19,773 matches
-
posibilitățile manipulării lor farmacologice și sistemul nervos enteric revine in atenția cercetătorilor. În 1981, Wingate folosește pentru prima dată termenul de neurogastroenterologie (3). I.2.2.2. Dezvoltare. Materialul celular formator al SNE are originea în neuroectoblastul crestelor neurale, structuri tranzitorii care limitează la periferie placa și șanțul neural în săptămânile III-IV ale embriogenezei umane (2, 20-24). Crestele neurale au fost descrise inițial de His senior în 1868 (26), iar la începutul secolului XX Kuntz (1910) arată că precursorii SNA ajung
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organici celulari care conțin fosfați, sulfați etc., responsabili de încărcătura electrică negativă din interiorul fibrelor nervoase. La rândul lor, ionii de Ca2+ participă alături de Na+ la generarea potențialului de acțiune. Membranele celulare conțin atât canale de calciu de tip T (tranzitorii) și de tip L (de lungă durată), cât și pompe de calciu asemănătoare cu cele de sodiu. Canalele de calciu voltaj- sau chemoreceptor dependente nu prezintă reactivitate la blocanții canalelor de Na+, fiind sensibile numai la diverșii blocanți specifici (verapamil
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
o legătură viabilă a conului de creștere, axonul terminal se transformă în buton presinaptic, iar regiunea de contact a neuronului vecin devine regiune postsinaptică. Se admite că morfogeneza neuronală, implicit a sinapselor, este dependentă de două influențe majore: a)expresia tranzitorie a unui program genetic de creștere; b)interacțiunea cu diverse elemente de micromediu. Dacă expresia unor gene în cursul dezvoltării nu este încă suficient cunoscută, s-au acumulat numeroase date privind concentrarea unor proteine în micromediul în care progresează conul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sinaptic, în timp ce alții extind definiția și includ orice schimbare în sinapsa existentă. În general, transmisia sinaptică traduce plasticitate sinaptică. De fapt, termenul, așa cum a fost introdus de J. Konorski (1975), a fost utilizat pentru a defini procesul prin care modificări tranzitorii în activitatea sinaptică produc modificări durabile în potențialul sinaptic. Mecanismele prin care modificări rapide ale circuitelor neuronale produc efecte de durată și activarea sinapselor inactive (tăcute), nu sunt suficient explicate. I.4.4. PLASTICITATEA NEURONALĂ ȘI PLASTICITATEA SINAPTICĂ Plasticitatea neuronală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
eficacitatea legăturilor sinaptice interneuronale, ipoteză care a fost confirmată prin studii experimentale în 1948 de către Jerzi Konorski. După Konorski (1975) stimulii senzoriali pot determina două tipuri de schimbări în celulele nervoase și în prelungirile lor: modificări de excitabilitate, constante, dar tranzitorii și modificări plastice, facultative, dar durabile, care ar fi urmate de transformări funcționale permanente într-un sistem de neuroni. S-au descris patru tipuri de modulații sinaptice: două modificări plastice homosinaptice (ce interesează activitatea neuronilor presinaptici) și două modificări plastice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de a-l separa de complexul format prin legare. Modalitățile de fixare a liganzilor pe receptori sunt reprezentate de legăturile chimice generatoare de modificări ale conformației și proprietăților termodinamice ale celor două elemente intrate în reacție, în vederea formării unui complex tranzitoriu, dotat cu noi proprietăți. Cu excepția legăturilor covalente, numeroase modalități de interacții chimice (legături electrostatice, de hidrogen, Van der Waals, hidrofobe etc.) pot interveni, determinând afinitatea și fixarea reversibilă a ligandului pe receptor. Reacția reversibilă dintre receptor (R) și agonist (A
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
inhibitor (PPSI) este o a doua modalitate de răspuns sinaptic, în cursul căruia, prin interacțiunea receptor-mediator, are loc o creștere exclusivă a permeabilității postsinaptice pentru K+ și Cl-, în timp ce permeabilitatea la Na+ rămâne nemodificată. În acest mod apare o hiperpolarizare tranzitorie. Prin propagarea electrotonică, PPSI deprimă excitabilitatea zonelor din jur sau chiar a întregului neuron, împiedicând apariția PA sub efectul unor stimuli excitatori. Astfel de conexiuni reprezintă adevărate filtre ce modulează transmiterea în lanțurile neuronale; c) inhibiția presinaptică: în cazul unor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din trunchiul vagului și elementele nervoase ale simpaticului toraco-lombar (fig. 72). Primele, acționând în sens inhibitor numai asupra cordului, întrețin tonusul vagal și prin intermediul acestuia afectează funcția circulatorie. Secționarea vagilor în regiunea cervicală este urmată de binecunoscuta tahicardie și hipertensiune tranzitorie de defrenare. Fibrele parasimpatice de pe traiectul nervilor cranieni VII și IX acționează limitat asupra unor teritorii glandulare. Fibrele vagale de origine bulbară din vecinătatea nucleului ambiguu, fac sinapsă ganglionară cu celulele nervoase postganglionare din vecinătatea nodulului sino-atrial și atrio-ventricular. Spre deosebire de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
fig. 81). Primele, acționând în sens inhibitor numai asupra cordului, întrețin tonusul vagal al inimii și, prin intermediul acestuia, influențează negativ debitul cardiac și funcția circulatorie. Secționarea vagilor în regiunea cervicală este urmată, de altfel, de tahicardie și de hipertensiune arterială tranzitorie de defrenare. Fibrele parasimpatice de pe traiectul nervilor cranieni VII și IX acționează limitat asupra unor teritorii glandulare cefalice, iar parasimpaticul sacrat influențează în sens vasodilatator doar sfera pelvină. În schimb, componenta simpatico-adrenergică controlează atât activitatea ritmică a pompei cardiace, cât
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
se datorește stimulării centrilor respiratori de către reflexele chemoreceptive pe de o parte, și de impulsurile plecate de la nivelul cortexului cerebral motor, pe de alta. II.3.9.5. Alte reflexe care afectează respirația Deși excitarea oricărui nerv senzitiv produce modificări tranzitorii ale respirației, există anumite țesuturi bogate în receptori sensibili la stimuli mecanici, termici, chimici sau dureroși, a căror excitare determină reflexe respiratorii. Asemenea receptori se găsesc mai ales la nivelul căilor respiratorii, în vederea declanșării unor reflexe de apărare sau eliminare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
somnului cu ajutorul înregistrărilor simultane poligrafice (ventilatorii, EEG, EKG, EMG, EOG, oximetrice). Studiile polisomnografice efectuate în ultimii 15 ani au precizat că există trei tipuri de apnee: 0bstructive (periferice), centrale și mixte. Apneele obstructive din timpul somnului sunt reprezentate de oprirea tranzitorie a fluxului aerian, cu persistența mișcărilor respiratorii toraco-abdominale. Fenomenele obstructive rezultate se manifestă sub formă de apnee sau hipopnee cu frecvențe și durate variabile. Apneele au fost definite ca fenomene de oprire a fluxului aerian, cu durata mai mare de
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de conversie a angiotensinei în insuficiența cardiacă congestivă. Prin acțiunea vasoconstrictoare, aldosteronoeliberatoare și stimulatoare a sistemului adreno-simpatic, sistemul renină-angiotensină determină creșterea rezistenței periferice și a volemiei, generând astfel hipertensiunea arterială. Creșterea presiunii arteriale poate să apară fie ca reacție compensatoare tranzitorie în caz de hipotensiune, hipovolemie sau ischemie renală, fie ca fenomen permanent întreținut de alterarea morfo-funcțională a parenchimului renal și a arborelui vascular. În afară de implicațiile prin efecte vasoconstrictoare în diferitele sindroame hipertensive, sistemul renină-angiotensină participă și prin perturbarea secreției normale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
lanțul polipeptidic (fig. 126). Formate în torentul circulator, plasmakininele își manifestă efectele lor multiple, între care pe prim plan se situează vasodilatația locală și creșterea permeabilității capilare. La nivel renal, aceste efecte sunt prezente în plenitudinea lor, explicând apariția proteinuriei tranzitorii din cursul efortului fizic. S-au descris fenomene de adevărată competiție între polipeptidele vasoactive la nivelul capilarelor renale și din circulația generală. Un exemplu elocvent este dat de echilibrul dinamic ce se realizează între sistemele renină-angiotensină și plasmakinine. După cum predomină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și împiedică acțiunea lipolitică a catecolaminelor, ACTH, TSH, STH, glucagonului și teofilinei. La baza acestor efecte stă scăderea cAMP intracelular, produsă de inhibarea adenilatciclazei membranare. În comparație cu modificările metabolismului lipidic, cele ale glucidelor sunt mai puțin importante. De menționat doar hiperglicemia tranzitorie produsă prin acțiunea directă, glicogenolitică, a PGE1 la nivelul celulei hepatice și stimularea reflexă a eliberării de catecolamine, ca urmare a hipotensiunii induse de prostaglandina respectivă. Asupra creșterii celulare, prostaglandinele acționează prin intermediul cAMP și ADN, cu participarea ionilor de calciu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
constante de 36,2 - 36,8°C (98,6 - 100°F) la nivelul suprafeței corporale (temperatura periferică) și de 37 - 37,5°C la nivelul viscerelor toraco-abdominale (temperatura centrală). La copii, temperatura este ceva mai ridicată decât la vârstnici. Creșteri tranzitorii sunt posibile în funcție de ritmul diurn (valori mai mari seara decât dimineața), digestie și fluxul menstrual. Stresurile de diferite cauze și, îndeosebi, cele de cauză inflamatorie cresc temperatura corporală, determinând stări febrile de etiologie foarte variată. La rândul lor, deviațiile termice
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Parkinson prezintă frecvent răspunsuri cardiovasculare deficitare la ortostatism, probabil datorită leziunilor nervoase la nivelul nervilor simpatici. 78% din pacienții cu boală Parkinson au avut în cursul evoluției bolii hipotensiune ortostatică simptomatică, ce poate explica simptomatologia nespecifică de amețeală, grețuri, tulburări tranzitorii ale vederii și pierderii de conștiență. Cele mai frecvente manifestări vegetative sunt hipersalivație, transpirațiile și hipotensiunea. Tratamentul cu L-Dopa poate ameliora simptomatologia vegetativă, dar într-o mai mică măsură decât pe cea neurologică. Pe de altă parte, agoniștii dopaminergici
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
transigurarea artistică a realității lipsite de fard a fost conexată de Alexandru George "cu idealul său clasic, cu ideea despre purismul stilului și cu cerința ca arta să ajungă la esențe, nu să se limiteze la observarea și specularea formelor tranzitoriii, istorice". Iar valurile istoriei, în perioada de tranziție pe care o străbăteau, au readus în actualitate lumea lui Caragiale. Conștient de contrastul existent între propria-i creație și direcția majoritar-literară a contemporaneității, Caragiale și-a subliniat indirect singularitatea creatoare. A
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mașini și utilaje, întreruperea furnizării energiei etc.; șomajul de creștere (economică), determinat de creșterea cererii de locuri de muncă, adică de creșterea ofertei de muncă pe piața muncii, ca urmare a intrării activității economice în faza de expansiune; șomajul fricțional (tranzitoriu), provocat de starea de inactivitate pe termen scurt, care corespunde unei situații sau faze intermediare cuprinse între limita încetării activității și cea a încadrării la un nou loc de muncă. c) Caracteristici ale șomajului - Nivelul șomajului se determină ca număr
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
accesul la achizițiile publice desfășurate potrivit reglementărilor comunitare în condiții nu mai puțin favorabile decât cele aplicabile companiilor comunitare. La rândul lui, statul E.C.E. respectiv trebuie să acorde același tratament societăților originare din U.E. cel mai târziu la sfârșitul perioadei tranzitorii prevăzute de Acord. Importanța acestei deschideri față de furnizorii statului E.C.E. trebuie apreciată prin prisma faptului că achizițiile publice reprezintă, anual, circa 15% din Produsul Intern Brut total al U.E.; - modul de stabilire și aplicare a standardelor și normelor tehnice, sanitare
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
devine membră U.E. Ca regulă generală, baza aderării o constituie însușirea de către statul candidat a așanumitului „acquis communautaire”, ce consta în corpul principal de legislație comunitară. Având în vedere diferențele social-economice mari dintre țările candidate și cele membre U.E., perioade tranzitorii (de la statul de membru cu acces limitat la politicile comunitare la cel de membru plin) pot fi concepute, așa cum au existat și în cazul aderărilor anterioare. Aceste perioade de tranziție nu trebuie însă să se eternizeze, ele nu pot fi
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
transferul instituțional de competențe către Comunitate (acorduri de pescuit, acorduri tarifare și comerciale în perioada definitivă); statele membre sunt obligate sa execute acordurile comunitare (hotărârea „Kupferberg” din 26 octombrie 1982); - includerea unei „clauze C.E.E.” (pentru acordurile comerciale încheiate în perioada tranzitorie) care permite o adaptare a acordului față de obligațiile comunitare. 111.15.2. Dreptul derivat Dreptul derivat acoperă ansamblul actelor juridice, unilaterale sau convenționale, adoptate de către instituțiile comunitare în baza competențelor oferite de către tratate. III.15.2.1. Actele unilaterale Articolele
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
cu Canada, cazul acordurilor de comerț și cooperare cu țările Europei de Est...). Dacă, în caz de competențe concurente sau partajate, acordurile pot fi încheiate într-o manieră mixtă de către Comunitate și de către state, și aceasta cu titlu definitiv sau tranzitoriu (în cazul competențelor reziduale ale statelor), în cazul competenței exclusive a Comunității, acordurile sunt încheiate doar de către Comunitate. III.15.4.2. Acordurile externe ale Comunității Europene (C.E.) HI.15.4.2.1. Modalitățile de încheiere a acordurilor externe (art.
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
a fost apreciat ca anevoios și va cere mult timp. Cum se poate scăpa de sentimentul insecurității? O soluție ar fi ca, până la integrarea propriuzisă, între candidații la aderare și N.A.T.O. să se încheie tratate de securitate cu caracter tranzitoriu. Aceasta ar fi mai puțin decât integrarea deplină, dar mai mult decât „Parteneriatul pentru Pace”. Ar fi, în esență, o garanție de securitate. Lumea după căderea zidului de la Berlin arată altfel, dar nu și „socotelile” celor puternici. Ieșirea de sub autoritatea
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
țările post-comuniste, discontinuitățile au fost agravate de prăbușirea economiei de comandă, iar în unele cazuri și de destrămarea statului. Însă mulți specialiști în istoria Europei Centrale și de Est pun accent pe continuitățile care se întind cu mult dincolo de regimurile tranzitorii. De exemplu, Andrew Janos (1994: 2) își începe analiza asupra politicii post-comuniste afirmînd că "numeroasele probleme etnice, economice și politice [ale regiunii] au pus țările pe o cale de dezvoltare complet diferită de cea urmată de statele-națiune din Vest". Teoriile
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
neangajați care votează pentru un partid cu care nu se identifică; și cel mai mic grup, partizanii angajați, care se identifică cu partidul pe care îl votează (vezi Rose, 1995c: tab. 1-4). Astfel, un vot reflectă de obicei o preferință tranzitorie și nu un angajament ferm. De exemplu, în Polonia, douăzeci și două din partidele care au cîștigat locuri în alegerile din 1991 nu au mai cîștigat nici un loc, sub aceeași denumire, la următoarele alegeri. Volatilitatea votanților în primele alegeri din
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]