3,106 matches
-
pământul, înălțându-se tot mai sus, înspre o spărtură de un albastru nefiresc de pur din cerul nefiresc de întunecat. 8. Clara se trezi cu un icnet de spaimă, pipăindu se cu degete înfrigurate. își recunoscu cu un oftat de ușurare pielea, își recu noscu pomeții și forma ochilor. Privi mirată în jur. Domnul Ionescu dormea liniștit lângă ea, sforăind ușor. „Am visat“, își spuse. „Mi-a revenit visul din avion. Numai că, de data asta, m-am trezit înainte de final
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mici și lunguieți, cu o lucire infatuată, sprâncene groase și rebele, păr sur proaspăt tuns, obraji rumeni și cărnoși, buze desfăcute într-un rânjet bădăran. Necunoscutul îi petrecuse ceva rece în jurul gâtului. Pentru o clipă, Clara își spuse, aproape cu ușurare: „Vrea să mă stranguleze! O să mor și o să scap!“ Dar nu făcuse decât să-i prindă un colier masiv la gât. — La mulți ani, draga mea! cuvântă străinul, sărutând-o pe gât și înfiorând-o din nou. Clara făcu un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
una dintre cleioasele frunze, o atinse, mai întâi, cu buzele, pe urmă, o lipi, apăsând delicat pe marginile zgârieturii de pe fața Profesorului. Prea bunule Vânător O'Piatră, îți mulțumesc! suspină alinat Profesorul, lăsându-și iar pleoapele, cu un oftat de ușurare și de recunoștință. După unele clipe de tăcere, deschise din nou ochii, adulmecând o incertă boare de probabilă apropiere a cuiva. I se păru, mai întâi, că vietatea înaltă care creștea, apropiindu-se de ei, nu era decât o plăsmuire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
grăbit pe parchet: Marius! Ce bine-mi pare! Unde ești? Acasă. Mai exact, în drum spre tine. Permisie? Da. În sfârșit, o veste minunată! Întreabă imediat, cu voce îngrijorată: Sper că totul este în regulă? Da, nici o problemă. Ah, ce ușurare! Hai, vino, să nu mai pierdem timpul! Revine la stand și mulțumește pentru elegantul aranjament floral. Iese grăbit, fără să mai aștepte restul. O mașină trece în viteză pe lângă el. Taxi!...Taxi!... Indică șoferului adresa. De pe bancheta din spate, privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scurt, printr-o înclinare a capului, apoi se retrage în grabă. Spiritual tip... dar aș fi preferat să fiu lipsit de această conversație intelectuală. Credeam că "arianul" a prins rădăcini la masa noastră, spune Smaranda pe un ton care trădează ușurarea. Continuă cu voce fals dojenitoare, însoțită de o licărire malițioasă a ochilor: Dragul meu, poate mă înșel, dar am impresia că nu agreezi marea noastră aliată, Germania. Zâmbind, Marius se oprește din mâncat. Rostește pe același ton: Dimpotrivă, draga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nu trebuie să dai importanță acestei izbucniri, sunt doar o biată femeie care iubește. Și când iubești, ești egoist. Marius se apleacă și câteva clipe o îmbrățișează strâns la piept, ca un obiect de preț pierdut și regăsit. Îți mulțumesc. Ușurarea și bucuria din glasul lui este evidentă. Acum sunt mai liniștit. Mi-a fost frică de ceva irevocabil între noi. Dar, înțelege, deocamdată nu pot gândi altfel. Chiar dacă mi se sfâșie inima privind la tine. Smaranda surâde blând, ghemuită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Un tip falstaffian, cu obraji congestionați pe care alunecă broboane de transpirație, își face apariția din spatele tejghelei unde stătuse ascuns până atunci. Este Krzystof, proprietarul. Ca într-o carte deschisă, pe fața lui bonomă se citește o enormă bucurie și ușurare. Cum îi cunoaște prea bine pe ruși se așteptase la o ripostă violentă, dar uite că văzuse minunea cu ochii lui. Tartorul bolșevic, până acum neînfrânt, iese umilit așa cum nu crezuse niciodată că poate fi posibil. Hotărât lucru, un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lasă la pământ. Crudă, luna dispare în dosul unui nor și bezna învăluie și mai stâns în jurul lor. Cu toate simțurile în alertă, cei doi cercetează cu ochi iscoditori noaptea, în timp ce trag cu urechea la cel mai neînsemnat foșnet. Spre ușurarea lor se dovedește a fi o alarmă falsă. Totul este calm și pașnic. Nici o mișcare. Pustiu. Cu toate acestea, atunci când pornesc o fac cu maximum de precauții. Caută permanent camuflajul zidurilor ruinate și folosesc tranșeele săpate la temelia lor pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ridică brusc pumnul sus, semn de oprire. La nici câțiva metri depărtare, nemișcată, o santinelă ascultă concentrat, cu capul ușor aplecat într-o parte. Nervii tuturor sunt încordați la maximum. "Oh, Doamne, nu! Nu se poate sfârși totul acum!". Spre ușurarea lor, neamțul saltă arma pe umăr și continuă să patruleze, ba chiar își aprinde liniștit o țigară. Își bate palmele înmănușate ca să se încălzească în timp ce îngână ușor: "Unsere beide Schatten/ Sah'n wie einer aus/ Daß wir so lieb uns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
face. Îți jur că voi face orice pentru a salva copiii. În urechi aude un "Te iubesc" abia șoptit, apoi buzele vinete ale fetei se deschid într-un surâs chinuit. O respirație ușoară ca un fâlfâit de aripi îngerești mărturisește ușurarea unui suflet zbuciumat care acum se liniștește, odată ce auzise ceea ce dorise atât de mult să audă. Smaranda are ochii ațintiți asupra lui dar nu îl mai vede. Vălul rece al morții înghețase lumina lor iubitoare. Marius se apleacă deasupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
văduviți și de urma de oxigen social de care au nevoie. GÎndiți-vă... - Da... După o pauză care așeză tăcere grea Între noi, continuă: Îmi pare bine, nici nu știți cît de bine Îmi pare, că v-am Întîlnit. Simt o ușurare ca după grea povară. Nu mi-ați spus ce gîndiți. Mai bine... Suntem bieți oameni trecători În veacul nostru, iar veacul este cum este. Mi-ar face plăcere să vă mai Întîlnesc o dată. Își ceru scuze, mai schimbarăm cîteva cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
funcție. Unii consideră că trebuie stabilită întâi structura organizațională (formaă, și că apoi structura va genera modul în care organizația va opera (funcțiaă. Alții adoptă părerea conform căreia forma este generată de funcție, adică structura trebuie întocmită pentru a permite ușurarea îndeplinirii funcției. Divizarea se poate face într-o mulțime de forme, stiluri și având la bază numeroase criterii specifie, toate depinzând de obiectivele pe care le are de îndeplinit respectiva firmă, de ambianța dominantă în mediul intern. Structura organizațională este
Managementul complexului de fitness by Cătălin Constantin Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/1650_a_3073]
-
afacerile decât oricare minister parlamentar. Și declară oameni în bună conștiință că nu fac și nu vor face politică militantă, că vor respecta constituția republicană și vor face să fie respectată, cumcă numai trebuințele 12 {EminescuOpX 13} reale ale țării, ușurarea negoțului, pregătirile pentru expoziție i-au făcut să-și părăsească ocupațiile lor științifice pentru a se deda cu mizeria politicei franceze, arată că ei sunt mâna de împăcare pe care le-o întinde mareșalul-prezident, că în momentul în care d-nii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
partidului reprezentat prin acest organ combat proiectul în Corpurile legiuitoare; va rămânea numai ca națiunea să aprecieze un partid care își face o armă pentru combaterea guvernului dintr-o cestiune eminamente națională, de care depinde dezvoltarea economică a țărei și ușurarea finanțelor sale. După șirurile noastre de față organul marelui om de stat știe de ce am pus cestiunea de încredere înainte de toate. Precedentul frumos al Băncii de București ne face într-adevăr să nu dăm crezare argumentațiunii încifrate a guvernului, pe
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de vedere material de anul trecut, de când s-au început negocierile de răscumpărare până astăzi. Iată dar că "Romînul" de acum un an arată ce fel de cestiune este cea eminamente națională de care depinde dezvoltarea economică a țării și ușurarea finanțelor sale, după cum se rostește "Presa". {EminescuOpX 344} De aceea - considerând elementele din cari sânt compuși roșii și împrejurarea agravantă a fostei Bance de București - - repetăm că facem din încredere cestiunea principală. Răscumpărarea, ieri rea și azi bună, nu prea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o mare de iubire. Rămânea faptul cert că el întîrzia divorțul și o făcea cu abilitate și îndîrjire, iar Matilda îmi dădu într-o zi explicația, făcîndu-mă parcă să mă îndrăgostesc de ea a doua oară, atât de imensă fu ușurarea pe care o simții. Cert, nici el nu mai vroia să se împace cu ea, dar vroia să-i demonstreze ei că de fapt nu mă iubea și mie așijderea, că n-o iubesc, cu alte cuvinte aștepta să ne
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sau chelner, sau mic funcționar? " Dacă spui tot, continuă el, nu-ți facem nimic, că știm că tu n-ai fost șef și n-ai spânzurat pe nimeni, dar trebe să-i fi văzut pe alții... Musai!"' Simții o mare ușurare, era o greșeală. De Sumanele negre nu știam mai mult decât știa toată lumea, citind ziarele, că adică îndată după eliberarea Ardealului o bandă numită astfel începuse să opereze mai ales prin sate și să se răzbune pe unguri făcând ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
te obișnuiești, deși timpurile se schimbaseră... Au speculat geniul oamenilor simpli de a putea trăi din salarii mici, de a se descurca, numai ei știau cum, de la o lună la alta, veșnic îndatorați și traversând o viață fără speranța unei ușurări de greutatea ei care le apăsa umerii. Mai bine plătit, tatăl meu nu se întorcea niciodată mai vesel acasă cu plicul în buzunar. Îl arunca mamei, tăcut și posomorât, și ea totuși știuse chiar din puțin să facă economii și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
învrednicea s-o ascundă. ― Suntem pierduți! O să crăpăm cu toții aici! Apone îi întinse încărcătorul, pe care îl insera în pușcă încercând să privească în toate părțile de-odată. ― Ți-e mai bine? îl întrebă Apone. ― Aha. Sigur, sigur! (Cu mare ușurare, comtehul își armă vibratorul.) Și cu atât mai rău pentru schimbătoare. Sesiză o mișcare, se răsuci și trase. Ușorul recul al armei urcând de-a lungul brațului. Îi dădu o oarecare încredere. Departe, în dreapta lor, Vasquez ridica în jurul ei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nu mai pierdem vremea, avem de lucru. Hudson luă poziția de drepți. ― La ordin, caporale! Newt îi imită gestul și intonația: ― La ordin, caporale! Comtehul se uită în jos la ea și-i zâmbi, dar își reveni numaidecât. Constată cu ușurare că nimeni nu-i observase zâmbetul. Nu voia să-și strice reputația de cinic fără inimă. Hudson instală bombănind cel de-al doilea robot-santinelă pe afetul antirecul. Arma era scurtă și urâtă, lipsită de dispozitiv de ochire și de trăgaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
disperată prin sală. Apoi își dădu seama și se aplecă pentru a se uita sub pat. Se liniști: fetița era ghemuită lângă perete. Se strecurase cât mai departe acolo jos și dormea, ținând-o strâns în mânuța ei pe Casey. Ușurarea lui Ripley fu și mai mare la vederea expresiei angelice a fetiței, inocentă și destinsă în ciuda demonilor care o bântuiau în perioadele de veghe, cât și în cele de somn. Și femeia se gândi: fericiți copiii, care pot să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
traseră. Și smulseră. Și mișcară încolo și încoace tuburile ca să le poată scoate. De fiecare data obiectul acțiunii era unul dintre tuburi, care fură smulse unul câte unul. Nu-l durea nimic, ceea ce-i păru interesant și-l umplu de ușurare: dar nu se putu opri să nu se gândească la situația sa. Rezultatul: un dublu scop. Așadar, imediat ce Vocea Unu, încă zâmbind viclean, se dădu înapoi, Gosseyn se ridică în capul oaselor. Se răsuci, își aruncă picioarele peste margine. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de talamus. Dar o altă posibilitate îi veni în minte lui Gosseyn. Aceștia erau oameni trecuți prin multe încercări. Aici se aflau niște oameni atât de obișnuiți cu tratamente dure și cu duplicitatea încât, evident nu trebuiau să simtă decât ușurare dacă băiatul-âmpărat era îndepărtat pentru totdeauna. Și totuși... La fel de evident dacă împăratul mai putea fi încă salvat, atunci fiecare trebuia să aibă grijă ca, pentru ochii celorlalți, să arate că a manifestat o sinceră îngrijorare. Probabil că la fel de important pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Evident, spuse omul, misiunea noastră cea mai importantă este, încă, aceea de a afla unde anume în spațiu suntem și ce s-a-ntâmplat de-am fost aduși aici. Ascultând aceste cuvinte, Gosseyn avu pentru prima dată un sentiment de ușurare în legătură cu acest om. Probabil că cineva înțelept vorbise cu Breemeg în ultimele patruzeci și cinci de minute. Coridorul cu desăvârșire gol se întindea până departe în fața lor și Breemeg își dezvoltă argumentația. - Desigur, dacă există cât de cât o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
zgomot. Și ușa se deschise. Silueta zveltă, cunoscută, se ivi în prag și zise: - Oh, Dumnezeule, tu ești?! Erau exact aceleași cuvinte pe care le-ar fi rostit probabil Gosseyn, în aceeași situație. Dar tonul lui ar fi fost de ușurare. Pentru că individul care scoase acea exclamație fusese identificat de memoria Gosseyn ca fiind proprietarul cabanei: Dan Lyttle, în persoană. Paznicul care intrase în camera de hotel a lui Gosseyn Doi - și-i salvase viața. Fața o avea la fel de slabă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]