2,711 matches
-
a fost după isprava lui, cu care a scos de sub primejdia distrugerii semănătura anului trecut, de sub apele mari, de viitură, ale pârâului acesta năbădăios tare, cu o luncă atât de prielnică. Este un câmp pe care îl curățaseră cu multă trudă, de buruienile viguroase și îndărătnice ale luncii umede, femeile așezării sub conducerea celei mai istețe dintre ele, cea mai pricepută la semănături, numită " Mama Grîului", care era și Mama Aparului. Dar, după ce îl curățaseră de buruieni, îl săpaseră cu săpăligile
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
de ființe sau de lucruri; mulțime, grămadă. slavă: glorie, faimă, renume; laudă, preamărire, proslăvire; slin: (reg.) strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult întrebuințate și necurățate; jeg; sudoare: (aici) muncă, osteneală, trudă; chin. 1.Scrie însușiri ale limbii române găsite în poezie. 2.Alcătuiește enunțuri în care să folosești cuvintele: comoară, șirag, poveste, grai, codru. 3.Caută în poezie cuvintele potrivite pentru a întregi expresiile. 4.Grupează cuvintele care au același înțeles
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
recipiebant. Quanto pulchirius ad haec manifestissimae sapientia studia divertunt, manificentiusque ad solitudinum libertatem et desertorum secreta secedunt, cet philosophiae tantum vacantes, in illius heremi deambulacris tamquam in suis gymnasins, exerceantur? („La cei vechi, bărbați vestiți ai acestui secol, obosiți de truda treburilor lor, se refugiau în filosofie ca în propria casă. Cu cât se îndreaptă mai bine spre strădaniile acestei înțelepciuni extrem de limpezi și cu cât se retrag mai cu multă măreție spre libertatea pustietăților și spre tainele deșerturilor, astfel încât să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de proporții fără precedent. A numit această soluție pansophia, „înțelepciune universală”, corelând-o în chip explicit cu antica paideia. Nu era o reîntoarcere la trecut, ci o soluție adaptată vremii și viitorimii în pericol. A fost influențat profund în această trudă de marile mișcări spirituale și politice ale vremii: mișcarea rozicruciană din care, se pare, făcea parte; schisma protestantă împotriva autorității papale; transformarea masoneriei operative în masonerie speculativă - care, după toate aparențele, a antrenat destinul dramatic al operei sale postume. Merită
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au devenit „cavaleri ai pietrei de aur”. Rosenkreutz a devenit „rege și maestru” absolut al acestui nou și definitiv „ordin cavaleresc”. De-acum reforma s-a încheiat. Nimeni nu mai are nevoie de vreo altă religie sau de vreo altă trudă. S-a luat în stăpânire Lâna de Aur (Societatea Bunăstării) și s-a instituit Edenul Veșnic, în care nu mai este nevoie de nici o cunoaștere. Pomul Cunoașterii este abolit și, pe porțile noului Paradis, Christian Rosenkreutz a scris: Summa Scientia
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
răbdătorului păstor - pe care Comenius nu le disprețuiește ca un dominican retrograd. Cu mundus artificialis omul pământesc începe de fapt să se înalțe spre zeitate. Căci oricare dintre aceste munci poate ajunge la măiestrie, transformându-se în artă. Unele dintre trudele acestei Vineri Mari cer de la început muncitorului har și dăruire deplină - ca în cazul pictorului sau al poetului. Iar arta cea mai înaltă, educația, cere în plus truditorului abnegație extremă și spirit de sacrificiu; căci alchimia desăvârșirii naturii umane este
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și l-ar putea revendica drept pater al disciplinelor lor și chiar ar mai putea învăța multe lucruri „noi” din tricentenara Panglottia.) Panorthosia, cea de-a șasea lucrare, este singura care a fost publicată de autor în timpul vieții. Era lucrarea trudei din Sâmbăta Mare; Rosenkreutz creează „viață nouă” căznind la cuptoarele și retortele alchimice. Odată creată, „Pasărea alchimică” își ia zborul vioi în lume. Panorthosia devenea, în 1662, volatus mundae (zborul lumii). Ea dezvolta teoria generală a reformei social-politice și pedagogice europene
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
îi vor fi ascultat cântarea să creadă ce vor și să tragă ce învățături consideră că le vor fi de folos. Vreme de trei milenii povestea lui Ulise a fost supusă unui număr nesfârșit de interpretări. Unii cred că această trudă a exegeților și hermeneuților a fost fără rost. Vom dovedi aici că lucrurile nu stau astfel. Nu pentru că interpretările își au farmecul lor, pentru că sunt greșite sau corecte, subtile sau grosolane, ci pentru că toate i se potrivesc lui Homo polytropos
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a cuvintelor, la aglomerări lexicale. În același timp, dramatismul confesării intră în conflict cu acest tip de retorism, efect al asocierilor obținute prin îndelungi căutări ce se vor insolite. La V. haosul este doar aparent, iar efortul de elaborare implică trudă, un travaliu conștient asupra lexicului și a sintaxei. Luciditatea artistică îi plasează poezia în modernitate și o apropie de cea a lui Petre Stoica, Marin Sorescu, Virgil Mazilescu. SCRIERI: Pedepsele, București, 1969; Omul fără voie, București, 1970; Sărbătorile absenței, București
VLAD-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290601_a_291930]
-
Luceafărul”, „Argeș”, „Caligraf” ș.a. Prima carte, placheta Albastrele ninsori, îi apare în 1996. Versurile de început dezvăluie o poetă deja formată, tinzând chiar, ca în Cugetare, la creionarea unei ars poetica, rod al unei elaborări în care intră har și trudă. Autoarea își transpune trăirile în confesiuni reținute, învăluite în mister, inima fiindu-i o „carte de taină”, cu neliniști și așteptări, iar rănile vindecându-se doar prin cuvânt. Starea de uimire în fața miracolului vieții înseamnă și frecvente întoarceri în copilăria
POPA CARACALEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288900_a_290229]
-
subiectul tratat. Acest lucru va fi respins cu o causticitate rară oriunde va fi întâlnit, inclusiv la somități precum N. Iorga, Sextil Pușcariu, Tudor Vianu, E. Lovinescu ori G. Călinescu. În mai toate scrierile sale informația exactă, găsită cu multă trudă, are drept ramă evocări pline de simțire, narațiuni la persoana a treia, dar și la persoana întâi, descrieri plastice, portrete etc. Năzuind să elucideze toate episoadele umbrite, nu o dată controversate, din biografia unor personalități ale culturii românești (Mihai Eminescu, Ion
MORARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288240_a_289569]
-
pe care l-a cunoscut îndeaproape încă din țară și al cărui temperament de artist, cu întreg cortegiul de fluctuații proprii geniului nativ, face obiectul unui „studiu de caz” vizând trăirea prin artă și pentru artă, opțiunea pentru asceză și trudă individuală, împlinirea prin sacrificiu. Bun observator al dramatismului vieții, N. rămâne legat prin mii de fibre de ținutul natal, de unde își trage sevele și scrisul său. SCRIERI: Storm. A Book of Short Stories, pref. Eugene Jolas, Paris, 1932; ed. (Tempête
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
cu divinul decât versurile ce repetă canoane teologale sau dau frâu liber fantasmelor lirice sanctoide. Poemele glisează înspre exercițiul spiritual, intră treptat într-un ritm de evlavie și exultă prezența harului pogorât peste lume. Confesiunea, mereu însoțită de candoare, sugerează truda căutării cucernice și transcrie satisfacția iluminării interioare, căci P. crede că ordinea divină asigură o mai lesnicioasă apropiere de bucuriile umile ale vieții. SCRIERI: Frigul și frica, Cluj-Napoca, 1992; Însoțiri în Turnul Babel, Craiova, 1996; Mormântul gol, Cluj-Napoca, 1999; Grădina
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
se exprima. Este o aspirație specifică ființelor pentru care pudoarea, agorafobia au constituit întotdeauna obstacole greu de depășit. Pulsiunile, aparent dezordonate, ale unui univers structurat fastuos sub aspect metaforic fac să vibreze semnificațiile sentimentului de libertate, ca spațiu dobândit cu trudă: „În crepuscul/trenul tuturor negațiilor gonea/ cu o viteză nebună/ într-o stație uitată/ în altă vârstă/ cu plase de pietre în mâini/ urci în vagonul înțesat/ cu gândurile tale albastre/ vuind precum furtunoasele oceane”. SCRIERI: Nesomnul metaforei, postfață Gheorghe
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
autorului, au fost publicate Amintiri din teatru (1968), povestirile din Ceartă oltenească (1973), o trilogie romanescă inspirată din viața universitară - Chinuiții nemuririi (1976-1986), alt volum de Teatru (1975), romanul istoric Bogdan infidelul (1982), ca și cel consacrat periferiei citadine - Coana Truda (1988), Decameronul româneasc (1996) ș.a., cărți ce vin să completeze imaginea unui creator cu preocupări multiple. Interesat de problematica spirituală, investigată prin acțiuni și personaje din mediul rural sau intelectual, ca și de experiența căutării adevărului, prezentă în romane uneori
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
București, 1968; Ceartă oltenească, îngr. și pref. Titus Bălașa, Craiova, 1973; Teatru, îngr. și pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 1975; Chinuiții nemuririi, I-III, îngr. și pref. Titus Bălașa, Craiova, 1976-1986; Bogdan infidelul, îngr. și pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 1982; Coana Truda, Nuvele bărbierești, îngr. Cornelia Papilian și Constantin Cubleșan, pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 1988; Lacrima, Amintiri din teatru, îngr. Cornelia Papilian și Mircea Popa, pref. Mircea Popa, București, 1988; Povestiri fantastice, îngr. și pref. Constantin Cubleșan, Cluj-Napoca, 1994; Decameronul românesc, îngr
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
vieții, artei și spiritului, ale sacrului se lasă întrezărite sau revelate. Versurile păstrează ecouri din Rilke și din Blaga ori denotă similitudini temperamentale cu V. Voiculescu cel din sonete: „Catapeteasma morții o sprijin pe-un sonet”; „E dură neclintirea rostirii, truda-i sfântă / să-ntruchipezi nefirea-n poezie, / o catedrală unde oricare piatră cântă”; „Eu cred în adevărul nimbat de Poezie”; „Ucid neantul cu adorarea”; „Ce joc sublim: cu fiece ecou / trezim eternitatea și murim”. Poezia e trăită ca expresie și „joc
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
cu lumea mirifică a începuturilor originare, pe care poetul o poartă în arhetipul său: „Pământ, din oseminte format și frământat/ Din sângele străbun și din sudoare,/ Ești trupul meu cel viu și-adevărat,/ Fără-nceput, nici margine sub soare.// Prin truda ta trecând - când basm, când foc -/ Timpul te-a-mpodobit cu Putne și Posade,/ Cu alte biruinți din loc în loc,/ Și nu știu ce ascuns, și care arde...” (Închinare). Transcrierea fervorii se face cu scrupuloasă cenzură artistică, născând poeme de un lirism esențializat, ce
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
folosit pseudonimele Simina Calomfir, Otilia Florin, Tanți Mili. O plachetă, Dă-mi o fărâmă de lumină (1942), a trecut neobservată. M. își face o preocupare de o viață din cercetarea și editarea operei lui B. Delavrancea. Primul rezultat al acestei trude în care a pus pasiune, știință și acribie filologică este studiul Barbu Delavrancea. Om, literat, patriot, avocat (1940). Au urmat volumele Barbu Delavrancea. Studiu biobibliografic (1958) și Delavrancea (1975). M. a alcătuit seria Opere de B. Delavrancea (I-X, 1965-1979
MILICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288141_a_289470]
-
al Muncitorilor din România, va demisiona din partid în 1895. Devenise, în același an, proprietarul ziarului „Adevărul”, publicație de care îi vor fi legate, până în 1920, când o părăsește (reușind să mai fondeze în anul următor „Lupta”), cariera politică și truda de gazetar. Crescut la școala lui C.A. Rosetti și la aceea a lui G. Panu, M. avea o disponibilitate autentică pentru înnoire și a știut să modeleze la rândul lui numeroși ziariști. Ca literat, M. își face cu adevărat
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
1935) se tipărește sub titlul Cel din urmă roman un fragment din Vămile văzduhului, proiect pe care scriitorul îl vedea drept opera sa fundamentală. Nuvelistica lui M., comentată extrem de aspru de E. Lovinescu și de G. Călinescu, care îi reproșează „truda de a îngrămădi «grozăvii» pentru a produce o obsesie, lipsă de discreție, de delicateță [...], beția de cuvinte, platitudinea de expresie ziaristică [...] și nepilduita masă de trivialitate ce se pune de-a curmezișul scriitorului în drumul spre literatură” (E. Lovinescu) ori
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
de orice cunoaștere istorică. E de prisos să adăugăm că și rugăciunile pe care creștinii le rostesc în biserici sunt rezultatul unor sinteze istorice databile, care suferă și astăzi legile corupției și ale uitării. Ce a rezultat din toată această trudă nevăzută și foarte rar apreciată a savanților, dacă nu în primul rând o relativizare a condiției culturale a europeanului? Utopia ideologică a iluminiștilor a fost treptat subminată de prestigiul arheologiei. Clasând timpul ca „imagine a lumii” (M. Heidegger), modernitatea a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fost semnalate balene; dar, de îndată ce vasul porni în direcția lor, ele făcură cale întoarsă, fugind precipitat și în neorînduială, ca bărcile Cleopatrei la Actium. Totuși, ambarcațiunile noastre, în frunte cu cea a lui Stubb, le urmăriră mai departe. Cu mare trudă, Tashtego izbuti în cele din urmă să-și înfigă un harpon; dar balena atinsă continuă să fugă, cu o viteză sporită, în linie orizontală, în loc să plonjeze. O asemenea presiune neîntreruptă asupra fierului înfipt, sfîrșește inevitabil prin eliminarea lui. Trebuia neapărat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
domnule, cine-i lordul-gardian? Ă Ducele. Ă Păi, ce legătură are ducele cu capturarea ăstui pește? Ă Totuși, e al lui. Ă Ne-am dat multă osteneală, am înfruntat multe primejdii, ba am făcut și oarecare cheltuieli - iar acum, toată truda noastră să fie în folosul ducelui, numai al lui? Noi nu ne alegem cu nimic de pe urma ostenelii noastre, decît cu bășicile din palme? Ă Peștele-i al lui. Ă E, oare, ducele atît de sărac încît să fia nevoit a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
strigătului: „Uite-i jetul!“ Și atunci se reped ca să se lupte cu o altă balenă și ritualul se repetă. Bine, prieteni, dar asta înseamnă moarte de om! Și totuși, așa e viața. Căci abia am extras noi, muritorii, cu multă trudă, puținul, dar prețiosul ulei din trupul mătăhălos al acestei lumi, abia ne-am curățat, cu răbdare, de pete și abia ne-am deprins să trăim în tabernacolele curate ale sufletului - abia ne-am purificat astfel, că auzim iarăși strigătul: „Uite
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]