14,689 matches
-
elanul când observa că este supravegheată, mereu aveai impresia că pune la cale cine știe ce surpriză, se metamorfozase cu totul, nici nu mai era ea. Se gândea cu emoție, cu înfrigurare la noua ipostază a Elenei, se scutura adesea copleșită de trăiri puternice, aproape palpabile ale sentimentelor ei din tinerețe, primele zile de femeie măritată, niciodată nu le conștientizase astfel, niciodată nu le rememorase, considerase că trebuie să le lase să zacă acolo, departe, în urmă. Poate că tocmai fuga Elenei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
auzi un fâșâit domol, după care lichidul nu se învolbură, nu țâșni în sus, ci rămase cuminte în sticlă, mai apoi se lăsă docil turnat în pahare. Momentul, în loc să fie festiv, se dovedise a fi, cumva, jenant prin lipsa de trăire a celor prezenți. Au ciocnit totuși unul de altul paharele, și-au mai spus vorbe protocolare, și-au zâmbit, dar pe urmă s-a retras fiecare în camera lui, parcă speriați de lipsa de sentimente. Mult timp după aceea, tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
târguia cu parchetarii, visa în timp ce străbătea camerele din apartamentul Carminei, cu mobilierul sărac strâns la mijloc, acoperit cu folii de plastic și vorbele sale și zgomotul pașilor aveau ecou, profunzime, se trezea cu mintea în cine știe ce loc, în miezul unor trăiri pline și pielea i se furnica de ace fierbinți, înviorătoare, oricum avea impresia că sub granulele de calciu care umpleau pereții ea îngropa ziua aceea îngrozitoare când îl așteptase pe Ovidiu să vină de la examen, măsurând camera dintr-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așa s-au întâmplat lucrurile. Tu cum te-ai simțit? Extrem de liniștită, i-a răspuns prompt Carmina. Ultimele zile mă obosiseră la culme. Acum parcă am bateriile încărcate. Cu adevărat, parcă nu mai avea nimic pe suflet, nimic din vechile trăiri, neliniști, parcă lepădase acolo, în camera ei de fată, totul, creierul îi rămăsese curat, limpezit, nu mai stăruia în celule decât iritarea proaspătă, iscată de nerăbdarea lui Ovidiu de a pleca mai repede din casa părinților, afișată, o percepea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vorbele lui. Sidonia însă era foarte sigură că exagera, doar o făcea cu bună știință, pentru că, de fapt, nu se simțea deloc bătrână, nici fizic, nici mintal, nici afectiv. Chiar deloc! Cât despre riduri? Ele erau o consecință a intensității trăirilor sale. Dimitrie îi spuse că se lasă condus. Nu știa unde se află cofetăria cea nouă. Ups, ce zi minunată, o adevărată comoară! Ceva din tonul lui o făcu să fie suspicioasă, parcă deslușise o nuanță de persiflare, era enervant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
intrebi dacă recenziile vor fi favorabile sau defavorabile, deși, logic, știai că jocurile sunt facute - erau deja tipărite și ireversibile. O mulțime de oameni apucaseră deja să le citească. Detestam senzația. În clipele alea nu puteam împărtăși câtuși de puțin trăirile lui Adrian. — Vrei să stau până vin ziarele? se oferi Șam. Sau preferi să rămâi singură? Stai, îl ruga Eleanor. Atunci n-aș putea să beau niște cafea? Eleanor zâmbi și se scula în picioare. — Ba da, cum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cu ea. Nici macar nu-ți plăcea de ea. — Știu, zise Fanny, suflându-și nasul. Mă port prostește. Dar nu mă pot stăpâni. Ți-a venit cumva ciclul? — Zău, Creighton, ce Dumnezeu! se supără ea. N-am și eu voie să am trăirile unui om obișnuit? Chiar trebuie să fie totul hormonal? — O să te simți mult mai bine de îndată ce-o să ajungem în Turcia, zise el, încercând să-i ridice moralul. De fapt de îndată ce-o să decolam. Am eu o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
savoare ciudată, precum și un aer de puternică originalitate. Faceți ca între realitate și imaginație să transpară vălul culturii, refuzați ornamentul gratuit și, mai ales, dați compoziției voastre acel aer misterios care să rezulte în primul rând din sinceritatea și spontaneitatea trăirii. 5. Recitirea compoziției. Oricât de mult travaliu ar fi presupus elaborarea compoziției, după transcriere este absolut obligatorie recitirea acesteia. Revizuiți de această dată textul, cu preocuparea de a sesiza dezacordurile, flexiunile incorecte, neconcordanța timpurilor verbale, construcțiile prolixe, echivocurile sau alte
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spre general prin procedee particulare. Din această cauză, orice eseu implică un risc, atât profesorul cât și elevul fiind puși în situația de a se confrunta cu niște noțiuni greu abordabile: concept și imagine, principiu și experiență concretă, idee și trăire, absolut și relativ, etern și temporal, teoretic și estetic. Elevul căruia i se dă sarcina să alcătuiască un eseu se vede pus în situația de a aborda un subiect, fără a i se oferi în prealabil un plan de lucru
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
compoziție orală, scurtă, ocazională, de obicei spontană, rostită cu prilejul unui eveniment festiv, care exprimă câteva idei cu o încărcătură afectivă deosebită. Cerințele unei bune alocuțiuni sunt: să conțină idei adecvate evenimentului (festivitate de absolvire a școlii, aniversareă; să exprime trăiri afective, bazându-se pe argumente logice, dar și pe necesitatea trăirii emoționale a evenimentului; 268 să nu se abată de la subiectul propus și să exprime exact starea generală a vorbitorului; să degaje o notă de solemnitate care să rezulte din
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
eveniment festiv, care exprimă câteva idei cu o încărcătură afectivă deosebită. Cerințele unei bune alocuțiuni sunt: să conțină idei adecvate evenimentului (festivitate de absolvire a școlii, aniversareă; să exprime trăiri afective, bazându-se pe argumente logice, dar și pe necesitatea trăirii emoționale a evenimentului; 268 să nu se abată de la subiectul propus și să exprime exact starea generală a vorbitorului; să degaje o notă de solemnitate care să rezulte din expresiile folosite, debitul rostirii, accentele și pauzele afective. Structura unei alocuțiuni
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Bufnițe, mii de insecte și felurite animale se întâlneau aici la chemarea stridentă a cucului și vorbeau în decursul micii lor ședințe, fiecare în limba sa, despre modul fiecăruia de viață, cu posibilitățile pe care le oferă ea și consecințele trăirii ei. Bătrânul frăgar îi asculta în liniște și integra în sufletul său bucuriile și tristețile viețuitoarelor, împărtășindu-le sentimentele. Vechea prietenă a frăgarului era priveghetoarea, însoțitoarea lui de-o viață, pe care a consolat-o în momente de neliniște și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
oglindește în steaua căreia i-am dat numele meu și pe care am ales-o pentru totdeauna steaua mea; se oglindește în cerul cu lună și soare; în cerul care cerne primii fulgi de nea, așteptați cu aceeași bucurie și trăire sufletească, atât de cei mici, cât și de cei vârstnici; patria este marea, muntele, vacanțele; este grâul care se înalță mândru în soare, este câmpul pe care ai zburat în întrecere cu fluturii, este cântecul sonor al cucului, vestind primăvara
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
expresia feței, doar Flavius-Tiberius părea a ști ce bea, În vreme ce Iolanda și Petru erau total insensibili la savoarea cafelei Meo, sau la rafinamentul ceștilor pe care patronul barului tocmai le lansase „la apă”. Gesturile lor erau mecanice, goale de orice trăire. Gesturi În oglindă: oglinda era Flavius-Tiberius. Așa cum cei doi se răsfrângeau În el, nu era greu să Înțeleagă că echilibrul lor era foarte fragil. El Însuși se simțea atras de tânăra femeie pe care tocmai o cunoscuse și cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
său imaginar, ar intra totuși câteva inițiale ale unui cod secret care ar deschide poarta unui cont sentimental aproape gol: A,W, T,N,M,P,I,V. Tot atâtea nume câte note Într-o gamă. Pe un portativ al trăirilor și senzațiilor, ultima literă corespundea Într-adevăr lui Do de sus. În rest, nici o potrivire. Când trăirile și senzațiile dispar sau doar se estompează, apar cuvintele și, odată cu ele, formule jalnice de tipul: Tu, semnul meu de a fi! Citat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sentimental aproape gol: A,W, T,N,M,P,I,V. Tot atâtea nume câte note Într-o gamă. Pe un portativ al trăirilor și senzațiilor, ultima literă corespundea Într-adevăr lui Do de sus. În rest, nici o potrivire. Când trăirile și senzațiile dispar sau doar se estompează, apar cuvintele și, odată cu ele, formule jalnice de tipul: Tu, semnul meu de a fi! Citat din volumul niciodată publicat al unui celebru poet local și cenaclist duminical Înrăit. Dar, se Întreba, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oarbe care-i transporta pe arestați. Tata păstra pregătită o valijoară cu schimburi la ușa de colo. I-a așteptat pe tîlhari cu resemnare, ca bunul păstor din Miorița. Cu seninătatea lui în pragul morții. Eu prefer acea furie a trăirilor '89-'90. Sînt de acord cu sloganul liberal Alungați lupii! Cu frenetica reacție anticomunistă a "golanilor". Rămîn pe poziții agresiv-ireductibile. Mai bine virulență decît indiferență. O societate civică indiferentă e semnul devitalizării. Arată devirilizarea unui neam. S-a afirmat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că am fi intrat în "epoca Ceaușescu", asumîndu-și cacofonia. Vestul? În septembrie '82, Mitterand își anulase vizita în R.S.R. Dinspre Reagan, preocupat de "războiul stelelor", nu venea, însă, nimic. Cum puteți trăi voi așa?" I-aș fi răspuns că ne-trăirea a devenit stare normală. Nu doare. Mortul pus în mișcare de un fir electric roșu (partidul călăuzitor!) nu trăiește. Dar prea era detașat Brăduț de "locul unde nu se întîmplă nimic" România. Cuvintele mele nici gînd să se sprijine de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
într-o panglică lată. "I-am scos vorbele pe nas. Uite ce sînge are. Sînge de copil făcut prin decret. Decrețel". Înotam pînă la nava eșuată, cu un gol mare cît marea în mine. De ce trebuie să pun pe masă trăirile cele mai intime, cele mai bine ascunse? Să le scot la vînzare, cum cere Adameșteanca, într-un roman "tare"? N-o fac. Am s-o fac în ultima carte? Dracu' știe. Da' dacă nu știe? Îmi păzeam pe mine costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o vacanță intimă în doi. Nu arăta deloc rău și era exuberantă, fotogenică și zgomotoasă. Adică acel tip care îți atrage numaidecât atenția într-o gașcă eterogenă de amici. În intimitate, îi dispărea, însă, orice urmă de entuziasm; falsele ei trăiri nu se puteau concretiza decât în oglinzi și în priviri, goale și dematerializate precum imaginea lor. Plictiseala a intervenit încă din prima zi. După ce-am făcut dragoste o după-amiază întreagă, a dormit adânc, netulburată nici de patimile firii, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mea și starea mea de perpetuă îndrăgostire, de grație, care mă ridică, mă detașează de mine însumi, pentru a mă putea contempla. Și tocmai această nevoie a mea îl ramifică pe El, pentru a putea disputa și a fi martor trăirilor mele. Numai așa ele se vor putea potența până la anihilare, negare sau până la dispariția obiectului (dacă el există!) ce a generat această stare de grație. Este interesant că după recunoașterea și înțelegerea acestor deficiențe ale mele, pe care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reiterare. Ca și reiterarea, recunoașterea potențează actul estetic, îl încarcă cu semnificații noi, iar cunoașterea se întregește, se rotunjește, capătă formă prin reiterare. Dar nu și miracolul! Pentru că el, ca și fericirea, este privilegiul unei legi nescrise, irepetabilă, ireproductibilă. Fericirea trăirii miracolului este sublimă, ea nu poate fi descrisă în cuvinte omenești, într-o limbă omenească. De aceea, relatarea miracolului este aproape întotdeauna incompletă sau falsă și interpretarea care i se dă este de cele mai multe ori greșită. Câte interpretări și controverse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de atracție, pe care nu a mai experimentat-o vreodată până atunci, vorbea de ceva special, nemaiîntâlnit, ceva ce-i zdruncina toată ființa. De aceea, pentru legitimarea acelui sentiment, el avea nevoie de o confirmare, de o certitudine. Vorbea despre trăirile lui ca despre influența ciclurilor lunii asupra mareelor. Se referea la buzele ei fine și dulci pe care nu le va săruta niciodată, la felul ei grațios de-a se mișca de pe un picior pe altul, asemănător păsărilor Flamingo. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de singurătate. Și într-adevăr D. a rămas unica și singura iubire a Eugeniei încă din liceu; blocată în această țesătură incomprehensibilă a firii, ea nu era capabilă să facă distincția între un sentiment de prietenie și acea complicație de trăiri și stări înălțătoare și coborâtoare pe care le presupune iubirea. Și astăzi Tanti Eugenia fremăta la auzul literei D cu aceeași intensitate din liceu când se striga catalogul, ca și cum i-ar suna un cor de îngeri. Catalogul, în care numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
adânci și obscure ale conștiinței și le ascundem de teama recunoașterii semnelor din viețile trăite peste noapte. Aparent, îmi plac visele în care pretind că nu recunosc persoanele ce mă înconjoară sau, dacă le cunosc, ele nu fac, desigur, obiectul trăirilor din vis. Aceste subiecte camuflate mă fac să zâmbesc cu ochii închiși la trezire și să le proiectez imediat asupra persoanelor cu adevărat vizate, cu satisfacția și ironia păcălitorului. Ba mai mult, cu perversiunea ipocritului, relatez și altora conținutul viselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]