1,745 matches
-
Alungă norii tristeții! Leagănă-mă, leagănă... Toarce timpul iernile Toarce timpul în fuioare Printre stele călătoare, Norii-și plâng ninsorile Peste toate zările. Toarce timpul fir de lacrimi Peste câmpul plin de patimi; Cărările se sfârșesc, Sub zăpezi se-mpotmolesc. Toarce timpul pe la geam Lungi fuioare de balsam, Vântu-și strigă rănile Prin toate poienile, Iar a nopților pruncie Țese zori de veșnicie Dar pe-a timpului cărare, Iarna liniște nu are! Să nu te superi, mamă! Să nu te superi, mamă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și am să te pândesc din brațele altcuiva cu focul într-un bulgăre de vise o să te iubesc cu toate bătăile inimilor din lume până ce nici o pasăre nu va mai fi bolnavă și tot am să te adun așa cum Dumnezeu toarce turla unei biserici probabil ai să plutești ca un nor deasupra unei secete într-o casă fără număr Lutier când te-ai mutat în mine nu m-ai întrebat acă gura mea te poate iubi ca pe un prinț nici
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o alungau spre casă. Fructe dulci-amărui o desfătau în zile cu dogoare năucitoare, la popasuri de sfat cu Regina furnicilor sau cu Melc codobelc. Ierni cu omături de diamant îi sărutau obrăjorii rotunjori, mușcați de viscolul năprasnic. Și timpul își torcea molcom anii prin lume. Și copila s-a trezit deodată... alta. Rochița și ciorăpeii au rămas demult în dulapuri uitate de vreme. Și ursulețul trăiește în colbul amintirilor vechi. A fost odată ca niciodată... o fetiță. Fetița aceea am fost
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Christian, Lucas... Grăbi pasul, ajunse la pasarelă aproape alergînd și urcă pe bac. Veni să se sprijine de bastingaj, alături de Lucas. O simți rezemîndu-se de el, lipindu-se cu umărul și cu șoldul. Sirena bacului răsună. Vibrația motoarelor Începu să toarcă surd, bacul dădu Înapoi și se desprinse de chei, făcînd vîrtejuri În apa portului. Fără să schimbe o vorbă, văzură goeleta Îndreptîndu-se rapid spre larg, Christian se deslușea limpede În spatele cîrmei. Cu o Împunsătură de gelozie, Lucas recunoscu În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
largi, legănată ca un dans. Schiam cu soarele în spate și-mi amintesc perfect umbra lui pe zăpadă, ce mă depășea și baleia într-o parte și alta în fața mea și ascultam atent la schiurile lui cum sfârtecau zăpada sau torceau lin în urma mea. Apoi ajungeam la un fel de trecătoare, unde adesea ne abăteam de la pârtie și exploram niște pereți uriași, verticali, unde zăpada stătea prinsă de stâncă ca un văl de lumină. Exista o porțiune pe care aveai senzația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Rumpelstiltskin! îi strigă ea, în timp ce animalul se volatiliza, ca și cum n-ar fi fost, doar pirueta lui a stăruit suspendată pentru o clipă în aer, ca o umbră, ca o nebuloasă, alături de coada de Armadillo ce rămase o vreme în urmă, torcând și irizând aerul ca un fuior. Somnul. Trandafirul și Privighetoarea În ziua în care a aflat despre boala ei, a venit acasă și cât se poate de calmă s-a așezat la birou, a început să consulte pentru următoarele patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Caru-ncărcat mânat în pragul toamnei, De tatăl meu pășind pe lângă boi. Și ce miros era în sat atunci, Din vii plutea aromă a-busuioacă, Glumeau țărăncile tăind tuleii-n lunci Și vesele cântau când era clacă. în pragul iernii își torceau fuiorul, La șezători în serile brumate, Iar doina suspina să le aline dorul De soțul sau iubitul dus departe... Și iarăși înfloreau cireșii-n primăvară, Iar albul lor părea ca un veșmânt ales, Ne revedeam cu drag în fiecare vară
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
placă, Vom trece-n nemurire, îmbrățișați, IUBIND! Acolo unde nemurirea suie Te văd și-acum zburând spre neființă, Cu aripile frânte de atâta zbor. Grăbită ești, găsind de cuviință, Că lumea asta nu mai are spor. Din visele ce-ai tors de-acum o viață, Firave scame mai tresar în vânt. Le-ai prinde toate în fuior semeață, Dar fusul vieții, toarce necuvânt. Destinul tău, prin meliță trecut, Ferfenițit și strâns în ghemotoace, Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de atâta zbor. Grăbită ești, găsind de cuviință, Că lumea asta nu mai are spor. Din visele ce-ai tors de-acum o viață, Firave scame mai tresar în vânt. Le-ai prinde toate în fuior semeață, Dar fusul vieții, toarce necuvânt. Destinul tău, prin meliță trecut, Ferfenițit și strâns în ghemotoace, Se lasă dus în coșuri, abătut, Pentru folos, în dosuri de cojoace. Speranțele rămase ne-ntinate, Ascunse în a inimii cămări, Le rânduiești pe polițe, pe toate, Cu resemnare, printre
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cândva frumoase Răspunsuri s-au topit în ceara unei lumânări, Și-n trupul ars de dorul rochiei de mătase. Ne risipim prin ierni, ne ningem dorul în zadarZambile înfloresc în ochiul de fereastră, în lumina prăfuită a unui lampadar Voi toarce-n gheme scame din iubirea noastră. Ninsori ... scriu pagini de-omăt cu pași rătăcind nicăieri caut urme de tot și nimic îmbrățișând dâre de fum... sub umbre de aripi înghețate îmi adăpostesc privirea orbită de scânteile altei ierni când nu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Pe sub arcadele de crengi albite Poeme împleteam din șoapte frânte, Magie a cuvintelor iubite: Tu, eu - două făclii de dor arzânde. Trecute vremi! Nicicând nu s-or întoarce... Tu ești în alte vise de iubire... Timpul un caier de-ntuneric toarce, Lumină este doar în amintire. Și ninge iară pe tristele alei, Cuvinte mor pe buze, împietrite; Suspină fulgii sub singuri pașii mei, Din gheață-s lacrimile făurite. Chemări îți picură-n auz chemările-ancestrale Și trupul tot se înfioară de dorință
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ce-mi sfințește Să nu doară-al tău uium Cer albastru ți-e pupila Eu măsor și socotesc Locului să-i pun șindrila Unde tot să te iubesc Și la un sfîrșit de vară Tu cu mine-ți va fi tors Fir-ar să-ți fie de gară Drum să ai numai de-ntors ... Beție Beau la crîșma gurii tale, Doru-mi ți-am legat de gard Ochii tăi mă dor, mă ard, Numai tu îmi ești în cale Plopii tremură la pîndă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pernuță dintr-o catifea neagră, luxoasă se odihnește un colier spectaculos, ticsit cu diamante - e cea mai scumpă bijuterie pe care am văzut-o vreodată, ca să nu mai zic pe care am ținut-o vreodată în mână. — Vai, draga mea, toarce Lucille ca o pisică, uitându-se cu o privire plină de adorație la colier, de parc-ar fi fost primul ei nepot. Un Bulgari Vintage. Uluitor. Îmi pun colierul la gât și toate trei ne întoarcem, din nou, către oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ridicat o puță de dimensiunile Texasului. Doamne-Dumnezeule. Nu, nu, nu. Simțeam că pereții începeau să se strângă în jurul meu. Te rog, Doamne, fă ca discuția asta să n-o ia pe calea... — Iubitule, ești cel mai bun din branșă, a tors Vivian ca o pisică. — Cel mai bun ce din branșă? a chestionat-o Carl. Spune-mi că sunt cel mai bun futangiu și ai manuscrisul gata în două săptămâni și jumătate. — știi că așa e, iubitule. Ești cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
nu avea să mai fie nevoită să dea socoteală nimănui. — Uau, a zis Luke. Asta o să fie o chestie interesantă. — Asta o să fie o catastrofă. Mă luase durerea de cap. — Luke! Vrei să le spui ceva numeroșilor tăi fani? Vivian torcea în microfon ca o cântăreață de lounge. La început, Luke părea c-ar fi preferat să nu facă asta - dar apoi s-a scuturat de starea de disconfort, s-a dus către microfon și l-a luat din mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
eu vreo două bonuri de cinci litri puse deoparte pentru zile negre. — E-n regulă, zice domnul Președinte, privindu l pe Sena cum se suie la volan, cum pornește la prima cheie, cum lasă motorul să meargă puțin la ralanti. — Toarce ca o pisică, constată Monte Cristo, a meritat tot chinul cu pornitul, zice. Atunci să-i dăm bătaie, zice domnul Președinte, n-avem nici un motiv să ne facem griji, eu în dreapta, Monte Cristo și Petrică în spate, dacă ne întreabă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
banii Între două degete și Îi Îndesă În buzunarul cămășii de jeans fără să-i pese câtuși de puțin de gestul dilărului de antene. Mesteca gumă și privea În oglinda retrovizoare apropierea unui ștraf Încărcat cu mobilă nouă. DAF-ul torcea molcom, gata de plecare, semnalizând regulamentar. Se urni din loc fără nici o greutate și, după câteva secunde, dădu colțul spre strada Calvaria Însoțit de privirile lui Flavius-Tiberius. Domnul Moduna Își Înclina mecanic brațul stâng deasupra capului: când la stânga, când la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
caietul și Îmi aleg un titlu. Mă așez În balansoar, pun bobina și dau drumul la motor. Uneori adorm. Filmele sunt vechi. Se mai rup. Mă trezesc ăia din sală: fluieră, strigă, bat din picioare. Câteva secunde doar. Apoi motorul toarce, din nou. E plăcut. Dimineața merg la culcare ca În La Dolce Vita. Fellini e din generația mea. Îi și spun: Noapte bună, Federico. Sau: Somn ușor! Sau: La revedere! El Îmi zâmbește și Îmi face semn cu mâna, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
i s-a terminat sămânța de vorbă și, drept rezultat, încuviințările lui Johnny luară și ele sfârșit. Am închis ochii și m-am sprijinit de geam. Tocmai o vedeam pe Madeleine prinsă într-un striptease lasciv, în ritmul motorului care torcea, când i-am auzit pe cei doi Vogel șoptind: — ...a adormit, tăticule. — Nu-mi mai spune „tăticule“ când suntem la muncă. La naiba, doar ți-am zis de o mie de ori! Parc-ai fi un fătălău. — Ți-am demonstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
le păstreze vie amintirea. Fiii nu mai aud poveștile mamelor după ce nu le mai sug laptele. Așa că eu am fost singura. Mama și mamele-mătuși mi-au spus povești nesfârșite despre ele. Indiferent ce făceau cu mâinile - că legănau copii, găteau, torceau sau țeseau - îmi susurau la ureche. În lumina arămie a cortului roșu, cortul menstrual, își treceau degetele prin cârlionții mei, în timp ce povesteau iar și iar despre aventurile lor din tinerețe, istoriile aducerii pe lume a copiilor. Poveștile lor erau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui Laban. Înțelegerea era pecetluită. CAPITOLUL DOI Lunile care au urmat n-au fost ușoare. Rahela era ca un leu în cușcă, Lea suspina ca o vacă în durerile facerii, Zilpa stătea îmbufnată. Doar Bilha părea neatinsă de toată agitația, torcea și țesea, plivea în grădină și avea grijă de focul din cortul Adei, care acum stătea mereu aprins, pentru că oasele o dureau tot mai rău. Rahela petrecea cu Iacob atâta timp cât avea curaj, strecurându-se din grădină sau fugind de la războiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
el îl umplea de plăcere. Când Iacob gemea în extazul final, ea era inundată de sentimentul propriei puteri. Și când îi urma repirația, descoperea propria ei plăcere, o deschidere și o senzație de plin care o făcea să suspine, să toarcă cum fac pisicile, și apoi să doarmă așa cum nu mai dormise de când era copil. El îi spunea Innana. Ea îi spunea Baal, fratele-iubit al lui Iștar. Au fost lăsați singuri cele șapte zile și șapte nopți. Mâncarea le era adusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu se mai scula dintre pături până când Lea nu venea, n-o scutura și nu trăgea de ea să vină și să le ajute pe ea și pe celelalte femei la muncile lor. Doar așa o mai vedeai pe Rahela torcând, țesând sau plivind în grădină, dar le făcea pe toate în aceeași tăcere și fără să i se vadă un zâmbet. Nici Iacob n-o putea ridica din această tristețe. Jignit de tăcerea ei de fier, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au devenit mai mari și dureroși. Gleznele ei perfecte s-au îngroșat. Dar tot ce ținea de neplăcerile femeilor însărcinate era pentru ea o fericire. A început chiar să cânte în timp ce avea grijă de focuri sau când lua fusul să toarcă. Familia a fost surprinsă de sunetul dulce al vocii ei, pentru că nu o mai auziseră cântând până atunci. Iacob a dormit cu Rahela în fiecare noapte cât timp a fost însărcinată, o încălcare ciudată a obiceiului și o incitare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu ne-au lăsat complet singuri pe mine și pe Iosif, abandonați de cei care începuseră dintr-odată să se vadă pe ei înșiși prin ochii cruzi ai celor mai mari. După asta, Zabulon și Dan au refuzat să mai toarcă lână pentru mamele noastre și după ce s-au rugat și au implorat, li s-a dat voie să se ducă și ei cu frații mai mari la pășuni. Cele două perechi de gemeni - atunci când nu pliveau în grădină sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]