8,428 matches
-
trebuind să creeze armonia, pentru ca întinse cu penelul pe pânze să dea pacea, că se impune un mod ponderat de vorbire despre aceste picturi de către cei din apropierea artistului, măcar un pic mai puțină larmă, pentru că multa vorbă distruge contemplația și tulbură impresia, că orientarea listei de invitați trebuie să nu excludă pe cei cu afinități în domeniul artelor plastice pentru că un vernisaj nu este un spectacol, că e obligatorie o continuare a învățării, o pregătire aprofundată, pentru că etapa expoziției dacă surclasează
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
revoluționat lumea. Cercetătorii trecutului lumii au stabilit că vinovatul principal a fost harnica albină! Până astăzi se cercetează trecutul existent mereu atât de prezent în lume. Se pare că de pe atunci vinovat era cel harnic. Nimeni și nimic nu-i tulburau în frumoasa și abundenta lor viață, până și Dumnezeu îi cam uitase în febra ocupațiilor lui creatoare. Lor le-a plăcut mult noua joacă inventată cu „drept de autor" necontestat de nimeni altcineva și au continuat-o mereu fără a
ADAM ŞI EVA LUI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349181_a_350510]
-
mușcatele și cerceluși la geam Și ce hulit e Eminescu-n țara lui Să se-odihnească-n pace nu-i e dat El, Un Luceafăr drag al neamului E-acuma un cadavru de-aruncat Și plânge Marea Neagră-n asfințit Și Dunărea își tulbură din ape Că-n Țara Românească au murit Atâtea amintiri. Ne sunt aproape Doar lacrima și cântecul de jale Și nopțile părinților pribegi Printre atâtea griji și strachini goale Dar, patria nu poți să o renegi Referință Bibliografică: Țara mea
ŢARA MEA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361246_a_362575]
-
lirică, în care viața urcă și coboară ca strigătele de pe cruce. Suspinul lui ca un jurnal de luptă deapănă azurul în părul nins al suferinței, ca gândul plăpând al Măicuței. Răbojul durerii ca un vis beteag se frânge-n ruga-ngenuncherii, tulburând veșnicia. Salcâmul înflorit, necontenit în adierea sa își trece mireasma din părinți în prunci, iar tăcerea închisorii a îngenuncheat atunci ca lacrima de sânge pe cetina de brad. Plânsul sufletului său caută odihna Strămoșilor în rodul în pârg al dragostei
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 379 din 14 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului FILE ȘI PETALE Unde ești acum iubire? Știu, de aici foarte departe, Cerul cu a stelelor lucire O distanță mare ne desparte. Gândul încă îmi este tulburat Și te aștept. Dar cum te-aștept? Cu sufletul atât de zbuciumat Și inima zdrobită-n piept. Nu vii și-mi spui deschis Să rup din carte înc-o filă, Și să transform totul în vis Ce a rămas dintr-o
FILE ŞI PETALE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361263_a_362592]
-
în formă de cruce, terminat în partea superioară cu chrisma, aceasta fiind încadrată la rândul ei, într-o coroană de lauri. Începând din acel moment, labarumul a devenit steagul oficial al armatei romane. Eusebiu ne spune mai departe că “Împăratul, tulburat de viziunea aceasta și nemaisocotind cu cale să se închine altui Dumnezeu, decât celui care i se arătase, a chemat la sine pe preoții deținători ai învățaturii lui, întrebându-i ce fel de Dumnezeu este acela și care ar putea
DESPRE IMPORTANŢA ŞI SEMNIFICAŢIA SFÂNTULUI ÎMPĂRAT CONSTANTIN CEL MARE ÎN ISTORIA BISERICII CREŞTINE – O ABORDARE ISTORICĂ, FENOMENOLOGICĂ ŞI TEOLOGICĂ [Corola-blog/BlogPost/361167_a_362496]
-
Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 148 din 28 mai 2011 Toate Articolele Autorului 27/28 Mai 2011. Nu am înțeles niciodată mecanismul invidiei. Știu că de la facerea lumii există. Când a zis Dumnezeu „să fie lumină” întunericul s-a tulburat în sinea lui cârtitoare... „Să facem om după chipul și după asemănarea noastră !” Și celălalt ne-chip s-a of-uscat din nou... Acum, când scriu, cineva se uită in-vidios peste umărul verbului meu numărându-i silabele... Si-labisind nici el nu
INVIDIA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344230_a_345559]
-
în: Ediția nr. 317 din 13 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Duminică, 13 Noiembrie 2011 Întotdeauna m-am scăldat în viață în susul râului. Mi-am adăpat Copilăria din izvoarele prin care se vedea cerul cu toate mirările lui. În josul râului tulburat de gunoaiele veacului meu, vă scriu poemul acesta târziu, și mereu! Din copilul ce-am fost, cât oare mai sunt? Acolo, în susul râului, sufletul lui se mai scaldă încă! Îmi reazem fericirea de vânt și tristețea de stâncă... Referință Bibliografică
POEMUL DIN RÂU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357274_a_358603]
-
Da. "Optimul" de azi este mai bun decât cel anterior și mă pot opri aici! Nu am să spun niciodată: cel de mâine va fi superior fiindcă l-aș nega pe cel prezent, mi-aș nega propriile acțiuni, mi-aș tulbură eul. L-aș mișcă din zona de echilibru. Să facem mișcare, să alergăm de câte ori avem nevoie. Fără să ne impunem. Pur și simplu să fugim brusc spre dreapta, un minut, o zi, o masă, un munte și să ne întoarcem
MINTEA INIMII ALEARGA de CRISTI IORDACHE în ediţia nr. 520 din 03 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358275_a_359604]
-
1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie contravenții următoarele fapte: săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice; scrierea sau desenarea, fără drept, pe pereții clădirilor, pe garduri sau pe obiecte de folosință comună aflate în locuri publice
Agenda2005-37-05-dialog () [Corola-journal/Journalistic/284173_a_285502]
-
insistență: "și fiind că la noi până acum puțin au fost obicinuite alte stihuri afară de cele de obște, ce le numim viersuri și s-au obicinuit la cântece de doru lelii și de frunză verde și ca de aceste". Mă tulbură ideea că, la începutul secolului XIX, poezia română se desprindea încă, anevoios, din folclor. Sigur este faptul că Budai-Deleanu a datat cu precizie când anume a considerat terminată târzia sa epopee, superioară multora din modelele europene ( pe care el însuși
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
de public, dar privit cu scepticism de critică, descoperă că soția lui, corespondent de război, a dispărut fără urmă. Scriitorul începe să o caute și ajunge până în Asia Centrală. Soția devine pentru el un „Zahir”, o entitate de neocolit, care îl tulbură până la obsesie și ajunge să-l învăluie treptat în această stare de „posedare” totală. Mai mult, „Zahirul” îl smulge din siguranța lumii sale și îl mână, pe căi necunoscute, în căutarea unei noi înțelegeri despre esența iubirii și forța destinului
Agenda2005-38-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284221_a_285550]
-
sale. Astfel, Dom Miguel, liderul absolutismului, ar fi fost înfrînt în războiul civil (1932-1834) în mod absurd, cu toate că avea de partea sa armata și simpatia populației. De ce? Doar din cauza unor comandanți incapabili? Autorul nu intră în detaliile care i-ar tulbura raționamentul. De fapt, absolutismul însuși era condamnat de istorie. În viziunea cărții, a doua jumătate a secolului al XIX-lea ar fi reprezentat o continuă decădere a Portugaliei, mînată din interior de masonii republicani. Istoricii de meserie au calificat însă
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
de multe ori și reușite) ale unora din semenii noștri de a o văduvi de „Vestea cea Bună” adusă de Cuvântul lui Dumnezeu întrupat. Și Cuvântul lui Dumnezeu, atunci când reușește să Își facă loc și să răzbată până la noi, ne tulbură. Ne picură în suflete acea neliniște sfântă despre care vorbea Fericitul Augustin atunci când spunea: „neliniștit este sufletul meu până când își va afla odihna în Tine, Doamne”. Ne răscolește în străfundul ființei, așa cum citim în Cartea Psalmilor: „Adânc pe adânc cheamă
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
unui sentiment adânc, de reverență pioasă, datorat celor cu ale căror existențe i s-a intersectat propria conștiință, de-a lungul peregrinărilor sale neostoite întru frumusețile Duhului. Pe toți aceștia i-a descoperit ca pe unii care s-au lăsat tulburați pe dinlăuntrul ființei lor de Cuvânt. Și, nu doar atât, ci, tulburați fiind de Cuvântul, i-a descoperit lucrîndu-și fiecare în parte talantul cu sudoare, și nevoindu-se și reușind să prefacă - precum Iisus în Cana Galileii - tulburarea în bucurie
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
De multe ori aș vrea să-i vorbesc. Îmi lipsește curajul motivat de sinele meu prea sofisticat și împovărat de cutume și formalism. În fine... Cum puterea mea imaginativă e la cote înalte, îmi spun că nu trebuie să-l tulbur deoarece pare... statuie. Mă întreb ce m-a făcut să-l apropii de un bloc de piatră. Găsesc rapid răspunsul, căci se odihnește totdeauna în aceeași poziție. În plus, în imediata apropiere se-nalță un bust din granit al exilatului
MULŢUMIM, DOMNULE! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384994_a_386323]
-
fost puseSe vor toate dezlegate...Pașii caută poteca,Primăverilor din noi... IV. MULȚUMESC, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2318 din 06 mai 2017. Pune mâna Ta pe frunte Și alungă-mi supărarea, Riduri, valuri de întristare Îmi tot tulbură cărarea... Rugăciunea-mi întărește Și dă-i aripi că să zboare Către Cerul de lumină Unde raiul e în floare! Nădejdii ce-i în risipă Dă-i curaj să toarcă iar, ... Citește mai mult Pune mâna Ta pe frunteși alungă
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
aripi că să zboare Către Cerul de lumină Unde raiul e în floare! Nădejdii ce-i în risipă Dă-i curaj să toarcă iar, ... Citește mai mult Pune mâna Ta pe frunteși alungă-mi supărarea,Riduri, valuri de întristareîmi tot tulbură cărarea...Rugăciunea-mi întăreșteși dă-i aripi că să zboareCătre Cerul de luminăUnde raiul e în floare!Nădejdii ce-i în risipăDă-i curaj să toarcă iar,... V. SĂ RĂMÂN, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2312 din 30
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
o rugă pe altar.Vântul suflă fără milăSupărat pe firul ierbii,... VII. ÎN IERUSALIM, de Camelia Cristea , publicat în Ediția nr. 2292 din 10 aprilie 2017. Toți copacii sunt gătiți Și-au pus haină chiar de nuntă, Doar făptura-i tulburată De Tine nu mai ascultă! În Ierusalim mulțimea Cu finic și ram sfințit Te așteaptă și îți cântă Osana, bine-ai venit! Ochiul Tău e trist și singur Vede -n ei crucea, calvarul, ... Citește mai mult Toți copacii sunt gătițiși-au
CAMELIA CRISTEA [Corola-blog/BlogPost/384905_a_386234]
-
râse femeia - sirenă, scuturandu-și părul de Apă. - Bun. Să lăsăm gluma. Cine ne-a chemat și de ce ne aflăm, aici? Aveam destulă treaba și probleme de rezolvat, se uită împrejur, roșcata. Se priveau în tăcere observând cum oglinzile se tulburau și proiectau cu repeziciune imagini din viața și activitatea celor patru, desfășurată de-a lungul timpului. - Ce-i asta? E ceva ciudat, dădu din cap bărbatul cu ochi albaștri. - Cred că suntem convocați la un Consiliu. Asta înseamnă că lucrurile
AMENDAMENTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385191_a_386520]
-
și se despărți de prefăcuții prieteni. Seara, cu inima înnegurată de lipsa flamurii, Povestitorul abia se-atinse de bucatele puse pe masă de bunică. Înainte de culcare, îngenuncheat, supuse o lacrimă icoanei ocrotitoare și pecetlui rugăciunea cu un oftat ce-l tulbură parcă și pe dulăul curții, pornit să dea chemare spre stelele înghețate ale nopții... * Povestitorul ridică pleoapele cutremurat de zgomote. Pământul se rupea în bucăți, bătut de tunete și fulgere fără pic de ploaie. Doar grăunți de pământ și perdele
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
muntelui. Era fermecat de făptura aceea frumoasă, cu minunații ei ochi de smarald, însă după ce reuși să se smulgă de sub vrajă, mintea începu să i se limpezească și își aminti că ochii domniței sunt aceiași care de multă vreme îi tulburau somnul și-i răpiseră liniștea sufletească. Era multă vreme, de când se topea de dorul lor. Gândea în sinea lui, că destinul i-a dat un semnal și îi acordă o șansă de izbăvire. Ochii ei îl priveau sfidători, aruncându-i
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
la acea importantă ceremonie religioasă. În timpul acesta de cealaltă parte a muntelui, dinspre miazănoapte, prințul Tolui străbătea Valea Întunericului, apropiindu-se tot mai mult de Muntele de Foc, unde urma să-și întâlnească aleasa. Shokuktany poruncise gărzilor, să nu-i tulbure cu prezența lor plimbarea-i matinală, consimțind doar doicii sale și a două creaturi cu chip de fiare, să o urmeze. Avea în minte un secret doar al ei, pe care nimeni altul nu îl cunoștea. A continuat să galopeze
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
Toată renașterea mă înverzește, mă înfioară, Toți copacii înfloriți mă fac să simt ca o vioara, Toate florile din lume cânta pe strunele mele iară... Și-aș vrea uneori să mă întrec în zbor cu vântul, apele reci să le tulbur fără să ating pământul, să pătrund prin cotloane, prin odăi ca și gândul... să le tulbur pacea, liniștea să împrăștii cuvântul. Căci mi-e spiritul mândru ca un cerb singuratic, Ce apă o bea din izvorul cel pur, aparent apatic
CUVINTE DESPRE MINE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384393_a_385722]
-
Toate florile din lume cânta pe strunele mele iară... Și-aș vrea uneori să mă întrec în zbor cu vântul, apele reci să le tulbur fără să ating pământul, să pătrund prin cotloane, prin odăi ca și gândul... să le tulbur pacea, liniștea să împrăștii cuvântul. Căci mi-e spiritul mândru ca un cerb singuratic, Ce apă o bea din izvorul cel pur, aparent apatic, cutreieră pădurea de ciute , clam și sălbatic, va învinge ușor la rut, adversarul tomnatic... Mi-e
CUVINTE DESPRE MINE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2098 din 28 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384393_a_385722]