2,637 matches
-
efectul unei exagerări polemice. E vorba de o veritabilă mutație: contextul cronologic este abolit, ceea ce este relativ în situații și evenimente este uitat; din substratul istoric nu mai rămîn decît cîteva fragmente ale unor amintiri trăite, deteriorate și trecute în transcendent de către vis. De pildă, ceea ce face Barruel asimilînd masoneria dictaturii iacobine este contrazis de o simplă observație: "întrucît nici o taină, nici o întrunire secretă nu pot fi tolerate într-o Republică", lojele au fost puse la grea încercare prin teroare; mulți
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Dumnezeu". Aceiași termeni ar putea fi folosiți pentru aproape toate mesianismele din ultimul secol. Acestea sînt, cum ele însele vor să se definească, religii. Dar se impune precizarea că e vorba de religii ale progresului, ale fericirii pămîntești, nepăsătoare față de transcendent, cu totul indiferente față de ideea de mîntuire. Ele evocă un Dumnezeu care nu împlinește nădejdea în viața veșnică. Acesta este așteptat să stăpînească istoria omului, istorie în care supremația o dețin acele entități numite Progres, Sprijin, Armonie, Patrie, Republică... Nu
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
crescând la cei care creeaz fr dificultți și fr zbucium, Ralea întrevede și în aceast moral a valorilor un compromis: în linii generale, noteaz el, morala valorilor e o tentativ de compromis între obligația kantian și eudemonism, între subiectiv și transcendent, între apriorism și empirism, caracterul eudemonist rmânând dominant. Aici, ca și în alte prți, teoriile lui Nietzsche și Kant sunt viu combtute, iar cele ale lui Max Scheler și Hartmann, (în alte privințe valorificate pentru poziții similare sau inspiratoare, sunt
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
popă, să ne știe sufletul. Se putea citi căința pe sufletul lor, o părere de rău pentru sudălmile care le ieșeau din gură la mânie. Mânia nu trebuia să dureze prea mult, așa credeau ei. În pridvorul bisericuței din lemn transcendentul coboară, cum zicea Blaga, și acolo ei Își spun jalea și amarul. Prin cupolă, așa mică cum era ea, lumina coboară peste credincioși În fâșii invadând de sus În jos micul locaș de Închinăciune, fără să fie modificată de culorile
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
al morții. Dar de unde izvorăște un asemenea impuls distructiv? Mainländer prezintă o ipoteză teologico-metafizică îndrăzneață: voința de moarte care este inerentă oricărei ființe depinde de faptul că substanța divină concept pe care îl reia de la Spinoza trece de la unitatea sa transcendentă originară la pluralitatea imanentă a lumii, care își are propria geneză în această trecere. Și declară: Dumnezeu a murit, iar moartea sa a fost viața lumii 60. El inventează astfel cel dintâi o expresie care va fi făcută celebră de
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cel al trecerii de la ființă la nimic. De fapt, acceptând interdicția kantiană conform căreia cunoașterea noastră nu poate trece dincolo de limitele experienței, Mainländer își propune să rămână fidel imanenței și neagă așadar faptul că putem cunoaște natura principiului divin și transcendent. Mai mult, profesează un "ateism științific" potrivit căruia esența principiului divin este constitutiv incognoscibilă. Cu toate acestea, el reține că, dintr-un punct de vedere "regulativ", putem gândi originea lumii "ca și cum ar fi rezultatul unui act motivat de voință"61
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care caracterizează evoluția istoriei gândirii europene, care este așadar istoria unei decadențe: actul originar al unei astfel de decadențe este deja prezent în întemeierea doctrinei celor două lumi de către Socrate și Platon, cu alte cuvinte în postularea unei lumi ideale, transcendente, în sine, care în ipostaza de lume adevărată este supraordonată lumii sensibile, considerată în schimb ca lume aparentă. De ce toate acestea? Deoarece nu peste mult timp lumea suprasensibilă, ca lume ideală, se va dovedi inaccesibilă, iar caracterul inaccesibil semnifică o
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
o transcende și fără a-i impune forme, categorii sau scheme interpretative tari care vor ajunge inevitabil să-i împiedice dezvoltarea. Tocmai această inflexibilitate este, potrivit lui Vattimo, ceea ce caracterizează metafizica tradițională, care, în încercarea sa de a căuta o explicație "transcendentă" a tot ce există, reprezintă o reacție de apărare excesivă, fiind indiciul unei gândiri care suportă cu greu caracterul imprevizibil al devenirii. Împotriva acesteia, Vattimo susține o atitudine filozofică ce nu înlătură, și nici nu încearcă cu stângăcie să reconstituie
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
în eseul Ritornare a Parmenide (Întoarcerea la Parmenide), publicat inițial în "Rivista di filosofia neoscolastica"242 și apoi inclus în Esența nihilismului (1972). În timp ce din caracterul contradictoriu al devenirii Bontadini a inferat pe baza principiului de non-contradicție existența unei ființe transcendente care nu devine, Severino deriva din același punct de plecare o concluzie opusă: dacă devenirea este contradictorie, trebuie să-i negăm realitatea, dar nu pentru a postula un principiu transcendent necontradictoriu absolut diferit de devenirea însăși, ci pentru a recunoaște
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a inferat pe baza principiului de non-contradicție existența unei ființe transcendente care nu devine, Severino deriva din același punct de plecare o concluzie opusă: dacă devenirea este contradictorie, trebuie să-i negăm realitatea, dar nu pentru a postula un principiu transcendent necontradictoriu absolut diferit de devenirea însăși, ci pentru a recunoaște că tot ceea ce există, neputând fi considerat ca supus devenirii decât cu prețul contradicției, trebuie să fie gândit atunci ca etern și necesar. Dezvoltată cu coerență și rigoare, această luare
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
colective" ca formă a teoriei culturale. După părerea lui, în orice societate există o "conștiință colectivă" alcătuită din reprezentări colective, idealuri și sentimente comune tuturor indivizilor acestei societăți. Conștiința aceasta colectivă precede individul, i se impune, îi este exterioară și transcendentă: există o discontinuitate între conștiința colectivă și cea individuală, prima este "superioară" celei de-a doua, fiind mai complexă și mai vagă. În acest context realizează conștiința colectivă unitatea și coeziunea unei societăți 56. Ipotezele lui Durkheim asupra conștiinței colective
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
este rău să înșeli încrederea cuiva" emitem judecăți de valoare. Sociologia, atunci când tratează problema alegerilor pe care le fac oamenii, se intersectează cu etica, morala și filosofia, iar toate aceste discipline operează în zona consacrată de teoria valorilor. Aceasta este transcendentă față de domeniile care caută să explice valorile, dar se aplică, totodată, în fiecăruia, fiind utilizată în sociologie, filosofie sau axiologie. Teoria valorilor reunește o paletă largă de abordări menite să explice cum, de ce și până la ce nivel oamenii trebuie să
Societatea românească azi by Constantin Crăiţoiu [Corola-publishinghouse/Science/1063_a_2571]
-
primatului filosofic al infinitului, susținând că acesta se produce în relația Aceluiași cu Altul 427. În mod absolut, Altul devine Celălalt, care nu se adiționează Eului, aceștia fiind legați doar prin intermediul limbajului, care realizează un raport în care Altul rămâne transcendent față de Același: "relația dintre Același și Altul (...) se petrece în mod originar ca discurs în care Același, adunat în ipseitatea sa de 'eu', de ființare unică și autohtonă, iese din sine"428. Absența unui plan comun unde să aibă loc
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
depind de o anumită calitate, întrucât alteritatea nu se află în aceeași comunitate de gen cu identitatea. În mod evident, acest lucru nu implică faptul că alteritatea ar respinge sau ar nega total Eul, ci doar că Celălalt rămâne "infinit transcendent, infinit străin"430, nivel la care Lévinas introduce conceptul de chip, în care are loc epifania celuilalt, reprezentare care se detașează de tot ce ar putea fi considerat comun cu Eul. Spre deosebire de perspectiva ontologică a identității, punctul de vedere al
Morfologia Imaginii by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
poetic și totodată cel mai pătrunzător... interpret al gnosticismului”. Ceea ce-i apropie pe cei doi (discipolul și mentorul) este convingerea că gnosticismul este “în esență, o modalitate de gândire optimistă”, în sensul că omul se naște “liber” “într-o împărăție transcendentă” (spre deosebire de existențialiști, care afirmau că omul este în esență un captiv întraceastă lume). Narhaniel Deutsch este de părere că ceea ce l a apropiat pe tânărul Culianu de eans gonas ar fi fost statutul amândurora de refugiați, identificându-se “cu figura
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Perspectiva platoniciană asupra comunității este, în schimb, una diferită. Platon este primul care încearcă să depășească viziunea epocii sale privitoare la existență în general. Dacă în pespectiva contemporanilor săi natura juca un rol totalizant, Platon încearcă să elibereze omul în transcendent. Natura nu mai este locul omului ci capcana în care el este prins. La Aristotel, comunitatea devenea o creație naturală a oamenilor care aveau aceeași caracteristică, aceea de a fi zoon politikon. În perspectivă platoniciană inegalitatea predestinării devine elementul formator
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
un alt scop decât fericirea comună, așa cum o dorea Aristotel, și anume acela de a căuta salvarea celor aleși. Vom numi de aceea tipul propus de Platon comunitatea închisă (asupra sieși), atâta vreme cât ea se preocupă mai mult de condiția sa transcendentă decât de relațiile cu mediul. În al doilea rând, comunitatea este închisă pentru că este în fond opresivă, dictând membrilor modelele de existență. Aceste două viziuni ale lumii antice despre comunitate au devenit definitorii pentru majoritatea perspectivelor ulterioare asupra comunității. Comunitatea
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
se urce și nu încetează nicicând să acceadă. Nu a permis niciodată binelui deja împlinit să-i limiteze dorința, căci sufletul care îl caută pe Dumnezeu și care înțelege că dorința pentru iubire nestricăcioasă aduce întotdeauna o nouă dorință pentru transcendent, nu este niciodată astâmpărată de sațietate. Orice este măreț și minunat pare inferior în comparație cu ceea ce îi urmează, din moment ce ceea ce descoperă mirele<footnote Referire la opera Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. footnote> este mai minunat decât
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
și intangibil. Staza finală este astfel „o vibrație dialectică între timp și atemporal, între creatură și Creator”. În descrierea îndumnezeirii, Sfântul Maxim vorbește despre desăvârșirea facultăților naturale ale creaturii și despre atingerea unui mod supranatural de existență, ca un eveniment transcendent unic; într-adevăr, încetarea puterilor naturale reprezintă în același timp și ridicarea lor dincolo de scopul natural: „... veacurile vieții în trup, în care trăim acum (căci Scriptura cunoaște și veacuri temporale<footnote Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul Filocaliei, comentând
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
Exilul este o coborâre în Infern și o inițiere în destin. Omul trăiește în lume, în exil, iar suferința este o treaptă spre desăvârșire. Durerea sa este fizică și metafizică, provocată de răul imanent (relegatio), dar și de un rău transcendent (fatum). Răscolirea suferinței îl apropie de greci (Pindar), dar și de Scriptură (Iov). Dolor se convertește oximoronic, în voluptas ("Est flere voluptas, expletur lacrimis dolor", Tristia IV, 3 v 37). Suferința nu ajunge însă la neant, întrucât e luminată de
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
umane, corul era menit să vehiculeze "sensul liric" (citește: metafizic) al întregii drame, aducând "esența", "ideea", la plenitudine și vitalitate, într-o viziune organică și cuprinzătoare. În cor se condensează de fapt "întreg lirismul situației și al destinului" (sensul ocultat, transcendent), în vreme ce "pe seama actorilor se lasă cuvintele atotgrăitoare și gesturile atotcuprinzătoare ale dialecticii tragice denudate"94 (spectacolul). Deși contextul socio-cultural care a determinat apariția tragediei nu mai e posibil 95, drama modernă nu a pierdut totuși legătura cu viața, și nici
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Aristotel „comunitatea formată din mai multe comune este statul complet, care realizează ... cea mai mare independență a tuturor și care se creează în vederea vieții, însă dăinuiește în vederea vieții căt mai bune.” A doua povară era cea etic-teologică, legată de binele transcendent pe care cetatea medievală era ținută să-l realizeze pe linia Bisericii. Aceasta schimbare a modului de tratare a problemelor politice va face din Machiavelli un adaptator realist al găndirii binelui la o pragmatică socială curentă. Tocmai pentru că găndirea se
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2271]
-
Aristotel „comunitatea formată din mai multe comune este statul complet, care realizează ... cea mai mare independență a tuturor și care se creează în vederea vieții, însă dăinuiește în vederea vieții căt mai bune.” A doua povară era cea etic-teologică, legată de binele transcendent pe care cetatea medievală era ținută să-l realizeze pe linia Bisericii. Aceasta schimbare a modului de tratare a problemelor politice va face din Machiavelli un adaptator realist al găndirii binelui la o pragmatică socială curentă. Tocmai pentru că găndirea se
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2273]
-
Aristotel „comunitatea formată din mai multe comune este statul complet, care realizează ... cea mai mare independență a tuturor și care se creează în vederea vieții, însă dăinuiește în vederea vieții căt mai bune.” A doua povară era cea etic-teologică, legată de binele transcendent pe care cetatea medievală era ținută să-l realizeze pe linia Bisericii. Aceasta schimbare a modului de tratare a problemelor politice va face din Machiavelli un adaptator realist al găndirii binelui la o pragmatică socială curentă. Tocmai pentru că găndirea se
Scopul scuză mijloacele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Iulia Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2272]
-
din timpul Războiului Rece poate fi depășită. Au existat întotdeauna neînțelegeri, tensiuni și gelozii. A existat însă și convingerea că, deși ne aflăm de o parte și de cealaltă a Atlanticului, suntem de aceeași parte a baricadei în abordarea problemelor transcendente ale zilei. Ceea ce îmi dă putere este credința că această convingere a mea și a altora nu și-a pierdut din forță și că va fi revigorată de cei pe care îi vom alege să ne conducă în anii care
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]