1,961 matches
-
făcuse rost. Numai că, de fiecare dată, ca și cum ar fi fost prevenită, Kulfi îl zărea chiar la timp pe spion și-l pocnea cu mătura în cap. Un așa BUM te putea ucide, își zicea el și o privea din tufișuri cum își continua munca, feliind plină de vigoare legumele, decapitând puii și gâștele cu lovituri nonșalante de secure. Și totuși, cu cât îi erau mai zădărnicite eforturile, cu atât devenea mai suspicios. În clipa în care se întorcea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
livadă urmărind-o pe Pinky în schimb, măcar de data asta, ca să se asigure că nu se petrecea nimic mai mult decât o banală călătorie în bazar... Din când în când îl zărea pitindu-se, întotdeauna puțin prea târziu, în spatele tufișurilor și trunchiurilor de copaci. Numai că de data aceasta nu era deranjată, deși observase plină de satisfacție că, în mod sigur, tatăl ei se înșelase; bărbații chiar o urmăreau. Când se plimba. Se urcă în autobuz și, când el făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
sătule de zgomotul pe care îl făceau oamenii sau poate sătule de livadă, spiritul lor sălbatic purtându-le din ce în ce mai departe, înspre celălalt deal, unde familia le văzu continuându-și atacul asupra reliefului neajutorat, distrugând fiecare copac, scoțând din rădăcini fiecare tufiș, canalizându-și energia asupra tuturor lucrurilor care le ieșeau în cale, lăsând porțiuni întregi de pădure parcă devastate de tornadă. În ziua următoare, înainte de răsărit, domnul Chawla era treaz și îmbrăcat, îndreptându-se spre oraș cât putea de repede. Grijile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
siguranței. Vedea toată harababura asta ca pe o ocazie mai mult decât ca pe un neajuns. Am putea, sugera el în raportul scris, organiza un pluton de execuție de cincizeci sau o sută de oameni care să se împrăștie prin tufișuri și să își descarce carabinele la fiecare douăzeci sau patruzeci de minute, ca să sperie maimuțele. Dacă suntem perseverenți, în mod sigur maimuțele se vor speria de moarte și vor dispărea de aici, nemaiîntorcându-se vreodată.“ Și trimise personal militar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și-și strecură capul lunguieț în încăpere. Nu, n-o să facem așa ceva. În nici un caz, nici vorbă, n-o să înghițim așa ceva. Serios, domnule, șopti domnul Gupta la urechea Colectorului Districtual, e un plan prostesc, domnule. „Oamenii se vor împrăștia prin tufișuri“, scrie în plan. În ce tufișuri, domnule? Sute de oameni care se plimbă încolo și-ncoace... e mai mult teren de bâlci decât tufiș. Gloanețele o să lovească pe unul sau pe altul. — Și atunci ce propui să facem? își pierdu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
încăpere. Nu, n-o să facem așa ceva. În nici un caz, nici vorbă, n-o să înghițim așa ceva. Serios, domnule, șopti domnul Gupta la urechea Colectorului Districtual, e un plan prostesc, domnule. „Oamenii se vor împrăștia prin tufișuri“, scrie în plan. În ce tufișuri, domnule? Sute de oameni care se plimbă încolo și-ncoace... e mai mult teren de bâlci decât tufiș. Gloanețele o să lovească pe unul sau pe altul. — Și atunci ce propui să facem? își pierdu cumpătul brigadierul și sări în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
domnul Gupta la urechea Colectorului Districtual, e un plan prostesc, domnule. „Oamenii se vor împrăștia prin tufișuri“, scrie în plan. În ce tufișuri, domnule? Sute de oameni care se plimbă încolo și-ncoace... e mai mult teren de bâlci decât tufiș. Gloanețele o să lovească pe unul sau pe altul. — Și atunci ce propui să facem? își pierdu cumpătul brigadierul și sări în picioare. De ce nu vă gândiți voi la ceva? De ce nu inventați voi un plan alternativ, hmm? — Trebuie să analizăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mult de șaizeci și cinci de ani în slujba guvernului. Cine știe cum reușise bătrânul să le scoată afară? În timp ce ei munceau, bucătarul continuă cu zgomotul pe care-l făcea în cămăruța sa. Dură destulă vreme până să reușească să împingă caprele încăpățânate în tufișuri și să ia tot avutul bucătarului din drum. De fapt, trecu o jumătate de oră înainte ca șoferul, perceptorul districtual și domnul Gupta să reușească să-și continuie drumul. Exact în momentul acela, în zona în care se afla cantonamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
abia trezite, la sosirea celor care urmau să le prindă. Sampath stătea de mult nemișcat. Privise ultimele raze de soare dispărând în seara de dinainte, pe când dealurile se înmuiau și se colorau în albastru ca fumul de lemn și pe când tufișurile, care adunaseră umbrele încă de la sfârșitul după-amiezii, se uneau în aerul din ce în ce mai întunecat. Simțise briza pe obraji, auzise cum începeau să cânte greierii, prima întrebare ciudată a unei broaște în noapte, orăcăitul, din ce în ce mai puternic odată cu înserarea care se scurgea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
în noaptea de dinainte, sperând că avea să fie retrogradat, urma să lipsească de la această operațiune sensibilă. Fericit, cu pătura trasă peste cap, visa și sforăia. Preț de un minut, livada fu pustie. — Aha, spuse spionul, încă ascunzându-se în tufișul pe lângă care trecuse Kulfi cu puțin timp înainte. Ceaunul boloborosea ademenitor când țâșni către el și, cu inima la gură, se cățără în copacul sub care se afla acesta. Urma să se așeze deasupra ceaunului astfel încât să poată vedea exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că nu te-a văzut, dar măcar aceasta va dovedi că acum ești pe Venus. Chiar în acest moment, ne găsim într-un parc la periferia orașului New Chicago. - Hă? Janasen se uită în jur, stupefiat. Nu erau decât pomi, tufișuri de umbre și clipocitul cascadei. Ici și colo. În umbră, luciri slabe aruncau lumini palide, dar nici urmă de oraș. - Cetățile astea venusiene, zise Discipolul, nu au seamăn în galaxie. Ele sunt dispuse altfel, organizate altfel. Totul este gratuit, hrană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
lor și numai ele ar avea voie să mănânce zmeură. Bărbatul își dăduse seama pe loc despre ce este vorba: „Vezi, poate au cuib în tufă, de aceea sunt așa de supărate! ” - și a început să caute cuibul la rădăcina tufișului. Dând la o parte câteva crengi cu mare grijă, nenea arătase puiul de pasăre, unul micuț, singur și speriat, stând pe mijlocul unei crengi. Se uita la ei neajutorat, știind că nu ei sunt părinții lui și aștepta ajutorul părinților
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
virat către tufă și au plonjat lângă puiul lor, așternându-se în sfârșit o mare liniște în jur. S-a reunit familia de păsări iar peste zmeuriș, pacea se desăvârșise. A doua zi degeaba căută păsărelele pe gard sau în tufiș, nu erau nicăieri. Nenea Nelu dând din nou ramurile la o parte, găsi cuibul și le arătă celor două fete. Tanti se simțea vinovată pentru plecarea păsărilor, dar nenea a liniștit-o, „le-a căzut cuibul și nu puteau sta
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
în explorarea locului, însoțită de ființele insulei. La prima cotitură găsi un izvor cu apă limpede, făcându-și căuș din pălmi își potoli și setea. Era un peisaj exotic, cu iarbă fină, de fir lung, copaci scunzi, cu trunchiuri întortocheate, tufișuri pline de fructe de pădure, flori neștiute, dar atrăgătoare și animale prietenoase. Toate acestea înconjurate de apa strălucitoare a mării fără sfârșit. -În acest loc mi-ar plăcea să trăiesc! - izbucni dintrodată fata, cu inima plină de admirație. Mărgica, care
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
în stânga, coliba Sfântului Sisoe, în genul colibelor de la harbuzării. În chip de ușă o pânză nu tocmai curată. Într-o parte a colibei un fel de bancă rudimentară. Pe ea, o cofă cu apă. Copaci ciudați și tot felul de tufișuri din loc în loc, separate de cărărui ezitante. Spre plan 3, separat de restul decorului, dar vizibil cu destulă claritate un pom bătrân, amărât, cu câteva frunze vestejite și cu 2-3 mere pipernicite și verzi pe o creangă. Împrejurul lui, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu l-am meșterit atâta vreme ca să plec acuma la preumblare cu mâna goală... Că pân-a suna clopotul la trapeza cea mare ca să adune sfinții și binecredincioșii la gustarea de dimineață mai este de așteptat. (Dinspre spatele colibei, printre tufișuri, se apropie Sfântul Mavrichie. Are un toiag destul de bine șlefuit și poartă în mână o carte foarte subțire, cu tartaje foarte mari. După aureolă, pare a fi de rang ceva mai înalt decât Sisoe.) MAVRICHIE: Vorbești de unul singur, Sisoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în mine, răsucit; nu-și pierde inelele, oricâte eforturi aș face să-mi golesc intestinele în toate closetele europene sau turcești, în hârdaiele din pușcării, în oalele de la spitale sau în gropile de la marginea cantonamentelor, sau pur și simplu în tufișuri, uitându-mă atent înainte, să nu apară vreun șarpe, cum mi s-a întâmplat o dată în Venezuela. Trecutul nu ți-l poți schimba, cum nu-ți poți schimba numele; oricâte pașapoarte am avut, cu nume pe care nici măcar nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ar putea fi cititoarea mea ideală. Ieri seară, intrând în biroul meu, am văzut umbra unui necunoscut fugind pe fereastră. Am încercat să-l urmăresc, dar nu l-am mai găsit. Adesea mi se pare că aud oameni ascunși în tufișurile din jurul casei, mai ales noaptea. Deși ies din casă cât mai puțin cu putință, am impresia că cineva îmi umblă prin hârtii. De mai multe ori am descoperit că dispăruseră pagini din manuscrisele mele. Câteva zile mai târziu regăseam paginile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încep să zboare e semn că noaptea e pe sfârșite, îmi spusese tatăl meu. Auzeam aripile grele fâlfâind în cerul întunecat și le vedeam umbra întunecând stelele verzi. Era un zbor chinuit, întârziind să se desprindă de pământ, din umbra tufișurilor, de parcă numai zburând penele se convingeau că sunt pene și nu frunze spinoase. Îndepărtându-se răpitoarele, reapăreau stelele cenușii și cerul verde. Se iveau zorile, iar eu călăream pe drumurile pustii în direcția satului Oquedal. — Nacho - îmi spusese tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Beach din Mustique, dar asta-i cu totul altă poveste. Două ore mai târziu, conduceam micuțul Renault Clio de împrumut către satul nostru, Stibbly, la care se poate ajunge doar pe drumuri de țară înguste, întortocheate. Drumul era plin de tufișuri de hasmațuchi și muri sălbatici care se frecau de ferestrele laterale ale mașinii. Britanicilor nu le place nimic tăiat scurt, îngrijit, nici arbuștii, nici unghiile. Am trecut pe lângă ferme cu zidurile gata să se prăbușească și prin sătucuri cu case
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
du Cap-ul. Nu e. Nu voiam să mai pun vreodată piciorul aici. În vârful colinei, am dat peste o poartă de lemn, unde poteca se bifurca. Sub mine, un râu își croia drum printr-o mică vale presărată cu tufișuri și pâlcuri mițoase de oi. Departe, la dreapta, distingeam hambarele și clădirile-anexă ale fermei. La stânga, o casă mare se ițea la capătul unui teren plantat cu iarbă și pomi. Castelul Swyre, mi-am zis. Ferma alăturată trebuie să facă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ale unei plante care crește sub pământ. Sinceră să fiu, poate să fie și un extraterestru. Habar n-am. Mai rătăcesc o vreme, după care mă așez pe o bancă de lemn acoperită cu mușchi și mă uit la un tufiș din apropiere acoperit cu flori albe. Mm. Ce drăguț. Și acum ? Oare ce fac oamenii în grădinile lor ? Îmi trece prin cap că aș putea să-mi iau ceva de citit. Sau să sun pe cineva. Am furnici în degete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Shit ! spun cu glasul pierit. Vine ! — E în regulă, zice Nathaniel, culegându-și tricoul din cușca cu zmeură. Și-l trage repede pe cap și, brusc, arată destul de normal. O să creez o diversiune. Tu te strecori prin lateral, prin spatele tufișurilor, intri pe ușa de la bucătărie, fugi repede pe scări și te schimbi. OK ? — OK, zic cu respirația tăiată. Și ce le spunem ? — Le spunem că... Se oprește meditativ. Nu ne-am pus-o în grădină și nu ne-am servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
bere din frigider. — Aha, zic fără să-mi pot abține râsul. Foarte bun plan. — Hai, bagă viteză, Brown Rabbit. Mă sărută și țâșnesc peste peluză, ascunzându-mă după un rododendron uriaș. Mă strecor prin partea laterală a grădinii, prin spatele tufișurilor, încercând să nu foșnesc prea tare. Pământul jilav și umbrit e rece sub picioarele mele goale ; calc pe o pietricică ascuțită și mă strâmb de durere, în tăcere. Mă simt ca și cum aș avea zece ani și m-aș juca de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aia n-a fost decât o groapă, și o peșteră magică pentru câțiva copii visători, dar acum cu toate vasele în ea n-o să mai fie nici una nici alta, Cioburile nu sunt așa de multe, femeie, curând le vor acoperi tufișurile, nici n-o să se mai observe, Deci ai lăsat acolo totul, Am lăsat, Cel puțin sunt aproape de sat, într-o bună zi un copil de aici, dacă mai frecventează groapa ideală, o să vină acasă cu o farfurie crăpată, o să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]