1,630 matches
-
undelor electromagnetice incidente ce cad sub un unghi oarecare. Expresia finală pentru energia absorbită este aceeași ca în (4.2 ), numai că mărimea A(ν) trebuie inlocuită cu o mărime integrală corespunzătoare. În articolul Rezonatorul lui Planck, arătăm că expresia tridimensională pentru a</sub» este unde I(ν,T) este intensitatea radiației cu frecvența ν din cavitatea în care se află oscilatorul. (La echilibru, este radiația corpului negru la temperatura T). Puterea emisă de oscilator este dată de ecuația (2.1
Formula lui Planck () [Corola-website/Science/315089_a_316418]
-
aceluiași autor, Adam și Eva au figuri triste; reprezentarea Evei amintește de celebra sculptură antică "Venus pudica". Operele unor mari sculptori și arhitecți conduc la elaborarea principiilor perspectivei liniare, care permite pictorilor ca reprezentărilor bidimensionale să le confere iluzia spațiului tridimensional. Cei mai mulți pictori ai perioadei timpurii a Renașterii, printre care Paolo Uccello (1397?-1475), Piero della Francesca (1420?-1492) și Andrea Mantegna (1431-1506) au utilizat acest pricipiu și au introdus și alte inovații în ceea ce privește tehnica picturii în ulei, tempera sau fresco
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
împlini Scripturile”". În ultimii ani de viață spunea, "„Știu că timpul meu e scurt. Am sfârșit munca pe care am fost trimis să o înfăptuiesc și acum sunt nerăbdător să plec. Știu că nu voi mai apărea în această lume tridimensională, căci 'Făgăduința' s-a împlinit în mine. Iar acolo unde plec, te voi cunoaște acolo așa cum te cunosc aici, fiindcă suntem toți frați, iubindu-ne infinit unii cu alții”". Viziunea teologică a lui Neville asupra „Făgăduinței” evocă o cosmogonie a
Neville Goddard () [Corola-website/Science/316180_a_317509]
-
precum clopoței, cuie, sticluțe, rozete etc. Marea ei varietate actuală se înscrie între tapiserie murală, clasică (momentele ei strălucite fiind stilurile romantic și gotic ale Evului Mediu și cel excesiv pictural de după Renaștere) și noua tapiserie, în relief și chiar tridimensională. În această ultimă variantă, numită fie „spațială”, fie „fibre-art”, tapiseria capătă un rol ambiental pregnant, creând spații de expunere interactive de tip instalație în care spectatorul intră și iese, circulă. Și totuși tapiseria se folosește în cea mai mare parte
Arte decorative () [Corola-website/Science/316236_a_317565]
-
este omorât într-un atentat din care Gene scapă în mod miraculos, eveniment care îl face să ceară eliberarea lui din rândul poliției. Pornit de unul singur în căutarea lui Julio, află că băiatul a primit de la Nkono o hartă tridimensională care poate fi de mare folos omenirii, hartă pe care o vânează și membrii Grumazului Grunjos. În cele din urmă, Gene este prins de grupare și omorât, moment în care descoperă că el este, practic, nemuritor, fiind rezultatul unui experiment
Așteptând în Ghermana () [Corola-website/Science/321561_a_322890]
-
să prezică sau să estimeze tendințele a variate procese naturale rezultate atunci când corpuri sau sisteme intră în contact. Studiind interacțiunile substanțelor omogene în contact, adică corpuri, fiind în compoziție parțial solide, parțial lichide și parțial gazoase, și folosind un grafic tridimensional volum-entropie-energie internă, Gibbs a fost capabil să determine trei stări de echilibru, și anume „necesar stabil”, „neutru” și „instabil”, și dacă vor rezulta sau nu schimbări. În 1876, Gibbs a construit pe acest cadru prin introducerea conceptului de potențial chimic
Potențial chimic () [Corola-website/Science/321747_a_323076]
-
pot suprapune două desene diferit colorate (aceleași desene realizate cu puncte multiple). Se utilizează sticlă roșie ușor pe un ochi și verde pe celălalt. Cele 2 culori diferite (cele două lungimi de undă diferite) separă câmpurile și figurile vor apărea tridimensionale. Pentru culoarea desenului văzut prin aceeași culoare a lentilei, variațiile de strălucire trec neobservate, dar pentru culoare complementară, umbrele devin mai întunecate și se accentueză părțile mai clare. Un efect asemănător se obține și la utilizarea filtrelor polarizate diferit pentru
Vedere binoculară () [Corola-website/Science/320986_a_322315]
-
lumii în care ne aflăm, este adus pe simezele sălii de expoziție. La început au fost desenele, iar acum avem și transpunerea lor picturala, ce pune în valoare intențiile acestui proiect al carui final va trebui să ajungă la obiectul tridimensional. Tot ansamblul are un caracter scenografic: Ana Ilfoveanu a știut să-și adapteze foarte bine stilul ideii de spectacol, de viziune sculpturala în reprezentarea măștilor. Elementele cu care ea operează sunt cele știute: desenul puternic, expresia hieratica a personajelor, o
Ana Ruxandra Ilfoveanu () [Corola-website/Science/317283_a_318612]
-
(sau tridimensional) desemnează o tehnică de redare a obiectelor reale (cu 3 dimensiuni: înălțime, lățime și adâncime) cu ajutorul anumitor medii. În cazul fotografiilor, filmelor cinematografice, tablourilor realiste și multor altele, redarea pe un mediu plan este de obicei în , numită și „în
3D () [Corola-website/Science/321406_a_322735]
-
autostereogramă în volum nu este nevoie de niciun aparat. După un scurt antrenament al ochilor multe persoane reușesc însă să le privească într-un mod special, astfel încât în mintea privitorului ia naștere brusc, ca din neant, o imagine cu sens, tridimensională (în volum), foarte reușită. Pentru crearea unor astfel de imagini autostereografice (plecând de ex. de la modelul matematic 3D al unui obiect real) sunt necesare algoritme relativ complicate, dar care pot fi programate pe calculator; imaginea astfel creată în calculator - autostereograma
3D () [Corola-website/Science/321406_a_322735]
-
ilustre falange de conștiițe artistice, care se nutresc din acest malefic marasm al lumii, cu speranța că strigatul sau va fi odată vindecător!” O lume a nemântuirii Corneliu Antim Martie 1995 Lumea artei lui Ion Iancuț - personajele sale, reprezentate în tridimensional, modelate cu minuție de artizan, șlefuite, fără intenția de a epata, până la strălucirea aurului - este lumea sufletului sau. Complexă, răscolitoare prin umanitatea și dramatismul privirii, îmbrăcată în tăceri pline de sensuri, așteptări și speranțe. Un univers ce măsoară fie pulsul
Ion Iancuț () [Corola-website/Science/316478_a_317807]
-
au fost concepute pentru rezolvarea ecuațiilor liniarizate ale câmpului potențial. În anii 1930 s-au dezvoltat metode bidimensionale pentru tratarea curgerilor în jurul unui profil aerodinamic, folosind transformarea conformă a unei curgeri în jurul unui cilindru. Apariția calculatoarelor a permis dezvoltarea metodelor tridimensionale. Prima comunicare științifică privind o metodă de rezolvare a ecuațiilor liniarizate a câmpului potențial a fost publicată în 1967 de John Hess și A.M.O. Smith de la Douglas Aircraft. Aceștia au discretizat suprafețele cu panouri, și au dezvoltat o clasă de
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
numele de Grumfoil de Bob Melnik și colectivul său de la Grumman Aerospace. Antony Jameson, provenind de la Grumman Aircraft și Courant Institute al NYU au colaborat cu David Caughey pentru a scrie în 1975 programul FLO22, un program pentru curgeri potențiale tridimensionale. Din acesta au derivat mai multe aplicații, dintre care Tranair (A633) de la Boeing este utilizat și în prezent. Următoarea etapă a fost ecuațiile Euler, care promiteau o acuratețe mai mare în domeniul transsonic. Metodologia folosită de Jameson în programul său
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
Din acesta au derivat mai multe aplicații, dintre care Tranair (A633) de la Boeing este utilizat și în prezent. Următoarea etapă a fost ecuațiile Euler, care promiteau o acuratețe mai mare în domeniul transsonic. Metodologia folosită de Jameson în programul său tridimensional FLO57 din 1981 a fost folosită de alții pentru a scrie programe ca TEAM al lui Lockheed și MGAERO al lui IAI/Analytical Methods. MGAERO este unic prin folosirea unei discretizări carteziene, în timp ce majoritatea celorlalte programe foloseau discretizări structurate adaptate
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
este unic prin folosirea unei discretizări carteziene, în timp ce majoritatea celorlalte programe foloseau discretizări structurate adaptate după forma corpului (cu excepția programelor CART3D al NASA, SPLITFLOW al Lockheed și NASCART-GT al Georgia Tech. Antony Jameson a scris și el în 1985 programul tridimensional AIRPLANE, folosind o discretizare cu elemente tetraedrice. În domeniul bidimensional, Mark Drela și Michael Giles, pe atunci studenți la MIT, au scris în 1986 programul ISES Euler (actual un pachet de programe) pentru proiectarea profilelor aerodinamice. Acest program a fost
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
este MISES care permite tratarea rețelelor de profile, variantă scrisă de Harold "Guppy" Youngren când era și el student la MIT. Ultima țintă a programatorilor a fost modelarea pe baza ecuațiilor Navier-Stokes. NASA e elaborat programul bidimensional ARC2D și programele tridimensionale ARC3D, OVERFLOW, CFL3D, care au stat la baza a numeroase aplicații comerciale. Rezolvarea unei probleme de mecanica fluidelor presupune parcurgerea mai multor etape: formularea modelului matematic, alegerea unei metode numerice adecvată ecuațiilor, dezvoltarea unui algoritm de calcul numeric, implementarea algoritmului
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
acestor linii, domeniul soluțiilor este unul deschis și este necesară precizarea a două condiții inițiale și a două condiții la limită. Ecuațiile hiperbolice sunt adecvate pentru modelarea propagării undelor. Similar se pot trata și clasifica și ecuațiile pentru un domeniu tridimensional, în formula 8 În modelarea curgerilor se folosesc ecuații de conservare (respectiv de transport) ale proprietăților. Acestea conțin diferiți termeni, care reflectă influența a diferite fenomene. La curgerea fluidelor "conservarea masei" este absolut necesară. Conservarea masei este descrisă de ecuația de
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
de exemplu pentru fenomenul modelat), calculul numeric este mult mai stabil decât în cazul metodei volumelor finite. Domeniul de analiză este împărțit în mici subdomenii, "elemente finite". În funcție de numărul de dimensiuni ale domeniului pot exista elemente finite unidimensionale, bidimensionale sau tridimensionale. Pentru un element, valorile funcțiilor se calculează într-un număr discret de puncte, numite "noduri". De obicei acestea sunt plasate la extremitățile elementelor, dar nu este obligatoriu. Mulțimea nodurilor dintr-un element determină dimensiunea unei "matrice locale" a elementului. În
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
sale construiesc lumea vizuală și chiar identitatea unei grupări de oameni, a unei comunități, dispărând, dizolvându-se ca sculpturi (ca artă) și devenind instrumente și elemente ale vieții lor cotidiene sau spirituale. Erwin Kessler Dacă în ceea ce privesc compozițiile sale tridimensionale și ambientele spațiale bazate pe fractariul sculptural, impresia deja-văzutului nu poate fi omisă, acestea făcând parte din ansamblul vizionar cu funcție ritualistă al artistului, ce jalonează obstinat și adesea ingenios o anumită particulară filosofie a destinului artei în viața spirituală
Marian Zidaru () [Corola-website/Science/316848_a_318177]
-
națională. După o colaborare de excepție avută cu tinerii din instituție, în frunte cu cercetătoarea Roxana Munteanu, expoziția permanentă a muzeului, a doua realizare de acest gen din România de după 1989,a fost finalizată la 25 noiembrie 2008. Reunind piese tridimensionale de valoare științifică și estetică excepțională, expoziția de la Piatra Neamț se înscrie între cele mai reușite înfăptuiri, pe care echipa de specialiști și personalul auxiliar din cadrul CMJ Neamț, le-au realizat de-a lungul deceniilor. Cele 24 de săli, pregătite într-
Muzeul de Istorie și Arheologie din Piatra Neamț () [Corola-website/Science/325456_a_326785]
-
sau mai multe subspații (de exemplu, drepte sau plane). Presupusa existență și proprietățile dreptelor paralele formează baza axiomei paralelelor a lui Euclid. Două drepte într-un plan care nu se pot intersecta se numesc drepte paralele. Analog, într-un spațiu tridimensional, o dreaptă și un plan sau două plane pot fi paralele; în general, într-un spațiu euclidian "n"-dimensional, un spațiu "m"-dimensional și un spațiu "n−1"-dimensional (cu formula 1) sunt paralele dacă nu au vectori în comun. În
Paralelism () [Corola-website/Science/325476_a_326805]
-
și "m", următoarele descrieri pentru "m" o definesc echivalent ca paralelă la dreapta "l" într-un spațiu euclidian: Cu alte cuvinte, dreptele paralele trebuie să se afle în același plan, iar planele paralele trebuie să se afle în același spațiu tridimensional. O dreaptă poate fi paralelă cu un plan în același spațiu tridimensional. Cele trei definiții de mai sus duc la trei metode diferite de construire a dreptelor paralele. O altă definiție a dreptelor paralele utilizată frecvent este aceea că două
Paralelism () [Corola-website/Science/325476_a_326805]
-
dreapta "l" într-un spațiu euclidian: Cu alte cuvinte, dreptele paralele trebuie să se afle în același plan, iar planele paralele trebuie să se afle în același spațiu tridimensional. O dreaptă poate fi paralelă cu un plan în același spațiu tridimensional. Cele trei definiții de mai sus duc la trei metode diferite de construire a dreptelor paralele. O altă definiție a dreptelor paralele utilizată frecvent este aceea că două drepte sunt paralele dacă nu se intersectează, dar aceasta este valabilă doar
Paralelism () [Corola-website/Science/325476_a_326805]
-
de distanță euclidiană: distanța euclidiană între origine și punct. Distanța între "p" și "q" poate avea direcție (de ex., de la "p" la "q"), și deci poate fi și ea reprezentată printr-un vector, dat de expresia formula 4 Într-un spațiu tridimensional ("n"=3), aceasta este o săgeată de la "p" la "q", care poate fi privită ca fiind poziția lui "q" relativ la "p". Distanța euclidiană între "p" și "q" este doar norma euclidiană a acestui vector-distanță: formula 5 (2) echivalent cu: În 1D
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]
-
p", "p") și q = ("q", "q") atunci distanța este dată de Altfel, rezultă din ecuația 2 () că dacă coordonatele polare ale punctului "p" sunt ("r", θ) iar cele ale lui q sunt ("r", θ), atunci distanța este În spațiul euclidian tridimensional, distanța este In general, pentru un spatiu cu N dimensiuni, distanta este: Distanța euclidiană standard se poate ridica la pătrat pentru a da pondere mai mare obiectelor aflate la distanță mai mare. În acest caz, ecuația de definiție a distanței
Distanță euclidiană () [Corola-website/Science/325492_a_326821]