 14-a staționate pe malul stâng al Nistrului a cauzat daune forțelor moldovenești concentrate în pădurea Hîrbovăț, lângă Tighina, punând efectiv capăt fazei militare a conflictului. Cel puțin o sursă din Republica Moldova relatează că 112 soldați moldoveni au fost uciși de salva de artilerie. După încetarea conflictului, o unitate militară rusească adițională a fost dislocată în regiune ca parte
Implicarea Armatei a 14-a în Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/325204_a_326533]
-
a mers în locul lui Leonid Bulencea. A mers împreună cu Eugen Drăguțescu. 1943 - Salonul oficial de primăvară. Expune peisaje din spațiul războiului. În primăvara lui 1943 Vulpe a fost solicitat să execute panouri de propagandă și îndrumare pentru stația filtrului sanitar Tighina, voia să se apropie de meleagurile natale (dar pînă la urmă fusese trimis acolo Alexandru Țipoia), iar în iulie artistul era în Caucaz. În august s-a aflat într-o scurtă permisie la București. Se pare că iarna o petrece
Anatol Vulpe () [Corola-website/Science/322071_a_323400]
-
O asemenea tentativă de destabilizare a ordinii, a creat însă o stare de tensiune și frică în rândul populației - mai ales în rândul celei alogene și au menținut sentimentele de nemulțumire față de administrație. Totuși, aceste atacuri alături de cele de la Bender (Tighina) și Tatar Bunar au inaugurat o practică permanentă a raporturilor pe care autoritățile sovietice le-au avut cu România, anume menținerea deliberată la frontiera comună a unei stări de încordare permanentă și nesiguranță, ca semn al nerecunoașterii actului de unire
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
care au cooperat cu populația locală din regiunile Hotinului și Sorocăi, istoriografia sovietică s-a străduit să justifice agresiunea din ianuarie 1919 prezentând-o ca pe o răscoală a populației împotriva opresiunii autorităților românești. Incursiunea de la Hotin, alături de cele de la Tighina și Tatar-Bunar este caracterizată drept una dintre acele"„pagini glorioase de luptă eroică a Basarabiei muncitoare”", conform unei concepții caracterizate de denaturarea faptelor. Aceste denaturări au urmat să servească drept "„argumente incontestabile”" în ceea ce privește instaurarea unui regim ilegal "„de ocupație”" de către
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
maximă expansiune, eparhia Mitropoliei Proilaviei era mare. Sub administrația și autoritatea sa se aflau toate regiunile supuse turcilor de pe țărmul stâng al Dunării: ocolul Brăilei, Basarabia sudică sau Bugeacul tătărăsc, în care intrau Renii (sau Tomarova) Ismailul, Leova, Cetatea Albă, Tighina (sau Benderul), Căușanii cu toate satele din împrejurimi, malurile drept și stâng ale Nistrului cu regiunea dintre Nistru și Bug (care pe atunci se numea „Ucraina Hanului” sau Edisan) până ce se pierdea în stepele Ucrainei, și după 1757 ținutul Hotinului
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
expansiune ale Imperiului Otoman, sub conducerea lui Suleiman Magnificul și a urmașilor săi. Pentru a-și asigura controlul gurilor Dunării și a accesului neîngrădit spre Hanatul Crimeii și Regatul Poloniei, Imperiul Otoman anexează Bugeacul (1538) și transformă teritoriile din jurul orașelor Tighina (1538) și Brăila (1540) în raiale. Aceste acțiuni au făcut ca populația ortodoxă din regiunile ocupate să-și schimbe statutul juridico-religios, fiind inclusă în milet-ul Rum și intrând automat atât sub incidența sistemului juridic Otoman cât și sub jurisdicția canonică
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Dubăsari și păstorea teritoriul dintre Nistru și Bug până la Marea Neagră. A treia protoierie era la Brăila și păstorea credincioșii din raiaua Brăilei. Pentru raiaua Hotinului și Podolia s-a înființat Episcopia Hotinului, subordonată Mitropoliei Proilaviei. În sfârșit, teritoriul Bugeacului, Benderului, (Tighina), Tomarovului (Reni), „satelor hănești” și a „celor două ceasuri” erau gestionate direct de mitropolitul Proilav. Protopopul avea trei îndatoriri principale (conform propunerii mitropolitului Ioachim de la 16 iunie 1776): Din toate acestea rezultă că protopopiatul a fost o instituție administrativă, iar
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
rusesc, a fost încheiată între Imperiul Rus și Imperiul Otoman Convenția explicativă de la Constantinopol, așa numita Convenție de la Ainalî-Kavak (turcește: "Aynalıkavak tenkihnamesi") care prevedea, printre altele, restituirea către principatele românești a teritoriilor ocupate de turci și incluse în raiale (Brăila, Tighina și Hotinul), aflate sub jurisdicția Mitropoliei Proilaviei. Imperiul Otoman s-a eschivat de la punerea în practică a acestor prevederi, fapt care avea să devină pretextul pentru declanșarea unui nou război ruso-otoman, care se va desfășura între 1787-1892. Imperiul Rus ocupă
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
de la Constantinopol și trecerea lor sub ascultarea canonică a Patriarhiei Ruse. Astfel arhiepiscopul Novorosiei cu sediul în acel moment la Poltava, Amvrosie (Ambrozie) Serebrenikov, primește în păstorire aceste teritorii. Pentru Bugeac și Ucraina Hanului sinodul Bisericii Ruse hotărăște înființarea Episcopiei Tighinei și Cetății Albe (Episcopia Benderului și Akkermanului), la conducerea căreia este înscăunat în 1791 episcopul Gavriil Bănulescu-Bodoni, originar din Bistrița-Năsăud, care devenea totodată și arhiereu vicar al Poltavei.. Totodată, mitropoliții Țării Românești și Moldovei sunt depuși din scaun, Amvrosie de
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
la 21 august 1813, a fost creată Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului, subordonată canonic Bisericii Ortodoxe Ruse, cuprinzând teritoriile dintre Prut și Nistru, precum și, dincolo de Nistru, zona orașelor Tiraspol, Dubăsari, Ovidiopol și Odessa. În acest fel Mitropolia Proilaviei pierdea Bugeacul și Tighina, rămânând fără teritorii sub ascultare la Nord de Dunăre. După război, Patriarhia Ecumenică reorganizează eparhiile în conformitate cu noua realitate teritorială. În aprilie 1813, cu ocazia alegerii noului Mitropolit de Proilavia, Calinic al IV-lea, această mitropolie este alipită celei de Silistra
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Proilav asupra raialelor din Țara Românească, fără a preciza care era sursa acestei informații: "Autoritatea mitropolitului Brăilei se întindea asupra tuturor creștinilor din raialele Dunării de jos, adică Turnu, Giurgiu, Brăila, Ismail, Chilia, asupra celor de la Nistru, adică Cetatea Albă, Tighina sau Benderul, inclusiv Căușanii si Hotinul, asupra celor din Dobrogea și de pe malul stâng al Nistrului, precum și asupra celor din întreaga regiune de la răsărit de acest fluviu, formând Ucraina hanului tătăresc, deci și dincolo de Bug." Lucrările ulterioare au preluat ideea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
teritoriu de 45.630 km², cu 482,630 de locuitori, 5 cetăți, 17 orașe și 695 de sate, (conform cu recensământul ordonat de autoritățile țariste în 1817). Au trecut în componența Imperiului Rus ținuturile: Hotin, Soroca, Orhei, Lăpușna, Greceni, Hotărniceni, Codru, Tighina, Fălciu, partea răsăriteană a ținutului Iașilor și Bugeacul. Autoritățile țariste au denumit în 1813 noua regiune ocupată "Bessarabia". O dată cu încheierea războiului ruso-turc din 1877-1878, victorios pentru armata rusă, după ce a fost salvată de la înfrângere de intervenția armatelor române conduse de
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
Bender) a fost concepută pentru a-l elimina pe regele Carol al XII-lea al Suediei de pe teritoriul Imperiului Otoman, după înfrângerile sale militare din Rusia. Aceasta a avut loc pe 1 februarie 1713 la Varnița, lângă Bender (în prezent Tighina, Republica Moldova). După înfrângerea suedeză în bătălia de la Poltava la 27 iunie 1709 și predarea celei mai mari părți a armatei suedeze la Perevolocina, trei zile mai târziu, Carol al XII-lea al Suediei a fugit, alături de alți aproximativ 1000 de
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
Bătălia de la Tighina a avut loc între 19 iunie și 22 iunie 1992, între forțe ale poliției și unităților noi-formate ale armatei Republicii Moldova, pe de-o parte și "garda Republicii Moldovenești Nistreene", Armata a 14-a de gardă sovietică/rusă și voluntari ruși
Bătălia de la Tighina (1992) () [Corola-website/Science/330696_a_332025]
-
Lupta de la Tighina a avut loc între 20 ianuarie și 25 ianuarie 1918, și s-a dat între forțele armate ale Regatului României și cele ale RUMCEROD-ului, precum și voluntari dezertați din fosta Armată Imperială Rusă și bolșevici. Avansarea trupelor române pe teritoriul
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
Rusă și bolșevici. Avansarea trupelor române pe teritoriul Republicii Democratice Moldovenești a început după ce Sfatul Țării a votat în favoarea unirii cu România, cu toate acestea armata română a întâlnit o rezistență dârză din partea elementelor locale bolșevice și anarhiste rusești. „Benderul (Tighina) reprezenta un punct strategic militar de prima mărime pentru că, așa cum s-a arătat, de la el plecau căile de acces - ferate și rutiere - spre Chișinău și Iași, precum și spre sudul Basarabiei”. Operațiunea de alungare a trupele sovietice din Tighina a fost
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
rusești. „Benderul (Tighina) reprezenta un punct strategic militar de prima mărime pentru că, așa cum s-a arătat, de la el plecau căile de acces - ferate și rutiere - spre Chișinău și Iași, precum și spre sudul Basarabiei”. Operațiunea de alungare a trupele sovietice din Tighina a fost încredințată detașamentului 22, condus de lt. col. Macovescu. În executarea ei, s-au săvârșit unele greșeli, ceea ce a dus la o încleștare deosebită. Eroarea aparține M.C.G. și conducerii Diviziei 11, prin faptul că detașamentul era redus numeric față de inamic
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
de specificul orașului prin cetatea militară medievală, oferindu-i dușmanului condiții prielnice de a duce lupte subterane. S-a pornit de la informații contradictorii și parțial inexacte: 1. în zonă se află doar un regiment de ucraineni pentru paza podului Tiraspol - Tighina care au ocupat orașul. 2. în Tighina e liniște, orașul nu este ocupat de inamic. 3. de la Prut la Chișinău, Divizia 11 fusese însoțită și de Brigada 22, podul și gara nu sunt păzite de sovietici. „Brigada 22 era alcătuită
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
oferindu-i dușmanului condiții prielnice de a duce lupte subterane. S-a pornit de la informații contradictorii și parțial inexacte: 1. în zonă se află doar un regiment de ucraineni pentru paza podului Tiraspol - Tighina care au ocupat orașul. 2. în Tighina e liniște, orașul nu este ocupat de inamic. 3. de la Prut la Chișinău, Divizia 11 fusese însoțită și de Brigada 22, podul și gara nu sunt păzite de sovietici. „Brigada 22 era alcătuită, de fapt, dintr-un batalion de infanterie
Lupta de la Tighina (1918) () [Corola-website/Science/330695_a_332024]
-
de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, țariștii l-au alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Ismail și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău. Ocupația din 1812, a fost un al doilea caz când un teritoriu cu o populație predominant românească (83,848 familii de români sau 86% la recensământul rus din
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
Drăgescu i-a fost repartizat avionul RWD-13S nr. 2. Prima campanie la care a participat a fost cea de la Odessa, între 22 iunie și 6 noiembrie. Escadrila a fost mutată de mai multe ori, pe aerodromurile de la Focșani, Tecuci și Tighina. A transportat răniți în Bătălia de la Odessa la Tiraspol. Prin Înaltul Decret Regal din 27 septembrie a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Cruce de Aur. În anul 1942, între 18 august și 24 octombrie a participat
Mariana Drăgescu () [Corola-website/Science/329184_a_330513]