2,402 matches
-
nevoie de preoți etc, tot alaiul..." De astă dată tăcui definitiv... Curând intră acel Vătămanu, care spuse că nu există nici un loc liber la nici o bibliotecă. "Nici în perspectivă?", zise secretarul. "Deocamdată nici în perspectivă, dar știți, poate să apară..." "Tovarășe secretar, spusei eu atunci, dar să predau, de pildă, abecedarul în vreo școală?" " Nu, zise el hotărât. Mai tîrziu." Îi spuse acelui Vătămanu să-mi rezolve pe parcurs situația mea, adică să-mi găsească totuși un loc la o bibliotecă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nume n-avea să-l afle începuseră pregătiri de judecarea ei în ședință publică și excluderea din partid. Ședința avu loc după ce deveni fapt cert condamnarea mea și cei ce o pândeau începură să-i pună întrebări. Să ne spună tovarășa Petrini dacă a avut sau nu cunoștință de acțiunile dușmănoase ale soțului ei, arestat de organele noastre de securitate și condamnat. Și când se spunea "organele noastre de securitate", vocea avea parcă accente lirice, erau "ale noastre", aceste organe, ca și când
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fi fost rude apropiate, copiii noștri dragi, sânge din sângele nostru. A te îndoi de justețea acțiunilor lor era ca și când te-ai fi îndoit de tine însuți. Să ne spună doamna Petrini, fiindcă eu personal n-o mai pot considera tovarășă, dacă văzând orientarea reacționară a soțului ei, a adus acest fapt la cunoștința organizației de partid din care face parte. Asta nu mai era întrebare, avansând, înainte de a aștepta răspunsul, judecata că el n-o mai putea considera tovarășă, sugera
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
considera tovarășă, dacă văzând orientarea reacționară a soțului ei, a adus acest fapt la cunoștința organizației de partid din care face parte. Asta nu mai era întrebare, avansând, înainte de a aștepta răspunsul, judecata că el n-o mai putea considera tovarășă, sugera adunării că el știe că ea n-a făcut acest lucru, adică să-și denunțe soțul și deci nu va avea ce să răspundă; era vinovată. Eu, a spus altul, pun întrebarea dacă e întîmplător faptul că și-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mână cu o fițuică de sarcini, încredințate de organizație; se încleia la vorbă, insista, revenea, însă cu o mască de umilință pe chip, înșelîndu-i doar pe naivi sau imprudenți. Al doilea, care se și grăbise să n-o mai considere tovarășă, o vedea adică deja exclusă, era un muncitor care ai fi zis că e inocent, dar iată ce ieșea din el; pe-ăsta Matilda îl cunoștea bine, credea ea, totdeauna vesel, zâmbăreț, adică "optimist", ducea o viață de familie infernală
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
s-a greșit cu arestarea și condamnarea lui, deci n-avea ce să fi anunțat în organizație, nu era nici reacționar, nici contrarevoluționar și a știut bine cu cine s-a căsătorit. Dacă cineva nu vrea s-o mai considere tovarășă, îl privește. Se pomeni, în acea pauză în care toată lumea afecta că nu se întîmplă nimic în afară de faptul că se prefăceau toți că nu vor s-o evite, deși o evitau în mod discret, lăsînd-o singură pe scaunul ei, de unde
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în mod discret, lăsînd-o singură pe scaunul ei, de unde nu se ridică decât să se uite liniștită pe geam, chemată în camera biroului organizației, unde se retrăseseră doar betonistul și activistul de la sector, care lua de obicei parte la ședințe. "Tovarășă Petrini, îi spuse acest activist, păstrați-vă calmul..." "Dar sânt foarte calmă, știu ce mă așteaptă, zise Matilda cu desinvoltură, așa că..." "Noi vă sfătuim să luați cuvântul, o să vi-l dăm imediat și o să curmăm orice alte întrebări și, fără
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
profesional și să nu mai puteți fi arhitectă, cel puțin aici în orașul nostru!" "Ei și? N-o să mor de foame, dreptul la muncă ne e asigurat la toți. Găsesc eu unde să câștig o pîine!" " Dar nu e păcat, tovarășă Matilda? a zis betonistul. Aveți un copil, o să vă fie foarte greu să ajungeți din arhitectă cine știe pe unde, funcționară la poștă sau și mai rău, femeie de serviciu, să spălați coridoarele! Gîndiți-vă bine, astea nu sânt glume!'' Și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
obrajii în flăcări. Betonistul a luat însă imediat cuvântul, pe deoparte ca să evite continuarea discuției la acest punct pe ordinea de zi, dar să și completeze el ceea ce Matilda se ferise să spună mai răspicat: "Tovarăși, e clar, din cuvântul tovarășei Petrini reiese că ea n-a știut nimic de concepțiile reacționcire ale soțului ei. Aceste concepții erau de natură filozofică, și soția lui e arhitectă, nu specialistă in filozofie. Pentru greșelile lui el își va ispăși pedeapsa și va trage
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să-ți găsească un post, nu neapărat bibliotecar, parcă ași fi avut o presimțire că trebuie să intervin... "Tovarășul Mircea nu mai lucrează la noi, n-ați citit ziarele? mi-a răspuns secretara lui, care mă cunoștea. Nu mai e, tovarășă Matilda..." Am închis și mi-am aruncat ochii pe Scânteia. Acuma cine să ne mai sprijine? Ia dă-i un telefon acestui Vătămatul!" Mă ridicai de la masă și formai numărul. Activistul era la postul lui. "Nimic, tovarășul Victor", spuse el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu mai avea încredere în sinceritatea lui I.C, în raportul pe care acesta avea să-l dea apoi despre felul cum decursese ședința cu scriitorii. " Nu toți cei care luau parte la ea sesizaseră prezența discretă a acestor două tovarășe și semnificația care se degaja de aici, continuă Ion Micu. Bineînțeles, chestia asta îl lăsa rece pe primul ministru, sarcina lui în cultură era minimă, el avea un loc aparte în conducere, funcție mare dar putere puțină, ca totdeauna, începînd
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
părăsesc" fiindcă nu fusei concediat, ci pus în situația s-o fac tocmai pentru a nu fi dat afară. Într-o zi, la o adunare generală sindicală a secției îl auzii pe președinte rostind: "Are cuvântul tovarășul Chelbașu, se pregătește tovarășa Nineta Boiangiu." Hm! exclamai în sinea mea, săraca Nineta Romulus, pe unde-o fi! Întorsei totuși capul când Ninetei de aici i se dădu cuvântul. Mă holbai: era chiar ea, numele de Boiangiu fiind desigur al bărbatului ei. De la distanța
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
plăcerea companiei propriei specii și speranța de a o regăsi într-o bună zi. Știa că se vor trezi împreună odată, ori niciodată. Această ultimă posibilitate nu-i tulbura defel odihna. Răbdarea sa era mult mai mare decât cea a tovarășei sale, iar concepția pe care și-o făcea despre poziția sa în cosmos era mai realistă. Se mulțumea să doarmă, știind că dacă s-ar trezi într-o zi, ar putea din nou să vâneze și să ucidă. Așteptând această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
scuipați din mlaștinile istoriei tocmai în „epoca de aur“, unde aveau să trăiască ani buni, fericiți. Îi priveam cu groază și simpatie, aproape că-mi venea să-i adun și să-i căsătoresc între ei: doamna Pârțac cu domnul Căcană, tovarășa Poponete și tovarășul Flocea, tanti Fufă și nenea Găureanu. O nuntă uriașă, prostească, superbă, cu milioane de invitați doborâți de solemnitatea momentului. Singurii cu care mă înțelegeam rămăseseră prietenii, niște zevzeci parcă scoși din romanele de aventuri interbelice: Mihnea, matematicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
transferat înapoi în Congo, de-atunci nu l-am mai văzut. Odată cu el au dispărut și iluziile mele de adolescent cu prietenia între popoare, proletarii din toate țările care se unesc și alte prostii de-astea socialiste, pe care o tovarășă cu coc ni le băga pe gât la orele de „CSP“. Mai târziu, aveam să aflu că Ceaușescu oricum își clătea fața cu „Rivanol“ după ce se pupa cu trimișii diverselor bantustane, de care zicea că sunt coborâți din curmal direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zațul de cafea. Adunătura asta de brute și nefericiți se numea coadă și-avea un farmec crud și grosolan, ca mustața vânzătoarei. La școală trebuia să mă îndrăgostesc de tovarășul Nicolae Ceaușescu. Insista directoarea, insistau portarii, ne bătea la cap tovarășa Pora, educatoarea. Până și-ai mei mă sfătuiau să repet la ora de citire că e „conducătorul nostru iubit“. Arăta rezonabil în poza aia alburie de deasupra tablei: tinerel, voios, cu părul pus grijuliu pe bigudiuri. Nici nu se sinchisea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
luptase la 23 august împotriva hitleriștilor (cam tot pe vremea aia, bunică-mea le sabota instalațiile petrolifere, turnând zahăr cu lingurița în rezervoarele mașinilor); pe maică-mea o chema când Ecaterina Teodoroiu, când Mama Maria, în funcție de anotimp, lecție și dispoziția tovarășei învățătoare; părinții bunicilor mei erau Decebal și Traian (pe vremea aia nu mi se părea nimic curios); și, mai presus de toate, tovarășul și tovarășa Ceaușescu aveau grijă de noi toți, și de mine, și de Isaia Constantin Alexandru (colegul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
maică-mea o chema când Ecaterina Teodoroiu, când Mama Maria, în funcție de anotimp, lecție și dispoziția tovarășei învățătoare; părinții bunicilor mei erau Decebal și Traian (pe vremea aia nu mi se părea nimic curios); și, mai presus de toate, tovarășul și tovarășa Ceaușescu aveau grijă de noi toți, și de mine, și de Isaia Constantin Alexandru (colegul meu de bancă), și de Chietreanu Olimpian (idiotul clasei), atent și părintește. Nimeni nu se împotrivea, iar eu cu-atât mai puțin. Sigur că până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fapt, stătea acolo de multă vreme, dar eu n-o văzusem, nu-i remarcasem aerul simpatic și trist. Tristețea ei nu conținea nimic misterios (de altfel, nu tulburase pe nimeni), era discretă și haioasă. Parcă se chinuia când rostea cuvintele: „Tovarășe Nicolae Ceaușescu; Tovarășă Elena Ceaușescu!“, ziceai că-n clipa următoare o să izbucnească în lacrimi (sau poate în râs), din ochii ei mici și-albaștri, de peștișor. Nu știu de ce, aveam impresia că fătuca asta cumințică își bate joc de noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de multă vreme, dar eu n-o văzusem, nu-i remarcasem aerul simpatic și trist. Tristețea ei nu conținea nimic misterios (de altfel, nu tulburase pe nimeni), era discretă și haioasă. Parcă se chinuia când rostea cuvintele: „Tovarășe Nicolae Ceaușescu; Tovarășă Elena Ceaușescu!“, ziceai că-n clipa următoare o să izbucnească în lacrimi (sau poate în râs), din ochii ei mici și-albaștri, de peștișor. Nu știu de ce, aveam impresia că fătuca asta cumințică își bate joc de noi toți. Un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o scrisoare (ea a ajuns, mai târziu, la Securitate). Învățasem la „Comparată“ cât de devastatoare pot fi efectele unei epistole aranjate; profesoara, o mamaie nebună, cu ochelarii săriți de pe nas, trepida de nervi când venea vorba de Stendhal sau Laclos. Tovarășă Popescu“, zicea scrisoarea, sunteți somată să vă prezentați de urgență la sediul Biroului de Partid de sector, pentru a vă ridica Diploma de membru, precum și un buchet de garoafe, cu felicitări. Noul sediu se află în Parcul Cișmigiu, la numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și poveștile cele mai bune se termină prost. Odată cu scena din Cișmigiu, se încheiase și prietenia mea cu Paul sau, în orice caz, a lui cu mine; de-atunci, n-a vrut să-mi mai vorbească. Nici pe Gloria (pardon, tovarășa Popescu) n-am mai întâlnit-o, în iarnă a venit „Revoluția“ și nu s-a mai dus nimeni la ședințele din amfiteatrul „Hasdeu“: dispăruse Partidul, dispăruseră și informatorii (doar prin Harghita și-n Drumul Taberei mai fuseseră decapitați câțiva, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
băieți, ca oricine. Între timp, noi crescusem, iar el se-oprise pe la 14 ani. O cunoșteam și pe mama lui, o bătrânică adorabilă, cu trandafiri în ghiveci și borcane de dulceață-n geam, fostă activistă la școala generală unde învățasem. Tovarășa Protase (nu suporta să-i zici doamnă) condamna și înfiera dușmanii Partidului cu aceeași generozitate cu care împărțea șerbet și nuci de Crăciun. Uneori, ne chema să-l vizităm pe Petrișor și să citim cu el din reviste rusești de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
formă de franzelă, cu fermoar de fier. La ora de română ni se dictau compunerile, cu muncitorii în halate albastre și fabrica zumzăitoare unde urma să fim și noi angajați. Totul zumzăia în comunism: fabricile, albinele, hidrocentrala, până și fusta tovarășei învățătoare, sub privirile cuminți ale băieților. Se citeau poezii patriotice, despre viitor, încăpeam cu toții în vocea caldă a profesoarei. Nu știai ce meserie să alegi, oferta curgea melodios și variat: miner, paznic, filatoare, chimist, șofer de basculantă, bobinatoare, tipograf, vânzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mă tăiasem imediat în colțurile lui ascuțite, dar nu spusesem nimănui. Iubeam să simt în palme răceala metalului, parcă țineam un pistol în mână. Mai vroiam să fiu doctor, din motive oarecum diferite de cele pe care ni le explica tovarășa dirigintă. Tremuram de nerăbdare științifică, de fiecare dată când venea vorba de colegele de clasă. De fapt, trei sferturi dintre băieți s-ar fi făcut bucuroși doctori. Cine își mai amintea câte consultații dădusem cu trusa de plastic din librărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]