1,983 matches
-
mai mult decât pot exprima cuvintele cu sau fără zei. Lăură găsea această țară extraordinar de frumoasă. Nu putuse însă să nu remarce frumusețea apolinica a bărbaților greci, în antiteza directă cu urâțenia femeilor. Toate bordurile străzilor erau străjuite de tufișuri stufoase de oleandru frumos colorat. Și în plus, marea era în permanență îmbrăcată în culoarea cerului senin de vară, iar nisipul plajelor era auriu că soarele.... De jur împrejur, în depărtare, se zăreau vârfurile semețe ale munților. Lăură se plimbă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
I 46) sau despre înlăturarea de pe tron și uciderea lui Servius Tullius (I 47) : Stați, stați, că aici vă pot eu povesti lucruri văzute și auzite de mine. Pe vremea aceea eram grădinar la palat și nu o dată, noaptea, din tufișul meu, i-am văzut întâlnindu-se pe ascuns (I, p. 23). Eram în for, o mulțime de cetățeni pălăvrăgind. Dintr-o dată, însoțit de o ceată de tineri înarmați, a dat buzna Tarquinius (I, p. 26). Uneori, la solicitarea celor aflați
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din cutie vioara și atinse ușor corzile cu arcușul. Câteva clipe de concentrare și apoi, închizând ochii, își culcă tandru obrazul pe vioară ca pe o coapsă de femeie. Melodia se ridică blând, ducând cu ea clinuri însorite, miresme de tufișuri și tineri păstori urmăriți de fatalitate. Însuși sufletul Carpaților, sublimat de poezia populară, suia pe scara tristeții, căutând sprijin la stelele încă invizibile, și revenea pe pământ pentru desfătările dansului și iubirii. "Balada lui Ciprian", murmură locotenentul, cucerit sincer de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
medicale. Urmărirea programelor TV sau a filmelor de suspans. Urmărirea evenimentelor sportive la TV sau live. Mesele îmbelșugate sau greu de digerat. Certurile. Plimbările în parcul de distracții. Plimbările cu barca sau bacul. Activitatea sexuală. Plimbările printr-o zonă cu tufișuri. Alergarea sau exerciții de orice fel. Mersul la sala de gimnastică sau ridicatul greutăților. Sportul. Dansul. Surf sau înotul. Ridicatul repede din poziția culcat (lungit). Urcatul dealurilor sau a scărilor în fugă. Mersul pe jos pe caniculă sau ploaie. Locurile
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
6, călăream pe șoseaua Filaretului, cam prin regiunea viilor. Când văd venind înspre mine un grup compus dintr-o trăsură și oarecari cazaci călări. Grupul d-abia se zărea. Din spirit de prudență, m-am ascuns repede în dosul unor tufișuri dese, spre a nu fi zărit. Și, în adevăr, bine am făcut. Grupul se apropie. În cap erau doi cazaci călări, apoi o trăsură având pe capră doi militari, iar înăuntru un alt militar-ofițer și un civil. Trăsura fu oprită
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
această vastă grădină. Lumea putea să vie cu proviziunile de afară, precum și cu vesela, fiindcă aci nu era servit nimeni. Iată care erea procedura. Lumea venea în grupuri de prieteni sau pe familii, oamenii alegeau un loc pe iarbă printre tufișuri, unde erea mai mult adăpost și umbră, întindeau pe iarbă șervete sau ziare, apoi bărbații plecau după merinde. Aci se debita numai vinul, mititeii, cașcavalul, pâinea, ridichile, cât și oale nouă de capacitatea unui litru. Cumpărai mai întâi o oală
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
După prânz dormeam vreo două ore și apoi iar prin pădure. De data asta luam cu noi coșulețe pentru fructe fragi, zmeură și mure. Am mâncat pe săturate frăguții copți și proaspeți. Pădurarul făcea glume cu noi, zicea că în tufișul de zmeuriș moș Martin are să ne vină de hac, ca are să ne mănânce tot din coș și are să ne gonească din proprietatea sa. E bine c-au rămas doar vorbe. Pe moș Martin nu l-am văzut, în schimb ne
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Gregor. I-am răspuns cu respect și am călărit mai departe, văzându-mi de drum, când, după cotitură, am auzit În urma mea chiote, răcnete, zăngănit de arme. Mi-a fost frică, netrebnicul de mine, și m-am ascuns Într un tufiș, rugându-mă fierbinte la Sfântul Apostul Petru să mă păzească de primejdie, eu nefiind În stare să țin o sabie În mână. După ce n-am mai auzit nici un zgomot, m-am Întors să văd ce se Întâmplase, fiindcă eram curios
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lăsat aici? Nu mai are mult și Îngheață!“ Își spuse Urs, Îngrozit. Erau primele cuvinte cu rost pe care le spunea de la moartea soției sale. Fără să mai stea pe gânduri, luă coșulețul și, ținându-se cu o mână de tufișurile de pe pământul Înghețat, ca să nu alunece, urcă gâfâind malul cel Înalt. Apoi o luă În goană spre casă. O umbră ascunsă după alt stâlp al podului se desprinse de lemnul cu care parcă se contopise și-l urmări cu fereală
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
suprafața apei nu mai fu tulburată decât de stropii ce săreau din urciorul pe care Îl vărsa fără Întrerupere un Înger bucălat de marmură. Cu pași ușori, cei doi se Îndreptară spre un loc știut din zidul grădinii, În spatele unui tufiș de mure unde se ivise o crăpătură tocmai bună pentru a se strecura prin ea un om Încovoiat. Conrad Își Împinse slujitorul cu grijă, pentru ca acesta să nu-și zgârie făptura rotofeie de piatra aspră. Ieși și el, și un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cerut liniște. Suntem o armată de umbre răzbunătoare și așa vom rămâne până ce ne vom Împlini trista datorie. Nu mai știau de când călăreau astfel pe tăcute, când pădurarul se opri. După o cotitură a drumului care șerpuia printre pajiști și tufișuri joase se zărea la lumina lunii conacul lui Neidhard. O cărare largă despărțea grădinile și acareturile numeroase de pășunile dimprejur. Mai departe, tupilat printre pomi, crezură a vedea satul. Domeniul, prosper, părea Îngrijit de o mână de bun gospodar. — Ce
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Ceata porni În galop. Trecură În goană prin poienile de pe malul pârâului Neumagen. Când turlele mânăstirii Sfântul Trudpert Începură să se vadă În zare, monahul Își struni calul și o coti spre stânga, Într-o vâlcea lăturalnică, Îngustă și Întunecoasă. Tufișurile erau din ce În ce mai Încâlcite. Pământul fiind foarte vălurit, oamenii nu puteau intra cu coasa În acele colțișoare, astfel că vreme de zeci de ani se strânseseră frunzișuri moarte printre care de abia se putea Înainta. Câțiva aluni Își Încâlceau ramurile atât
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
este el Însuși. „Ce spui tu despre tine Însuți?...” exclama un filosof presocratic. Și, așa cum se Întâmplă ades Într-o vânătoare, „animalul”, abia Întrezărit și iute, fugace, se pierde ades În frunziș, uneori Îi auzi doar frecarea de arbori sau tufișuri, frunzele uscate ce-l trădează sau vreo pasăre ce izbucnește speriată din ramul ei. Tu, da, tu Însuți te pierzi și nu rareori Îți pierzi și speranța de a te apropia de acel ciudat vânat care posedă o fantastică promisiune
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lăsa pe ceilalți să-l atingă. Însă la nunta din Nashville a întins instinctiv mâna spre a mea - eram oficial un străin; prietenul mamei lui; un nimeni - să-mi arate o șopârlă pe care crezuse că o vede după un tufiș în fața hotelului unde erau cazați mulți dintre invitații la nuntă. M-am prefăcut neafectat de acest episod, deși m-am abținut să-l amintesc la miile de cocteiluri la care am participat în anii următori. Însă în momentul în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
eventuală mutare a copiilor noștri la North Hill chiar în acest an, deși nici unul dintre băieții dispăruți nu provenea din zonă. Și am remarcat tăcerea care ne înconjura, de parcă nimeni n-ar fi vrut să atragă atenția străinului ascuns în tufișuri. Cineva se apropie de Jayne și îi ceru un autograf. Nu mă puteam concentra asupra diverselor conversații purtate de cuplurile de părinți (pisica meditativă, sănătatea îndatoririlor multiple) fiindcă aveam sentimentul că eram urmăriți - sau, mai exact, că eu eram cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și capul lipsă. Noaptea trecută am visat că nu fusesem la acea nuntă din Nashville unde l-am văzut întâia oară pe Robby și unde m-a luat de mână șoptindu-mi șșș pentru că vroia să-mi arate ceva sub tufișurile grădinii unui hotel. Și am mai visat panta dulce a gazonului pe care mergeam și umbrele noastre care ne urmau în iarba de sub picioarele noastre și am mai visat că deplasarea înainte al lui Robby mă purta alături de el la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lemn - înșiruiri de bungalouri anonime punctate cu ferestre tip hublou, iar acestea constituiau grosul claselor de curs. Arhitectura era atât de minimalistă, încât avea un farmec aparte. Totul se baza pe control, însă nu genera claustrofobie, în pofida tuturor platanilor și tufișurilor care înconjurau inima școlii. Era un spațiu reconfortant, aproape ludic. Era incontestabil o mică școală foarte șic. Sala de gimnastică dispunea de un spațiu înălțător unde am luat loc pe gradenele de beton și l-am ascultat pe director ținând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de el decât să-l vezi. Fie din cauza interdicției de a te apropia de el malul israelian e zonă militară, cu grilaj continuu și garduri de sârmă ghimpată fie din lipsă de vizibilitate malul iordanian este abrupt și acoperit de tufișuri -, ornamentul răcoros al văii strălucește prin discreția lui. Nu-i însă decât un fel de a zice: de fapt, nici măcar o mică panglică argintie nu se arată ochilor. În dimineața asta, încerc imposibilul. Ies din Amman, o iau înspre Dead
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Varatec. Pe un drum nou, abia acum desfundat, peste nenumărate poduri, printre rariști, prin poeni din una se vede departe Neamțul și cetățuia înnaintăm mai mult în tăcere. Ici-colo câte un izvor; ici-colo câte o mierlă trece drumul dintr-un tufiș în altul, zburând ușurel la fața pământului; un huruit dulce și înnăbușit de turturea într-un desiș, în văi. În urmă pe Agapia, se adună nouri și tunetul murmură moale răsunând ca o căruță la poduri în depărtare; zăpușeala crește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
arată din nou, aproape și Beștepe și Mahmudia. Murighiol, cu ghiolul Murighiol. Ruși. Un boschet de plopi cu frunze întoarse de vânt ca niște foițe de argint. ghionder = prăjină O muetă pe o geamandură. Lejnicioară albastră, care se cațără în tufișurile de trestii, ghirlănzi, ghirlănzi. Apoi nuferi albi, un fel de nuferi mici, galbeni, buchete de nu mă uita. La Sfântul Gheorghe. Lumini. Noaptea. Într-un târziu pe bord. Se vede în depărtări marea argintată de lumina lunii și farul ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ușor vânt dinspre apus, care bâzâia ușor prin spinăriile ogoarelor, am făcut ultima vânătoare de iepuri în anul acesta. Însoțitorul meu, tovarășul Stoianovici, om vârstnic cam greoi, mă însoțea la fiecare bătaie, căutându-și îndărătul meu, între brazde sau între tufișuri, "un camuflaj". Se întindea sub soarele fierbinte și îndată îl auzeam sforăind, până ce începeau focurile pe linia pușcașilor. Vorbind cu sătenii de la Iazu, lângă Slobozia Ialomiței, despre pacostea șoarecilor și a șobolanilor în această toamnă secetoasă, am aflat că, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Dendraria); am revăzut corpul principal de pe înălțime, unde am fost Vineri, și am trecut și în altă parte peste drum, drept lângă țărmul mării unde sunt plantate specii de arbori și arbuști cărora le priește umezeala. În lungul unui pârău tufișuri de bambus. O alee mărginită de magnolii care încep să înflorească. Vor mai avea o înflorire la Septembrie. Am găsit într-un colț un fel de stejar-răchită, american din nord, care crește extrem de repede și face un fruct ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
împreună cu mama sa. Orfan, el învăța singur să mânuiască arcul. Într-o zi, când umbla ca de obicei prin pădure, i-a ieșit în cale o căprioară. Luându-se după ea, a urmărit-o un timp, până ce căprioara sărind în tufișurile pădurii s-a făcut nevăzută. Atunci copilul nu și-a dat seama că s-a depărtat mult de locurile cunoscute. A rătăcit astfel o vreme, hrănindu-se cu fructele pădurii și dormind la rădăcina copacilor, până când, într-o zi, ajuns
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atât, unii exegeți consideră că în spatele „măștii literare” a leului se află, de fapt, lupul. Dimpotrivă, un studiu recent al lui Ion Taloș analizează motivele colindei prin prisma unui naturalism zoologic: „se știe că leul se retrage ziua în umbra tufișurilor ori a ierburilor înalte și doarme, după ce dimineața devreme și-a procurat hrana pentru o zi întreagă (...); cine a văzut fotografii ale leului surprins în timpul somnului diurn a observat că acesta doarme cu capul ridicat, ceea ce confirmă imaginea din colind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face cu ei? I-aș da mamei. Să facă ce vrea cu ei. Să fie oare vreun semn rău că am visat-o pe mătușa? Cât dintr-o pasăre e cântec, cât e hrană pentru pisicile care o pândesc din tufiș? Pasărea e cântec. Corpul ei e doar un pretext. Mieunatul pisicii e un pretext. Corpul ei, la fel cu cel al femeii, e cântec. Pretextele pot fi cântec, dar nu cântă. Ai putea caracteriza literatura primului scriitor român care va
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]