5,174 matches
-
ușă casei toamnă Imbracata-n frunze ruginii Așternând pe pragul ușii mele O speranță vie c-ai să vii.. I-am deschis sfioasa ușa casei Loc făcându-i ca să intre-n hol. M-a privit adânc în colț de suflet Tresărind amar văzând că-i gol. A intrat lăsând să-i cadă haină În bătaia vântului ploios, Așternând covor de frunze moarte Într-un foșnet viu și zgomotos. M-a cuprins în bratele-i vânjoase Și crezând ca-n ea te
ANA MARIA MORARU [Corola-blog/BlogPost/355000_a_356329]
-
împăratului Hadrian&Co, trece, la puțin timp, sub jurisdicție papală. Aici își găsesc odihna (!) pe lângă cel pomenit cu soția, Sabina, împărații Antoninus Pius cu a sa Faustina, Lucius Verus, Marc Aureliu, Commodus, Septimius Severus, Marcus Aurelius Antonius Bassianus numit Caracalla. Tresar la ultimul! Multe nume cunoscute din manualul de istorie de clasa a V-a. Doar ne tragem din romani!? Mai nou, după unii istorici mioritici, romanii se trag din noi ! Măi, să fie!?! Vestitul Passetto di Borgo, un coridor îngust
ROMA de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355139_a_356468]
-
dintr-un sătuc din Bavaria" "...închide ochii am să fiu lângă tine. la o aruncătura de suflet poți să mă respiri dacă vrei încap într-un colț de suflet nu fac gălăgie mă bucur doar de inima ta când zâmbesc tresare atunci sângele tău mă recunoaște cel mai bine și mă iubește pe un fir de gand" 25.11.2011 Gunther Muller Referință Bibliografica: Iubirea lui Gunther / Corina Lucia Costea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 331, Anul I, 27 noiembrie
IUBIREA LUI GUNTHER de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355192_a_356521]
-
cad legănat tămîind străvechiul gorgan Ceea ce a constituit punctul de plecare al poemului a fost contemplarea frunzelor în cădere. Departe de a fi o cădere accelerată și zgomotoasă, ca aceea a ghindelor sau a castanelor, care te poate face să tresari cînd liniștea prea mare este curmată brusc, aceea a frunzele are o anume lentoare și un balans aparte care te duc cu gîndul la abandon. M-am gîndit deci la o modalitate de a fi, de a se comporta a
HAIKU, CORNELIU TRAIAN ATANASIU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355194_a_356523]
-
Acasa > Manuscris > Jurnal > CÂND STELELE DE PE EPOLEȚI NU AJUNG! Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Tresar de sunetul tăios al sosirii unui mesaj telefonic. Nu e pe telefonul meu. Am dormit...în deplasare. Dintr-o altă cameră, cineva se trezește zgomotos. -Dumnezeii mamii tale de telefon! E duminică, ce naiba... Închid instinctiv ochii, ca un copil surprins
CÂND STELELE DE PE EPOLEŢI NU AJUNG! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355716_a_357045]
-
Văzându-se singur, căci cel mai mic e pe mai departe ocupat cu mâncatul, se întoarce și se proptește între cele două uși. - Haide, mă, ce faci?, strigă el către băiatul care înfuleca liniștit în continuare. - Haide, mă, ce faci?, tresare din somn femeia cea voinică, dându-i celui mic un brânci de mai să cadă de pe scaun. „Atenție, se închid ușile!”, anunță robotul. Dar ușile nu se mai închid. Le ține cu mâinile băiatul care îl așteaptă pe lăcomos. Buimăcit
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
feature=player embedded&v=-J3kysLmQN0 ...Dorul... În noaptea albastră și caldă de vară... Doar sufletul meu este rece și gol... În inima-mi arde o rană amară... Privesc printre lacrimi la poza din hol... Iar vântul se zbate ușor, printre ramuri... Tresar, mi se pare c-aud vocea ta... E ploaia ce bate cu lacrimi în geamuri... Sunt lacrimi ce nu pot ajunge la inima ta... Surâsul tău mi-apare în fiecare vis... Și-mi luminează somnul în fiecare noapte... Iar chipul
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
feature=player embedded&v=-J3kysLmQN0...Dorul...În noaptea albastră și caldă de vară...Doar sufletul meu este rece și gol...În inima-mi arde o rană amară...Privesc printre lacrimi la poza din hol...Iar vântul se zbate ușor, printre ramuri...Tresar, mi se pare c-aud vocea ta...E ploaia ce bate cu lacrimi în geamuri...Sunt lacrimi ce nu pot ajunge la inima ta...Surâsul tău mi-apare în fiecare vis...Și-mi luminează somnul în fiecare noapte... Iar chipul
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
care o creează și îi confirmă stilul inimitabil. Poeta produce o stare, concretizată în aspirații și năzuințe ce provin dintr-o altfel de lume, din lumea ei interioară, ce a rămas curată, neatinsă totuși, de dezamăgirile trăite: ”sunt un copil./ tresar și sper.../ iubesc și visez.../ rostesc, cu dor albastru,/ seninul unei inimi.” (Pneuma). Într-o lume în care tinerii au început să privească romantismul ca pe o bizarerie, poezia Danielei Voiculescu ne propune un univers paralel cu cel real, în
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
cu-n brâu Privesc peste întinsa vale Suratele să-și țină-n frâu. Brândușele și viorele, De sub un petec de zăpadă, Scot căciulițele-albăstrele Sub colțul ierbii în arcadă. Un mănunchi de ghiocei răsar . Pădurea este-o promenadă, De farmecul divin tresar, Iubirii sufletu-mi las pradă. Referință Bibliografică: Împrimăvărare / Nastasica Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1905, Anul VI, 19 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ÎMPRIMĂVĂRARE de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368906_a_370235]
-
am vorbit din suflet așa: Binecuvântează-mă, Maică a Domnului! Luminează-mă atunci când puterile mele de om mă lasă! Șterge-mi mie lacrima neștiută și roagă-te pentru biet sufletul meu! Mă rugam și plângeam în singurătatea aceea și iarăși tresăream, pentru că atât de intens mi se părea că își înclină capul și privirea i se încălzește, încât, uneori, cred că se întâmplase chiar așa.... Nu! Categoric, nu aș fi rezistat fără acest sprijin, pe care l-am simțit de multe
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (FRAGMENT) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368987_a_370316]
-
jos,/ Urcam cu tine trepte și despicând furtuni,/ Ne cățăram pe lespezi, călcând pe veacul ros,/ Sorbind cuminecare de dincolo de lumi.// Zălog rămas acolo, sub streașină de stânci/ Sau prin desișuri negre, culcuș știut de noi,/ Mi-i inima fierbinte, tresar ca și atunci,/ Când, drepți, treceam prin viață-sau moarte, amândoi. După omagiul fierbinte adresat camaradului drag, luptătorul nostru își reface țesătura spirituală a sufletului său cu evocarea splendorii și vitregiei acelor locuri de pământ și de cer binecuvântate de
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
de agurida, Si ca un vis în suletul meu crește... Și sufletul, el ce-ar putea fi oare? O tresărire de acorduri fine A unor amintiri vagi, trecătoare, Scîncind în trestii reci și vagi suspine! Sîntem eterni?! Și floarea mai tresare, Sub un sărut mai delicat că boarea... De ce ar fi iubirea trecătoare, Cînd amintirea florii mă mai doare? & VERSURI ISTERICE marți, 2 august 2011 1 Eu te iubesc și azi, Semiramida Că focul care arde cărămidă Din zidul ce susține
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
ferestrei tale, dar tu, tu, nu vrei să vezi nimic, decât pustiu. Am pus vântul să-mi adie numele și să-l sune frunzele încărcate până la explozie de verde. Din frumusețea copacilor ce-s înfloriți înfiorări de anotimpuri să-ți tresară simțurile căzute în lumea de naniti. Am zis soarelui să-ți mângâie blând chipul, oglinda să-ți redea căldura lui din ziuă. Privirea nu-ți cuprinde-n văzduh decât nimicul în care zboară roșul, o singură aripa. Văd mica floare
ÎNCERCĂRI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370955_a_372284]
-
seamă. S-au obișnuit cu femeia zânatica, care nici măcar nu le dă atenție. Vine nechemata, intră că la ea acasă, în sala aia că un ring uriaș, ca un amfiteatru clasic. Rămâne cu ceasurile. Nemișcata. Când te aștepți mai putin, tresare. Se ridică, se răscucește pe călcâie, fuge prin portalul îngust, fără să scoată sunete. Nimeni nu îndrăznește să o certe, să-i ceară explicații. Și în dimineața asta a revenit, grăbita dar fără să arate că ar avea o treabă
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului În inima adâncă a muntelui, izvor de cleștar, apele repezi, reci ca de gheață, curg spre hotar, turme de căprioare se adapă , nici nu tresar. Fără de teamă se apropie calm, un cerb lopătar. E un răstimp de odihnă, acum mult mai rar, ciutele și puii lor își astâmpără setea fără habar. Sus tot mai sus, spre pe steiul de stâncă, numai caprele negre și vulturii
POVESTE... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370965_a_372294]
-
care n-am uitat să o admir! În clipa dintre noi și veșnicie Îți mai aduci aminte ce ți-am spus Aproape de-adevăr, acolo sus? Și trupul tău miroase-a Poezie! Și era toamnă peste Munții mei, De-au tresărit toți muguri pe ram Și-atât de noi, de fericiți eram, Când Dragostea e singurul temei! ”Poezia ta miroase-a mir!” Te-aud și-acum, frumoasa mea femeie, Precum aude focul o scânteie Și Aerul pe care îl respir... Nicolae
MIROSUL DE MIR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2126 din 26 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370976_a_372305]
-
degete de culoare roșie care mai târziu s-a învinețit destul de rău, cu toate compresele reci ce i le-am pus pe obraz.Tremura toată, prin bluză când am atins-o pe spate, m-am murdărit de sânge și a tresărit de durere. În cameră, când și-a scos bluza se vedeau 3 urme urâte de bici. Pielea era crăpată și sângera destul de rău. Doamna Sanda când a văzut-o s-a speriat, cât pe aci să leșine la vederea rănii
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
ierbii, rodind sublime-aghesme Sub cerul ce-și revarsă o mare de-albăstrime Peste pământul reavăn... Scâncește greierașul La umbra-ngălbenită de păpădii - regine În verde-ostrov c-o rază valsează fluturașul, Luând în custodie și-o tufă de verbine. De catifea, suavă, tresare panseluța Narcisele din juru-i bârfesc o lăcrimioară Sub streașina bătrână a prins a plânge vița O albinuță-n grabă și-a rupt o aripioară Trecând ca o furtună prin flori de liliac, Ce-și răspândesc parfumul prin curtea primenită A
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
din petale... Sub poale apusene, cu dealuri buclucașe Ghirlande de verdeață înalță osanale Spre Demiurg, stăpânul luminii prin ponoare. Minuni se scaldă-n ierburi în strai multicolor Smerit, se-apleacă codrul, miresme-nrobitoare Plutesc sfindând azurul... și-n pacea din pridvor Tresar mușcate-aprinse, purtând iubiri în nuri, Vise drapate-n liniști ce curg spre noi șuvoi În nopți de mai cu greieri de-a pururi trubaduri Și-un licăr de speranță-n trifoi cu patru foi... ÎNSERARE... Amurg rodind miresme, amețitoare unde
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
scursă din carnea rumenă. Înghiți în sec, întorcând privirea către bărbatul tânăr care ducea leneș la buze o halbă aburită cu bere. Nu-l mai văzuse prin zonă. Când asistenta apăru pe terasă și se așeză la masa lui, Vasilica tresări. Nu o putea suferi pe femeia aceea. - Nebuno, îi strigase asistenta cu câțiva ani în urmă, când venise să-i vaccineze copiii, nenorocești băiatul! Vasilica se săturase să se tot scoale noaptea udă și să fie pusă de bătrână să
VASILICA de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370971_a_372300]
-
termina totul... -Ce? Ce vrei să spui? -Cine o poate judeca... A iubit biata de ea pe cineva și așteaptă copilul lui. Nelu a plecat la Brașov după o frumoasă și s-a întors... -A vrut să scape de copil? tresare Raul înțelegând târziu ce a vrut să spună Mona. -Da, dar acum Nelu s-a întors și totul e în ordine, continuă Mona. -Iartă-mă! Trebuie să plec, îi spune Vlad. Vreau să vorbesc cu tata cât mai e acasă. Mona
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > PE COAPSELE CU... PERLE Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 1576 din 25 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Pe trupuri împletite, ce freamătă-n mătase Luna-și odihnește geana de lumină. Rotunjimi muiate-n sudoare cristalină Tresar de fericire sub mângâieri duioase Un freamăt ca de aripi de fluturaș în zbor Se-mprăștie-ntr-un geamăt de fior iubit Suspin muiat în lacrimi de extaz vrăjit Se-nalță-n încăperea inundată-n... dor. In noaptea de iubire, departe de alean
PE COAPSELE CU... PERLE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369822_a_371151]
-
-și cu atenție cuvintele... - Eu... am fost și m-am jucat afară și, m-am întâlnit cu Costel, tatăl Danielei. Știți, tanti Emanuela..., nu era singur, atunci când l-am întâlnit...și...... Până acum, oarecum, absentă, rătăcită în gândurile ei, Emanuela tresare, dintr-o dată, canalizându-și toată atenția către fetiță... - Da, Cristina..., spune-mi! Cum...? Ce vrei să spui? Cum nu era singur? Cu cine era? Draga mea, te rog, spune-mi unde și mai ales cu cine era Costel? - Costel era
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
liniști ea pe fetiță. O sărută pe frunte cu aceeași intenție de liniștire, îi așeză o șuviță rebelă după ureche și se ridică de pe pat, moment în care se auzi o bătaie puternică în ușă. Emanuela, încă dominată de gânduri, tresări. Își reveni destul de repede, se îndreptă grăbită spre ușă și o deschise dintr-o singură mișcare. Rămase uluită în prag, privindu-l pe Costel, care ținea neîndemânatic fata în brațe și rânjea cu gura până la urechi: - Săr’mâna, doamnî! ... adicî
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]