13,035 matches
-
într-un controversat istoric al Facultății. Autorul lui mi-a povestit, pe cînd eram librăreasă într-un cartier (de unde și titlul romanului meu, Poveste din cartierul de sud-est) despre o greșeală de tipar o fi vreun Aghiuță al greșelilor de tipar? parcă anume făcută. Apăruse, în loc de îndrumare, înhumare: "înhumarea spre o orientare marxistă i-a revenit lui Ilie Cîrjeu". Șichy rîde, cu rîsul ei de-a dreptul "carnivor", deși nu l-a mai prins, ca studentă, pe Ilie Cîrjeu, un culturnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un bec, să nu se mai vadă ce scria: "tată necunoscut". Așadar, debutul meu, Șichy. M-am dus la "Iașul". Am învățat, cînd mi s-a respins articolul despre Iorga, că trebuie făcute compromisuri de tip dogmatic ca să intri la tipar. Vă corectez: sub tipar, nu la tipar! Zici că ești studentă la Filo. Și de ce l-ai ales pe Iorga, tovărășico? Iorga e depășit". Și cine l-a depășit? Dumneavoastră? Îmi pare rău că nu i-am dat năvletelui replica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se mai vadă ce scria: "tată necunoscut". Așadar, debutul meu, Șichy. M-am dus la "Iașul". Am învățat, cînd mi s-a respins articolul despre Iorga, că trebuie făcute compromisuri de tip dogmatic ca să intri la tipar. Vă corectez: sub tipar, nu la tipar! Zici că ești studentă la Filo. Și de ce l-ai ales pe Iorga, tovărășico? Iorga e depășit". Și cine l-a depășit? Dumneavoastră? Îmi pare rău că nu i-am dat năvletelui replica asta. Reține, Șichy: n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce scria: "tată necunoscut". Așadar, debutul meu, Șichy. M-am dus la "Iașul". Am învățat, cînd mi s-a respins articolul despre Iorga, că trebuie făcute compromisuri de tip dogmatic ca să intri la tipar. Vă corectez: sub tipar, nu la tipar! Zici că ești studentă la Filo. Și de ce l-ai ales pe Iorga, tovărășico? Iorga e depășit". Și cine l-a depășit? Dumneavoastră? Îmi pare rău că nu i-am dat năvletelui replica asta. Reține, Șichy: n-a citit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
frază. Nu i-a convenit tema și gata. Încă mai credea că "virușii naționalismului" lui lorga trebuiau distruși. Erupțiile staliniste au continuat în revista poreclită "Lașul" și după moartea lui Stalin. La liceu, învățasem că nu Gutenberg a fost inventatorul tiparului, ci un călugăr rus. Totul fusese creat de ruși, de la roată la rachetă. Tributul în astfel de clișee s-a menținut în "lașul", pînă la ultimul număr. Literatura noastră trebuia "fertilizată", altoită miciurinist cu cea sovietică. Numai un "ticălos" putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
greșeli sînt încă. Dar lipsa de profesionalism e strigătoare la toate cerurile. Zbîrnîi de nervi. De cîte ori n-am corectat și iarăși corectat: Solului nu soțului; mistic nu mitic; slovă nu slavă. Sînt mai sensibilizată eu de greșelile de tipar? Oi fi, dacă o glumă de lynotipist mi-a terciuit existența. Cine greșește, de greșeală va pieri. În cazul meu a fost altfel. Am intrat fără vină în lungul șir al autorilor interziși. "Trebuie să debutezi din nou", mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
trăsăturile viabile în valabile etc., etc." Și Magda U. s-a despărțit abrupt de mine, cum i-i felul: "Ei, Iordana, toate vin și toate trec/ înainte, Gutenberg". "Așa să ne-ajute Dumnezil". Am făcut aluzie la altă greșeală de tipar, din altă carte a lui Herr Professor. Nu Dumezil, ci... Dumnezil. Întîmplări, accidente, necazuri legate de tipărirea cărților noastre ar umple cîteva volume. "Un om sănătos la cap s-ar întreba de ce continuați", se aude vocea de-a doua. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în inima dușmanului de clasă". Cornel Șoitu nu practica fraze de lemn. Le rostea doar pentru camuflaj, pentru acoperire. Nu cu ostentație, ca Alexandru Andru. Țin minte cum a apărut Andru în redacție, să ceară socoteală pentru o greșeală de tipar. Se răfuise într-un articol cu anticomuniștii și corectura scăpase un r în loc de c. "Trăsăturile esențiale ale eroului negativ, viclenia și rapacitatea" suferiseră o modificare: în loc de rapacitate, apăruse capacitate. "Vreau erată la loc vizibil. Sînteți iresponsabili din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ora", ca să aibă colaboii‡‡‡‡‡‡‡‡‡ cum colabora și turnătorii din redacție ce turna) de episodul Ceaușescu-cap de lemn. Și Fluturel se înveselise: "Hai că-i bună. O uitasem p-asta". Trebuie să recunosc: Lucian m-a devansat și-n greșeli de tipar. A mea n-a fost atît de rafinată. Doar efectul (de ceață) a fost altul: eu am dispărut din presă și din edituri pînă-n '89; el a plecat singur, cum am spus. La timp, cînd revista devenise mai goală (de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Trupul tău i-a scăpat. Orgoliul masculin s-a inflamat și a dat pe dinafară. Nu s-a domolit, pînă nu te-a scos de la revistă. A stat la pîndă, ca să-i pici în cursă. Cine știe dacă greșeala de tipar n-a fost pusă la cale, cum ți-a spus Ciușcă". Bietul băiat îmi oferise locul la o coadă pentru pește. Act de simpatie extremă. "Veniți aici, duduie Iordana, o iau eu de la capăt. Știți (a trecut el de pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mă imaginam într-un muzeu al păsărilor exotice, demult dispărute. Pe urmă, dușumelele vibrau, mașinile plane își deschideau pliscurile, rotativa gîfîia. Tipografia intra, din nou, în stadiul de fierbere. Trecut prin timp, totul se decolorează, cum se decolorează cerneala de tipar. Cînd am curajul să deschid caseta cu amintiri ("caseta cu șerpi", cum îi spune vocea vitregă) mă văd urcînd scara cu balustradă murdară de tuș, strecurîndu-mă printre baloturile de hîrtie și printre muncitorii palizi, ca drogați. Ușa cu arc, dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nefericire că Iordan îmi lipsea și cum îmi mai lipsea! Aflasem de cancer, dar parte din mine mai spera că-i va trece. Nu eram pregătită nici pentru boala, nici pentru moartea lui. Greșeam. Lui Sebastian, dintr-o eroare de tipar i-a ieșit o comedie de succes, Ultima oră. Mie de ce nu mi-ar fi ieșit? Eu de ce nu aș fi încercat? Așadar, viața ca o greșeală de tipar. Și metamorfoza s-a produs: realul a devenit realul scrisului. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nici pentru moartea lui. Greșeam. Lui Sebastian, dintr-o eroare de tipar i-a ieșit o comedie de succes, Ultima oră. Mie de ce nu mi-ar fi ieșit? Eu de ce nu aș fi încercat? Așadar, viața ca o greșeală de tipar. Și metamorfoza s-a produs: realul a devenit realul scrisului. Un alt început, un fel de înviere în fața foii albe. Mi-era bine lîngă mașina Erika. Cel puțin îi știam caracterul. Mai precis, caracterele. Trăiam din ce-am trăit eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la Iași cîrmaciul și cîrmacea. Genosse i-am zis noi, colegii, pentru că era-n stare să-i spună tovarășa și maică-si. Contribuise mult, de sus, de la cabinetul primului secretar, să fiu scoasă din redacție. "Nu-i o greșeală de tipar, e o manieră de subminare a politicii noastre, tovarășa Marievici". Teribil cum te puteau schimba scaunul, biroul important în care stăteai, funcția de mărime locală, plenara, lozinca și portretul Ceau. După eveniment '89, și-a tipărit, cu sponsori, un op
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rar, pe capul domnișoarei Meaddowfill. Sau "perișoarele de jad în zeamă de sare", hrana bătrînului chinez, pregătită de Dai Sijie. Cu răbdare, migală, vreme și multă excentricitate, oi reuși. Dreptul la corectura vieții rămîne utopie. Dar existența ca greșeală de tipar e un subiect bun. O să-l reiau. Altfel. CUPRINS Litera i 5 Gap 27 Culți și desculți 41 Vergangenheitsbewältigung 59 Cărcălicii 73 Sonată de noiembrie (I) 87 (Alte) bolduri pentru fluturi 105 "Dar astăzi e ultima oară..." 123 Afară-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
un inorog albastru, o țestoasă cu carapacea aurie, o floarea-soarelui tare palidă, din cauza stratului gros de nori, și un creion ascuțit la ambele capete. Toate cele patru elemente de dimensiunea unor jucării par însuflețite și măsoară cam aceeași statură, în ciuda tiparelor naturale cărora le aparțin. Azi e o zi tristă la mare. Soarele nu și-a semnalat de ieri prezența, iar nisipul e încă umed de dimineață, din cauza ceței. Trec din când în când cupluri ce se deplasează lent și melancolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dunării până în Insula Mare a Brăilei, celălalt până la Siret. Când crescuse? Unde era camera, nu era ea, camera se afla la locul ei, pe bulevardul Karl Marx nr. 51 cu Mioara Alimentară croind perdeaua de mătase. Abia întinsese pe podea tiparele de carton pentru mâneci, spate și piept. Sutienul trebuia să fie parte întreagă din croială, nu piesă separată. Deșiră din papiota amintirilor albe ale copilăriei, firul pe care avea să-l surfileze la mașină, tivul gulerului. Și în timp ce deșira gângurind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
înțelepții depărtați în nemurire. Mama râdea de Mioara care își găsise ocupație: croitoria. Și fiecare bărbat care îi lumina ziua și îi foșnea noaptea cu bancnote privea prin vizetă la animalul curios, moșmondind răbdător la o mașină de cusut, cu tipare de carton răspândite peste tot și cu o mulțime de cărți pe pereții acoperiți cu tapetul unor pagini solfegiate sau mâzgăliți cu crochiuri și studii ale unuia și aceluiași bărbat cu chipul lui Charles Bronson. În umbra unui gând, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Mioara își acoperi fața cu voalul, orbită de frumusețea adevărului. Dacă există ceva dincolo de toate, pe cine reprezintă? Pe cine trăiește? (Cu siguranță acum era în Iad, fiindcă era îmbrăcată cu perdeaua albă, așezată deocamdată ca o pelerină pe umeri, tiparele urmând a lua forma dorită.) Mioara avea permisiunea de a vedea mai departe. Îmi venea să îi spun: Pătrunzi pe un teren minat, nici eu nu știu mai mult decât tine, vino cu mine! Autorule limitat, amănunțește, te rog, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
rădăcinile în 1848, deși la câțiva zeci de kilometri e orașul Galați, mai ambițios decât Brăila și care concurează cu civilizațiile occidentale. Singurul lucru pe care-l apreciază este rochia mea de mireasă. Îmi cer amănunte despre croială, le promit tipare, descrierea iubitului, despre casa mea, despre părinți și plec, iar Autorul jurnalelor mele demarează în trombă, lăsând un Trecut uitat în Trecut. Am întâlnit oameni în cartierele orașului care mă întrebau unde se află Brăila. Le arătam tramvaiul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și un miligram din surâsul lor divin, în ochii vecinilor care se hlizeau în spatele gardului de tabloul cu natura cosmetizată văzută în perspectivă din gospodăria familiei Palade. Specialist, de fapt, în a picta nevăzutul, Hugo se chinuia acum să reproducă tipar după tipar, fără a-i permite imaginației autodepășirea. Dar își făcea meseria și atât, de zugrav asemenea înaintașului său, Luchian, pentru a satisface gustul urât, doar ochi bine pictați și o Any mulatră cu mâini de ouvrier și pe deasupra foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
miligram din surâsul lor divin, în ochii vecinilor care se hlizeau în spatele gardului de tabloul cu natura cosmetizată văzută în perspectivă din gospodăria familiei Palade. Specialist, de fapt, în a picta nevăzutul, Hugo se chinuia acum să reproducă tipar după tipar, fără a-i permite imaginației autodepășirea. Dar își făcea meseria și atât, de zugrav asemenea înaintașului său, Luchian, pentru a satisface gustul urât, doar ochi bine pictați și o Any mulatră cu mâini de ouvrier și pe deasupra foarte alintată. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
guvernanților de deasupra le scăpa. Aceasta n-ar fi însemnat nimic dacă sus, în cenacluri, nu s-ar fi divizat operele pe curente, influențe, moșteniri, răstălmăciri, încătărămate în reguli, încopciate în stiluri, bătute în cuie pe genuri și încadrate în tipare. Trebuie să-i pun capăt acestei stufoșenii! zise Mioara Alimentară. Parcă aș acționa în gol și aș vorbi în reluare. Trebuie să le arăt cine sunt! Și Mioara lansă marele frig pe care-l purta în suflet. Tot frigul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
primi o muncă de apostolat împotriva conceptelor integrate în Dogmă, care vorbesc despre iubire în formule chimice. Ea va arăta că oamenii sunt altfel de cum s-a crezut până atunci, ca posesori a unor forțe încă neștiute. Numai ieșind din tipare vor putea să se cunoască, atât pe ei, cât și Universul. Omul e stăpânul timpului pe care-l poate modifica după dorință, binele și răul nu au legătură cu starea de bine sau cu umbra sa. Tot ceea ce putea ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Ce să-i faci, numai la prostii vă gîndiți, se aude în sfîrșit vocea Delfinei printre zbîrnîiturile mașinii de cusut, deformație profesională, recunoaște Tușica, așa mi-am imaginat eu întotdeauna masculii, în funcție de croiul perfect, spune punînd brusc mîna pe un tipar și pe o bucată de cretă. Știți ce, intervine Angelina, eu n-am fost niciodată fruntașă în producție, e treaba voastră dacă aveți de gînd să vă luați la întrecere și în pauza de masă, eu nu vreau să primesc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]