10,354 matches
-
mai bine dacă muream anul trecut... Ce bine era! Acum nu mai înduram o înjosire de nesuportat, nu atât în ochii lumii, ci mai ales în proprii mei ochii care nu au știut să privească dincolo de pragul ușii. Doina invoca tragicul accident petrecut cu un an în urmă când veneau într-o seară cu mașina, pe o ceață s-o tai cu cuțitul, de la o petrecere a prietenului lor, doctorul Tismăreanu, și când fuseseră acroșați de un TIR, din care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
discuție de incriminare era de prisos. Hotărârea supremă depășea judecata tuturor instanțelor omenești. * Doina îl găsi pe soțul ei stors de putere, absent, chinuit de gânduri, fără vlagă. Ședea pe marginea patului susținându-și capul cu mâinile, împovărat de sfârșitul tragic al unui copil nevinovat. Tu nu ai ce să-ți reproșezi, îi spuse ea, nu tu ai provocat accidentul. Sunt încredințată că nu ai dorit niciodată un asemenea sfârșit. Dumnezeu a găsit să te ispășească de un păcat pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
care a fost repartizată. Doctorul Dumitriu ceru să i se aducă dosarul Simonei din care află mai multe lucruri peste care trecuse în fugă la prima lectură: că este profesoară de engleză și că și-a pierdut copilul într-un tragic accident. A doua zi Simona fu mutată în salonul 8, sub supravegherea atentă a unui medic stagiar, pe numele său Văraru. Simona nu-i aminti acestuia nimic despre existența ei în rai, dar cu ceasul în mână derula în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
la aroganță. Chiar nu știu cine este responsabil cu datul de pedepse pe lumea asta, dar acum eu pot spune că mă simt pedepsit cu pedeapsa cea mai aspră. Am decăzut mult, nu mai valorez nimic. Da, un nimic sunt! Și, mai tragic decât asta, este că sunt în stare să realizez asta. Mi-aș dori să n-o pot face, zău că asta mi-aș dori! S-ar putea, însă, să fi păcătuit mai mult decât am crezut eu, mult mai mult
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
principal, pentru care ești tu acum în starea asta jalnică, ca vai de tine?, întrebă Luiza curioasă, din ce în ce mai interesată de subiect. - Da, întocmai, acesta-i motivul! Simt că ard într-o grozav de puternică indispoziție nervoasă, căreia, de când am aflat tragica veste, nu-i mai pot pune frâu. Mă domină, lovindu-mă parcă din toate părțile... - Dar de ce? - De ce? Pentru că mă văd atât de neînsemnată... În fața morții, nimeni, dar absolut nimeni, nu are vreun cuvânt hotărâtor de spus. Dintre toți, singura
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cât și prin voința creativă a așternut pe hârtie o lucrare de dimensiuni și structură echilibrată care o impun decisiv ca pe o romancieră matură și dotată cu arta comunicării pe teme majore. De aici dramatismul cu accente elegiace sau tragice țesute abil În proza sa. Valentina Becart scrie, atât poezie cât și proză, nu pentru că e la modă să scrii, ci pentru că are ce comunica cititorului - mesajul vieții sale rezonează În reverberații cu cel al cititorului actual. Citind romanul, nu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
simplu muritor, un prizonier Într-o existență finită. Și Începi să-ți pui Întrebări și să cauți răspunsuri ce nu vor veni vreodată. Dar tu, sfâșiat de un zbucium interior, cauți cu Încăpățânare, refuzând să rămâi suspendat În nemilosul și tragicul destin. Dorința de a ieși din anonimat, de a-mi striga zădărnicia, sfâșierea interioară m-a apropiat de litera scrisă. “Tot ce n-a fost scris n-a existat niciodată” afirma un scriitor consacrat. Și ce adevăr dureros! Talentul primit
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
propria mea mândrie. Ce simplu ar fi fost să-ți spun “te iubesc”, mi-e dor de tine, chiar dacă nu ți-am văzut chipul, dar realizez că asta nu mai are nicio importanță atât timp cât ai reușit să-mi invadezi sufletul. Tragic de singură, spuneam odată pierdută În acest labirint al singurătății, această sugrumare lentă care mă Îngheață de spaimă. Zilele sunt pline de surprise. Și iată, pe neașteptate, cineva s-a strecurat În spațiul meu claustral, aducând curenți calzi, blânzi, producând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
lui, directorul hotelului D., care m-a privit ca pe un călău. O privire scurtă, plină de răutate și reproșuri. Odată ajunsă acasă, am sunat la București (singura rudă pe care o mai avea, sora soției) pentru a-i anunța tragicul eveniment. Nu-mi vedea să cred că nu am nicio reacție. Nu am plâns, nu am disperat. Mi-am făcut o cafea și mi am aprins o țigară, rămânând cu privirea În gol. La un moment dat, a coborât vecina
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
visurile noastre nu vor deveni realitate, decât pentru foarte puțin timp. Ziua fatală a fost cea în care tatăl Natașei murise într-un accident de motocicletă. Îmi amintesc cum cineva intrase la noi în curte și îi spuse tatei vestea tragică. Tata reușise să spună doar două cuvinte: „lelica Dosia” și ieși ca gândul pe poartă. Eu am zbughit-o după tata. La bunica Dosia, în curte, erau deja oameni îngrămădiți. Eram un copil, aveam șase ani, nu înțelegeam multe, dar
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de-a rostogolul vreo șase metri. Cauza s-a aflat repede: un vecin rival îGheorghe Lupașcu, poreclit „Tatăl Nostru”), care urmărea să-i ia locul, a scos o treaptă din partea de sus a scării, profitând de întuneric. Bilanțul a fost tragic: o fractură de picior drept, de braț drept cu dislocarea umărului, ceea ce m-a propulsat în funcția de clopotar-șef la treisprezece ani. Grava accidentare i-a adus bunicului, un an mai târziu, moartea. Această pierdere - la care s-au
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de altfel, nu-1 împiedică de la cinstirea câte unei țuici fierte cu secărică și zahăr ars, specialitatea casei. Când are chef, stăm la taifas, relatându mi întâmplări hazlii din copilărie și din armată, că râd de mă cocoșez, dar și situații tragice de la Primărie și Cooperație, când era obligat să le ia din animalele aflate-n bătătura concetățenilor, pentru jertfa umilitoarelor cote. Prin poveștile sale captivante, pline de originalitate și haz, unchiul Vasile mi-a îmbogățit și înveselit tema narativă a unei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
plutonul pe care îl conduceam cel mai sfânt simbol militar, Drapelul Regimentului. Aplicațiile tactice în regim de război au fost periculoase și istovitoare, cu sabia lui Damocles deasupra capului, în special cele de la poligonul de trageri de la Cincu, vestit pentru tragicele accidente cu soldați, „căzuți la datorie”. Aplicațiile din decembrie 1971, în Munții Apuseni, au implicat participarea întregii Armate a Treia, durând o săptămână, în care s-au săpat sute de metri de tranșee și adăposturi de comandă, s-au executat
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în care fusesem imaginat ca personaj principal. Apoi devenisem o marionetă în mâna unui autor care avea intenția să mă distrugă. Nu înțelegeam motivul pentru care destinul meu era controlat de altcineva și de ce acesta luase o hotărâre atât de tragică și definitivă. Ceva nu a mers cum se așteptase, greșisem undeva, făcusem o mișcare sau un gest care nu trebuia făcut, spusesem o replică ce nu își avea rostul, schimbasem cursul evenimentelor într-o manieră neașteptată și necuvenită; sau poate
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și toate legislațiile civilizate experimentează acest ideal moral În textele lor. La rândul său, dreptul penal ar fi monstruozitate dacă s-ar afla În opoziție cu morala. Progresului dreptului internațional, a cărui realitate se Înfățișează Într-o manieră atât de tragică acum, și pe care O.N.U. se străduiește să-l orienteze În liniile lui generale, tinde către armonizarea cu idealul moral al umanității civilizate. În sfârșit, libertatea juridică, În general, În cadrul unei societăți organizate, libertate fără care dreptul n-
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o asocie cu scurgerea prin timp a vieții ei. Acest semn dobândi dimensiuni nebănuite, având rolul de a-i înavuți presupunerile că merge neîndoios către acel capăt al drumului care nu cunoaște întoarcere. Suferințele ei se accentuaseră în ultima vreme. Tragica pierdere a copilului, a lui Petrișor, comportamentul execrabil al lui Victor, tracasările de la serviciu ale căror cortegiu parcă nu se mai termina, toate acestea și încă multe altele contribuiseră la umplerea paharului cu răul care îi șubrezise ființa, aducând-o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mă sfârșesc... Încet, clipă de clipă, dar sigur... Simt că o parte din mine s-ar putea să fi murit demult. Și aș fi vrut atât de mult să trăiesc! - Ei, asta-i acum, n-o lua și tu în tragic. - Nu mă mai pot amăgi, vezi și tu unde am ajuns! Suntem amândouă cadre medicale și chiar dacă nu știm sigur, bănuim măcar când vine timpul de a părăsi lumea aceasta cu toate ale ei. Și sunt atâtea semne care mi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a uimit de bogăția și diversitatea florei și faunei și mai ales a încercat să înțeleagă anomalii - aceste făpturi, abjecte sau sublime, pe care Creatorul le-a conceput într-o clipă de genială inspirație. Mesajul cărții trebuie căutat dincolo de evenimente tragice, comice sau grotești, dincolo de personaje normale sau sucite, și, până la urmă, dincolo de cuvinte. Lumea lui Slavic este o lume concomitent reală și ficțională, dură și suavă, clocotitoare și senină, logică și absurdă, sacră și profană, buimacă și armonioasă, tristă și
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să-și pună abisale întrebări ontologice, vibrează plauzibil, palpită în acord cu ritmurile canonice ale existenței, în imediat, în biologic și mult mai puțin în transcendent. Când Nietzsche a spus: ,,Dumnezeu este mort!”, nu rostea o blasfemie ci ne avertiza tragic asupra unei eventualități cumplite: Cerul este gol! Deci lumea și-a pierdut sacralitatea. O pierdere - să recunoaștem - irecuperabilă. Personajele cărții lui Constantin Slavic se mișcă în acest orizont în care transcendența este doar o speranță frumoasă. Altminteri, viața ca trăire
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o ipoteză ci o certitudine aproape palpabilă. și ea poate veni natural ori prin violență sau sinucidere. Vânătoarea și braconajul se pot încheia sinistru pentru trei bărbați. și chiar se încheie. Dragostea se asociază cîteodată cu moartea într-o antiteză tragică. Tâlhăriile la români poartă înscenările cruzimii, ingeniozității și hazardului. Un personaj având corespondent în lumea reală cere contemporanilor să fie eutanasiat gratis. S-a săturat de viață. Sărăcia naște marasm și deopotrivă monștri. Crimele, violurile, accidentele bizare - materia primară a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
urgia s-a și stins. Vântul îndepărtându-se către Nord, ploaia încetând, valurile pierzându-și marea putere devastatoare, iar, pe cer, apărând un soare care nu l-ar fi mai putut lăsa pe nimeni, de pe suprafața pământului, să moară. Colindul tragic Ultima s-a urcat în microbuz mătușa Irina. A încuiat bine portiera, a asigurat-o, a pășit în față, printre copii, s-a așezat pe scaunul din dreapta șoferului, după care, a rostit, nespus de bucuroasă: gata, Fane, poți să pornești
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Îl întrevede, totuși, într-o apariție fugară ca un vis de opioman. Farmecul se rupe brusc: replonjat în abisul trecutului, nefericitul asistă la geneza îndepărtată a evenimentelor pe care tocmai le trăiește. Acolo îl înconjoară aceleași personaje, dar grotești și tragice, și constată că acest mediu sordid e chiar al lui. În zori, se regăsește acoperit de sânge mort, închegat, viermi anunțători ai unei descompuneri viitoare mișună pe corpul său. Detracatul care face această stranie mărturisire evoluează într-o lume care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-său?“ Aveau dreptate: era de necrezut în ce hal decăzusem. Mă topeam din zi în zi. Câteodată, mă examinam în oglindă: obrajii îmi erau stacojii, luaseră culoarea cărnii de pe tejgheaua măcelăriei. Ardeam de febră, iar ochii mei aveau o expresie tragică și voluptuoasă totodată. Mă complăceam în această nouă stare. Zăream, în fundul ochilor mei, umbra morții. Ghicisem că trebuia să mor. Chemară medicul, doctorul canaliei, doctorul familiei, care, cum se spunea, ne îngrijise pe toți. Intră, cu turbanul de culoarea urinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
decît s-a urmărit pînă la el. A juxtapune fragmente din patru traduceri diferite, Înseamnă (teoretic, măcar!) a lipsi traducerea finală de unitate stilistică. Am cunoscut la Ploiești, un actor care spunea, mîndru : „Eu iau aplauze și cu sala goală!”. Tragic e cazul celor care iau aplauze numai cu sala goală... Într-o revistă din Moldova, citesc un titlu de articol, cumplit :” Nichita - o lacrimă care plînge cu ochi”. Dacă autoarea ar fi băgat lîngă lacrimă, „din litere”,ori „de votcă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sinceritate...dezarmantă, sarcasm ponderat și, mai presus de orice, o dragoste pentru teatru ieșită din comun. Apropos de sinceritate : de la primele rînduri ale cărții, distinsul histrion Își pune sufletul pe talgerul nobleții :” ...M-aș alătura lui Iona cu același strigăt tragic și plin de deznădejde, rugînd-o pe Mama să mă mai nască o dată, ca să-mi corectez - dacă nu pe toate - cel puțin o parte din erorile săvîrșite și din care cauză n-am putut să zbor mai sus, către acel ideal
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]