1,736 matches
-
putut construi un argument rațional al existenței divine dacă reciproca primei propoziții de mai sus ar fi fost adevărată. Așadar, rațiunea nu poate decide existența divinității, dar își poate exersa capacitatea reală de a folosi conceptul de existență în sens transcendental, când este vorba de obiecte exterioare experienței 150. Kant este de acord cu Descartes că anumite concepte au nevoie de trăsături esențiale în acest fel a avea trei unghiuri este o trăsătură esențială a unui triunghi iar a susține contrariul
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
monarhiei, chiar dac? imperiul se �mpac? de bine, de r?u cu religia; chiar dac? Le G�nie du Christianisme a lui Chateaubriand este, �ncep�nd cu 1802, la originea unei atitudini favorabile fă?? de caracterul �n acela?i timp transcendental ?i pitoresc, ca ?i pentru adecvarea la cultul cre?țin a unei arhitecturi gotice care se vrea, deci, na?io-nal?. Essai sur l�architecture religieuse du Moyen-Age (1824) de A. de Caumont d? arheologiei medievale baze ?tiin?ifice, �n timp
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
manieră originală și într-o opera unică, aspecte contradictorii, ceea ce el numește "marea idiosincrazie a sistemului divin de adaptare [...] completă reciprocitate a adaptării 90. Argumentul sau reia, în fapt, o idee fundamentală, enunțata de F. W. J. Schelling, Sistemul idealismului transcendental (1800), în care acesta vorbește de capacitatea imaginației poetice "de a suprima o opoziție infinită [între subiectiv și obiectiv] într-un produs finit, [i.e., obiectul de artă]91. Pentru filozoful german, "producerea estetică pleacă de la sentimentul unei contradicții aparent irezolvabile
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
experiență lăuntrica, dar neîntreruptă căutare de sine produce, inevitabil, o cunoaștere ce depășește preocupările individuale, așa încât fiecare poem poate fi văzut ca un fel de hieroglifa ce ascunde nu numai reflecție personală sau sentimentală, dar și considerațiunile acestuia despre misterul transcendental. Produsul cel mai tangibil al acestei reflecții interioare sunt neobișnuitele imagini ale poemelor deliberat "inventive" (=ermetice)32: Iată un exemplu edificator: "Seceri dintre secete-au sclipit! / Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, / Anulare unor albe timpuri, / Sub argintii muntelui orbit
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
the whole nature seems to respond to him, the invisible speaks through his voice, and his words then become true and transform into a hymn to creation and defines it aș a teurgical act, through which, the poet recuperates the transcendental essence, by tracing backward its "signatures", through different levels of life. Consubstanțial with this imaginary space, there stands Roderick Usher. Endowed with an unusual clarity of perception, he is, undoubtedly, the poet of genius, în the Romantic tradition. This unusual
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Cette Vérité supérieure ne relève pas du savoir ni même de l'intuition". 6 Cf. Robert D. Jacobs 1969, p. ix: "Keeping în mind his own premise that a fiction should never bear the burden of truth except în the transcendental sense that the orderly, the consistent, and the symmetrical are always true [s.n.]. Order was the principle; disorder was the condition în which the principle must be discovered and revealed. The principle was true under the aspect of eternity, but
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
alt obiect, dar care solicită atenție și în sine, ca reprezentare. *10 Există o concepție care vorbește de "simbolism pur", fie reducând religia și poezia la imagini senzoriale rânduite conform unui ritual, fie nesocotind "semnele" sau "imaginile" prezentate, în numele realităților transcendentale, morale sau filozofice, aflate dincolo de ele. O altă concepție consideră simbolismul drept ceva calculat și făcut cu bună știință, drept o traducere mintală deliberată a conceptelor în termeni ilustrativi, pedagogici, senzoriali. Dar, după cum spune Coleridge, în vreme ce alegoria nu reprezintă decât
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
că linguistica întreaga, negreșit cea pură, nu cea aplicată, îmbrățișează: (1) Diferitele graiuri în specie; (2) Limba umană în genere; (3) Clasificațiunea graiurilor. Prima sfera, linguistica pozitivă, se poate numi glottică, după cum o și înțelegea Schleicher. A doua sfera, linguistica transcendentala, se va zice glossologie. În fine, pentru a treia sfera, linguistica descriptiva, se potrivește numele neîntrebuințat încă de glossografie." (Hașdeu, 1881/1984, p. 39). Un an mai tarziu, Hașdeu va reveni asupra acestei clasificări, dar nu pentru a o modifică
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
preocupațiune străină [9], se împarte generalmente în două mari ramure: 10. Studiul fenomenelor concrete ale limbei, numit de cătră Schleicher Glotica 6, de cătră Pott Linguistica istorico-naturalistă7, de cătră Baudouin de Courtenay Linguistica positivă 8 etc. 20. Linguistica filosofica, studiul transcendental al limbei, une fel de metafisică a graiului, sau după cum o numea Haase o metagramatică 9. În primă din aceste două ramure se cuprind apoi după Schleicher: a) Gramatică comparativa; b) Clasificațiunea limbilor, pe care el o numește Linguistica descriptiva
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și când ar zice cineva filosofie linguistica și linguistica filosofica, căutând a stabili o deosebire între A+B și B+A. Linguistica pură se împarte după noi în: 10. Glotica, altfel Linguistica pozitivă sau gramatică comparativa; 20. Glosologie, altfel Linguistica transcendentala sau filosofia limbei; 30. Glosografie, altfel Linguistica descriptiva sau clasificațiunea limbilor. Glotica sau Linguistica pozitivă vine cea de'ntâi, iar nu cea de pe urma, ca în Heyse și-n Steinthal; căci misiunea glosologiei sau Linguisticei transcendentale nu este a servi drept
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
comparativa; 20. Glosologie, altfel Linguistica transcendentala sau filosofia limbei; 30. Glosografie, altfel Linguistica descriptiva sau clasificațiunea limbilor. Glotica sau Linguistica pozitivă vine cea de'ntâi, iar nu cea de pe urma, ca în Heyse și-n Steinthal; căci misiunea glosologiei sau Linguisticei transcendentale nu este a servi drept temelie pentru Glotica, ci numai a indica sau a umple lacunele între faptele cele concrete, câri astfel umplute sau indicate ni se presintă apoi într-o perspectivă totală, cu planuri luminoase și cu planuri umbrițe
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
division of pure linguistics în more or less branches, Hașdeu operates în the second part of his article his own distinctions within this science. He thus obtains three branches: (1) "Glottics, or positive linguistics, or comparative grammar"; (2) "Glossology, or transcendental linguistics, or the philosophy of language"; (3) "Glossography, or descriptive linguistics, or the classification of languages" (ibid.: 24)5. After having made other critical notes regarding Heyse and Steinthal, Hașdeu affirms the fact that he is mainly interested, at that
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
este splendidă: "...deși poetul consimte la dulcea injoncțiune a iubitei de a se retrage din lumea inumană a "stelelor", a "norilor" și a "cerurilor înalte", deși a admis că numai mormintele faraonice, "piramidele învechite" vin în atingere cu asemenea realități transcendentale, că fantoma civilizației de pe "câmpiile asire" induce la meditații zadarnice, că nu e mai profitabil nici simbolul din "îndepărtata mare", simbol de asemenea al morții care înghite râurile vieții, deși s-a umanizat prin iubire, deși a făcut experiența întreagă
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
depășire de sine, prin participare la transcendență. Cultura noastră, societățile noastre, formele mentale în care sîntem modelați au eliminat conștiința incompletitudinii noastre actuale, precum și problematica verticală în care era învăluit omul de rînd al societăților premoderne. în modernitate, construcția subiectului transcendental s-a făcut prin ignorarea experiențelor religioase ale omului Religia a devenit indemonstrabilă, pentru noi, deoarece construcția subiectului transcendental modern s-a făcut prin excluderea tuturor presupozițiilor care constituie condițiile de posibilitate ale discursului religios.1 în societățile premoderne, omul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
conștiința incompletitudinii noastre actuale, precum și problematica verticală în care era învăluit omul de rînd al societăților premoderne. în modernitate, construcția subiectului transcendental s-a făcut prin ignorarea experiențelor religioase ale omului Religia a devenit indemonstrabilă, pentru noi, deoarece construcția subiectului transcendental modern s-a făcut prin excluderea tuturor presupozițiilor care constituie condițiile de posibilitate ale discursului religios.1 în societățile premoderne, omul comun nu era un erou metafizic. Dar toate aspectele vieții lui erau, ca de la sine înțeles, cuprinse într-o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
În al doilea rând, trebuie să se recunoască faptul că și ceilalți oameni au "opinii" asemănătoare. Realizarea acestor condiții ar presupune fie acceptarea empirică a tradiției și întemeierea drepturilor și obligațiilor pe Scriptură (Locke), fie acceptarea unui mod de cunoaștere transcendental (Kant). O serie de interpreți ai lui Hobbes au arătat că și obligația politică trebuie raportată la conștiință: "Comunitatea civilă trebuie să se bazeze pe obligația conștiinței"98. Dacă ar fi așa, ar însemna fie că natura umană este "bună
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cunoștințelor matematice a priori (întrucât lor le lipsește o intuiție a priori adevărată și obiectiv valabilă), nu pot nici să pună judecățile dobândite prin experiență în concordanța necesară cu acele afirmații" (Critica rațiunii pure, p. 86). Doctrina sa a idealismului transcendental reprezintă un cadru bun pentru a răspunde la aceste cerințe. El arată cum putem răspunde la cerința aplicabilității și în același timp să păstrăm statutul special al matematicii (adică acea viziune potrivit căreia matematica este o sursă de cunoștințe a
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
ale cunoașterii matematice. Deci, pentru ca afirmația de mai sus să aibă sens, avem nevoie de un argument pentru ideea că, deși sintetice, judecățile matematice sunt a priori. Pentru a oferi un astfel de argument, Kant se folosește de doctrina idealismului transcendental conform căreia spațiul și timpul sunt intuiții a priori. Judecățile matematice sunt sintetice a priori iată-ne ajunși astfel la nucleul viziunii kantiene asupra matematicii și la noutatea absolută pe care o aduce el în filosofia matematicii. În cazul acestor
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
Prolegomene, p. 66; CRP, p. 61). Cum aceste judecăți sunt a priori, intuiția pe care se sprijină nu este empirică, ci pură. Dar ce sunt aceste intuiții pure? Pentru a răspunde la această întrebare, Kant se folosește de doctrina idealismului transcendental: intuițiile pure nu sunt altceva decât formele pure ale sensibilității, iar acestea din urmă sunt spațiul și timpul. Reiese clar de aici că la baza argumentului lui Kant pentru ideea că judecățile matematice sunt sintetice a priori stă viziunea sa
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
posibile astfel de judecăți. Cu alte cuvinte, nu s-a atins deloc ceea ce Kant consideră a fi problema generală a criticii rațiunii pure: cum sunt posibile judecățile sintetice a priori? În cazul matematicii, Kant răspunde la această întrebare în "Estetica Transcendentală". Aici, el identifică două principii ale cunoștințelor a priori: spațiul și timpul. Pentru a ajunge la aceste principii, Kant își propune să facă două lucruri: în primul rând să izoleze "sensibilitatea, făcând abstracție de tot ce intelectul gândește aici prin
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de la această intuiție și tot ce aparține senzației, pentru ca să nu rămână decât intuiția pură și simpla formă a fenomenelor, singurul lucru pe care sensibilitatea îl poate oferi a priori." (CRP, p. 72). În urma acestei cercetări, Kant ajunge la doctrina idealismului transcendental conform căreia spațiul și timpul nu sunt altceva decât forme pure ale oricărei intuiții sensibile. Pentru a putea înțelege această doctrină, este foarte important să înțelegem distincția trasată de Kant între materie și formă 16. Dacă prin materie se înțelege
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu () [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
de nihilismul istoricist fără să-l scoată totuși din "Istorie". S-ar putea, chiar, ca Istoria să-și reveleze adevăratul ei sens: de epifanie a unei condiții umane "glorioase""). Eliade vedea lumea grea, încărcată de semne, cifru al altei realități transcendentale; căutarea acestor semne nu înseamnă evadarea din Istorie, ci faptul că Istoria nu poate satisface singură toate dimensiunile existenței; problema raporturilor între natural și istoric trebuia examinată cu aceeași gravitate cu care teologia dezbătea raporturile dintre Natură și Grație. În
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
oglinzii cu momentul morții personajelor eliadești, momentul în care omul cunoaște fața covorului, iar firele și nodurile se leagă într-un desen coerent înseamnă momentul reflectării de sine. Eliade vedea lumea ca grea, încărcată de semne, cifru al altei realități transcendentale. Personajele lui spun: "ni se fac mereu semne de tot felul. Deschide ochii și dă-ți silința să le descifrezi"73. Între aceste semne cu care își obișnuiește cititorul, se află numele personajelor. Ghicitor în pietre prefigurează felul în care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este vie), Dorina din palatul de sticlă (în care este moartă) și Dorina din insula apoteozei solare, unde și-a lepădat veșmintele și aparține luminii. În studiile sale de etnologie și mitologie, Eliade arată că, pentru a intra în insula transcendentală de tip Svetadvâpa - "insula albă" - Insula Șerpilor, Insula lui Euthanasius, este necesară depășirea condiției umane, reîntoarcerea în starea adamică, paradisiacă; insula transcendentă este un simbol al realității absolute, imutabile, transcendente; ființele care populează insula sunt arhetipuri, ființe care pot cunoaște
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
supreme în esența ei). Această formă de cunoaștere, îndreptată spre ceea ce este transcendent omului, se deosebește, de asemenea, prin finalitatea rezultatului ei "negativ" (ea nu "luminează", ci "întunecă" obiectul ei cognitiv) de intuiția "eidetică" prin care Husserl crede că ego-ul transcendental își cunoaște imediat, direct esența sa constitutivă cea mai adâncă și anume Logosul, apriori-ul universal și dătător de sensuri. Ea se deosebește, în fine, și de interpretarea și explicitarea lui Heidegger, prin care comprehensiunea deja prealabilă (dar netematizată) a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]