4,882 matches
-
pe un copil, și pleca fără să-i mai spună vreo poveste, ca altădată, dar Roua se bucura totuși, că n-o uitase. Și cum să faci curat într-o casă atît de mare, pe care ea o descoperea cu uimire, vreo trei camere la stradă, în care nu locuia nimeni, pentru că ei îi plăceau cămăruțele ridicate în jurul bucătăriei de iarnă, iar alături, afară, era terasa acoperită, unde se gătea ziua, pentru că era deja cald, avea o sobă de tuci care
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
mai rîzgîiat și mai dorit dintre toți copiii. Dar cea mai mare emoție a avut-o cînd a venit doamna profesoară cu recensămîntul și a strigat-o de la poartă pe numele ei de nevastă, Dunăreanu, și ea a amuțit de uimire, noroc cu Aurel, care a primit-o în casă și l-a chemat pe taică-său din grădină, ca să-și îndeplinească datoria de bun cetățean, după cum îi ceruse lui Uniunea Europeană pe toate programele de radio, că televizor n-aveau și
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
toate luminile și ridicându-se chiar deasupra capului meu a luat o traiectorie absolut curioasă, ajungând chiar în mâna Fecioarei de lumină cu coroana de aur pe cap, timp în care în sala congresului pentru câteva clipe doamnele înghețaseră de uimire. Tot atunci, femeia aceea bătrână de culoare se apropie de Fecioara de lumină și începu să le vorbească doamnelor în felul următor: - Cine nu a crezut până acum în Iisus Cristos să privească în lumina din ochii acestei Fecioare și
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 8 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356758_a_358087]
-
conse-cințe-le posibile asupra psihicului și viitorului ei. În sală au reușit să se așeze pe băncile din primul rând. Iuliana era impresionată de robele și prestanța pe care o creau acestea judecătorului, grefierei și avocaților. Mai apoi îl privea cu uimire pe judecător când vorbea, sigur pe el, cu voce limpede, puternică, dominând întreaga prezență. Dar, mai uimită a fost de apariția „violatorului”, flancat de doi polițiști ce‑l conduceau ținându‑l strâns de brațe, deși era încătușat. Ea nu a
CHEMAREA DESTINULUI (20) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356879_a_358208]
-
cu arămuri de frunze năluci ca un nod desfăcut în descântec de la stânga la dreapta umbre trec vertical înmulțite cu brâuri din macii și fluturi curcubeu într-un pumn de copil calm durând orizontul trecutele ploi le străbat aburinde jumătate uimire jumătate refrenul lui sunt și acolo rămân până când întâmplării-i mai rup o bucată de azima caldă călător între lumi lângă țărm desenz pe nisip vis târziu descifrat în nuanțe marine și mă scad cu un val altele să-mi
POEMELE TOAMNEI (ANA URMA, VASLUI) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356938_a_358267]
-
a ridicat din sprâncene surprinsă de emoția ce se citea pe chipul acestuia. - ... doamna... domnișoara Mariana, sărut mâna! a rostit Fănel cu greu, în timp ce-și trecea greutatea corpului de pe un picior pe altul și o privea plin de uimire. Te-am căutat... nu am știut și nimeni, cum să spun... - Nu e nimic deosebit, domnule. M-am angajat ca secretară... Peste o lună, cu ce am învățat aici și cu ajutorul Domnului, voi fi avocat. Tot aici voi lucra, l-
ISPITA (21) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356897_a_358226]
-
în tăceri. Trecători pe cerul umed stăruind cuprinsuri vaste Prometei căzuți din ceruri peste aspre condamnări Vor percepe înlesnirea imprimând-o în contraste Ce n-au loc nici în cuvinte, nici arzând în lumânări. Nestârnind macabrul sunet, dăngănind într-o uimire Universul șterge urma tunetului recules, Nu râvnește la plăcere, nu râvnește la iubire, Nici măcar la o idee de-a se face înțeles. Câte alte clipe moarte îndrăznesc să reînvie Când eterul nu mai este, cufundându-se-n eter, Vor venii
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
aducă pentru membrii familiei, fiecare, câte un dar. Pentru sine, însă, uită să ceară ceva. În noaptea Ajunului, năstrușnicul Moș Crăciun bate la ușă, împarte darurile și, spre surprinderea lui Cristinel, îi înmânează acestuia cadoul dorit: o mașinuță cu telecomandă. Uimirea care se citește pe chipul micuțului nu are margini. El înțelege că este răsplătit tocmai pentru faptul că a pus familia înaintea dorinței sale și nu s-a mai gândit la cadoul propriu. Autoarea subliniază cu grație momentul acesta, concentrându
CALEŞTI CU POVEŞTI ÎNGEREŞTI. MARIA DOINA LEONTE, POVESTIRI PENTRU FABIAN (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 300 din 27 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356995_a_358324]
-
de sexi încât nu cred că este vreun bărbat care să nu întoarcă după tine capul... În timp ce vorbea, din ce în ce mai încet, aproape șoptit, Fănel o privea adânc, fără să observe că ea-l ascultă plină de haz și mai apoi de uimire, cu ochii larg deschiși. S-a apropiat, puțin câte puțin, până când ea s-a ridicat de pe fotoliu, a întins brațele și și-a proptit palmele în pieptul lui, oprindu-l. Gabi simțea cum inima-i bate cu putere și picioarele
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
prima expoziție la o galerie care numea Kharinta, în cartierul Ambasadelor, aproape vizavi de Galeria Națională. Nu mă cunoștea absolut nimeni. În seara vernisajului s-au vândut 17 lucrări, iar până la sfârșitul expoziției s-au vândut toate picturile expuse spre uimirea presei locale care se referea cu stupoare la acest sold-out show al proaspătului emigrant Petru Botezatu. În mai puțin de un an Cora Botezatu, soția mea, a deschis prima noastră galerie, pe care am numit-o Hyperion Gallery. Ottawa care
INTERVIU CU MAESTRUL PETRU BOTEZATU, PICTOR DE BISERICI, ICOANE ŞI PICTURĂ SECULARĂ de MARA CIRCIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356540_a_357869]
-
care este pe primul loc în viața mea - când eu sunt pe primul loc sau prietenul meu sau când Cristos este pe primul loc în viața mea. Anca Dumitrașcu: - Am început să mă implic în grupul de tineri, dar spre uimirea mea, tatăl meu s-a împotrivit extraordinar de mult. Când eu am luat hotărârea să-mi dedic viața în totalitate lui Hristos, tatăl meu mi-a spus că nu mai sunt copilul lui, că nu-i mai port numele și
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356588_a_357917]
-
prelingeau broboane de transpirație. Cu un ultim efort ar fi vrut să mai spună ceva, dar își dăduse seama că nu avea cui. Sibla dormea dus, cu capul pe umăr, pufăind ușor printre buzele întredeschise. Stă uscățiv, deșirat, privind cu uimire tulpina nucului, pe care umbra acoperișului șopronului se înălțase binișor, în timp ce noi, încă tolăniți pe saltelele umplute cu ghije de porumb, ne dăm ghionți și ne îndemnăm unul pe celălalt cine să-i spună bătrânului că la ora prânzului, în
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
Deci dacă e în Ierusalim, vreau ca trupul acestui Iisus să fie găsit, spuse procuratorul. Și pe ucenici îi vreau, pentru a fi anchetați. -Există totuși o posibilitate ca acesta să fie viu, continuă magistratul Comus. Pilat îl privi cu uimire pe Comus. -Este cineva aici care crede în zvonurile privind învierea acestui Iisus? întrebă el. -Nu e vorba despre asta mărite procurator, se eschivă Comus. Mă refer la posibilitatea ca acesta să nu fi fost chiar mort de-a binelea
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
mare, sălașul lui Dumnezeu, din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor, când era vreo sărbătoare sau vreo nuntă în sat. De cum am trecut pragul bisericii, am simțit în adâncul inimii un fior de uimire și bucurie. Dar, uimirea nu a ținut mult deoarece, în mintea mea de copil, credeam că tot ce se întâmpla acolo era un joc de oameni mari care începuse când am ajuns noi și preotul era șeful jocului. Cam pe la mijlocul
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
din mijlocul satului, o cunoșteam bine pe dinafară, fiind locul de joacă al copiilor, când era vreo sărbătoare sau vreo nuntă în sat. De cum am trecut pragul bisericii, am simțit în adâncul inimii un fior de uimire și bucurie. Dar, uimirea nu a ținut mult deoarece, în mintea mea de copil, credeam că tot ce se întâmpla acolo era un joc de oameni mari care începuse când am ajuns noi și preotul era șeful jocului. Cam pe la mijlocul bisericii stăteau bărbații smeriți
CLIPA... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355104_a_356433]
-
au făcut praf pe amărâtu’ ăla...”. Avocatul nu se clintise de pe scaunul său. Pentru el se derulase atât de rapid totul, încât nu a avut timp să înțeleagă nimic. Se uita cu milă la cel aruncat în boxă și cu uimire la mascatul care tocmai îl ridica de guler cu o singură mână ca să-l pună pe picioare. „Așa ceva nu am mai văzut, dar nici n-am auzit să se întâmple... Curajos judecător! S-a ținut tare de tot. Nu cred
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
rigoarea fără să vi se împietrească inima, dacă sunteți în stare de un dram de nebunie și un munte de măsură, veți întâlni filosofia”, afirma Constantin Noica. Și așa s-a întâmplat și în cazul Vavilei Popovici. Metafizica născută din uimirea în fața rânduirii acestei lumi a însemnat pentru ea un moment când și-a ordonat răspunsurile la întrebările pe care le-a plămădit văzând și simțind intens durerea, dar și acumulând tot mai multe cunoștințe. Mirarea ei s-a concretizat într-
„ÎN MINE, UNIVERSUL REFLECTAT” – SCRIITOAREA VAVILA POPOVICI (RALEIGH, CAROLINA DE NORD) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355653_a_356982]
-
ultimul ram și am observat, uimit de constatarea neașteptată, creșterea uniformă, continuă, a pomilor și plantelor de tot felul. Pulsa viață în jurul meu și, cuprins de disperată tristețe, simțeam că în mine se naște o stare nouă, necunoscută până acum: Uimirea! Un anume ceva, în subconștient, mă îmboldea să acționez în consecință. Cineva îmi vorbea și nu știam cine. Eram chemat și nu deslușeam chemarea. Se lumina ceva în mine și, brusc, am înțeles! Întorcând capul încet, mi-am fixat hotărât
FLOARE DE COLŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355688_a_357017]
-
rouă”(haiku-uri), la descifrarea unei moșteniri spirituale, de o bogăție incomensurabilă, prin tehnica de concepere a acestora; el (contele) fiind în posesia celorlalte trei tăblițe din șase, cunoscute acum doar prin ipostasul de plumb... Toate acestea spuse autorului, spre uimirea lui și a familiei sale, îi dau certitudinea unei reașezări a lumii în care trăiește în unghiuri noi, de unde vede detalii nebănuite până atunci. Iubirea trebuie să fie coagulantul umanității, mai presus de interesele meschine și de multe ori supralicitate
IUBIREA, ÎNTEMEIETOARE DE CIVIZAŢIE de TEO CABEL în ediţia nr. 827 din 06 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346061_a_347390]
-
scurtă a capului și analiza cu atenție băieții imobilizați în paturi.Dupa ce ii privi cu ochi critic, se opri în dreptul patului lui Nicu îi făcu cuochiul sidisparu pe ușă pe unde venise, lăsând în privirile băieților o umbră de uimire. Nicu simțise că parcă din privirea ei țâșnise o săgeată care se oprise în inimă. Se simțea fericit dar și trist că nu o mai vede. Ușa se deschise puțin și prin fanta lăsată fetiță îi făcu un semn discret
DESTIN DE FEMEIE.OANA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346208_a_347537]
-
sine, așa cum este cultura română ... Reflecțiile doamnei Magdalena Albu sunt îndrăznețe, ca niște rădăcini care forează în mâlul unui teren mocirlos, dar și pertinente. Alina Arbajter, născută la București (trăiește în Germania), investighează în prozele ei pline de lirism, de uimire, de emoție, tema melancoliei vieții și tainele universului feminin. Prozatoarea Mihaela Arbid Stoica este născută la București, în anul 1952. Termină Facultatea de drept din București, iar din 1977 se stabilește în Liban, unde trăiește și acum... sau din când
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
al geografiei, dar și în planul cunoașterii, al cunoașterii de sine, ca în volumul „România plai de dor”, „Vacanța, vacanțe”, „Drumuri printre amintiri, vol I și II”... Este autoarea unor cărți pentru copii pline de puritate, de lumină, și de uimire, scrise cu dragoste și delicatețe. Așa cum vedem din volumele „Poezii pentru copii”, „Alfabetul poveștilor”, „Alfabetul poeziilor”, „Plai de dor”... dar și autoarea unor volume de poezie pentru oameni mari, pline de lirism, de melancolie, de dragoste, de emoție. Multe din
„SCRIPTA MANENT” O CARTE CA O PÂINE ROMÂNEASCĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346114_a_347443]
-
Dorinte > GALBEN Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 249 din 06 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mă-ngroapă ochiul tău fără sclipire Întors spre altă frunză ruginită Din altă toamnă mult mai veștejită În colțul tău cu galben și uimire... Împrăștii și pictezi în galben răni Ce galben sângerează în vitralii Și sfinții s-au îngălbenit sărmanii De-atâta apă galbenă din căni... Un trandafir prea auriu mă doare Că mi l-ai smuls din inimă, dușman Stă aruncat pe
GALBEN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356130_a_357459]
-
întins un deget, împăcată gloata a plecat fluierând după mure, În locul lor să le culeagă mi-au luat mâna toată. Văzându-mă,maimuțele și-au ascuțit privirea, Proverbul mă duce la gândul ... cine te-nsoțești, În scoica urechii le-a încolțit uimirea Șoptindu-mi, știm acum cine ești! În buturugă un urs lovește cu coada Pe care n-o are, ca pe-o nicovală, Trezește din somnul ei livada, Aparențele înșeală,mormăie aparențele înșeală! Dorm maimuțele în copaci Cineva seamănă vânt sub
APARENŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356199_a_357528]
-
Nichita: „Am vizitat în vis un local de noapte/ Vin pe masă, transparență, sinceritate./ Undeva în spate, departe, de protocol/ Zace un om mai plictisit, mai monoton./ Mă așez în fața lui căutându-i privirea/Și pe chip citindu-se-i uimirea./ Mă întreabă pe un ton caraghios/„De ce dracu stai în picoare? Hai stai jos!”/ Îmi povestea despre pom, despre spiritualitate./„ Ascultă, copile, nu e vorba nici de zi și nici de noapte”./ Am rămas ușor impresionat de muzicalitate./ Suav lingvistic
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU”, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369020_a_370349]