2,906 matches
-
scepticisme ale speciei sistematice, a fost virtuosul gest al câtorva cetățeni cu respect pentru tradițiile cele mai Înrădăcinate de conduită socială rafinată și care Încă purtau pălărie, de a se descoperi când treceau prin fața ferestrelor Împodobite, lăsând În urma lor Întrebarea uimitoare dacă o făceau din cauza decedatului sau din cauza simbolului viu și sfânt al patriei. Ziarele, bineînțeles, au fost extrem de căutate, mai mult chiar decât atunci când părea că nu se mai murea. Sigur că un mare număr de oameni fuseseră informați prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ajunge, dacă Întâmplarea nu a făcut să-l Întâlnească pe destinatar pe stradă, să pună scrisoarea În cutia locatarului În chestiune sau s-o introducă, făcând-o să alunece, pe sub ușă,. Omul stă acolo nemișcat În mijlocul trotuarului cu sănătatea sa uimitoare, cu capul său solid, atât de solid că nici măcar acum nu-l doare În ciuda șocului teribil, dintr-odată lumea a Încetat să-i mai aparțină sau el să mai aparțină lumii, au devenit Împrumutați unul alteia pentru opt zile, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
au urcat scări care adunate la un loc i-ar fi dus până la cer, agenții reușiră să identifice două dintre aceste femei, care difereau de portretele existente În arhive doar pentru că beneficiaseră de intervenții chirurgicale estetice care, printr-o coincidență uimitoare, printr-o Întâmplare stranie, accentuaseră asemănările chipurilor lor cu chipurile modelelor reconstituite. Totuși, o examinare minuțioasă a respectivelor biografii elimină, fără vreo marjă de eroare, orice posibilitate ca ele să se fi dedicat vreodată, fie și În timpul liber, activităților ucigătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
care se leapădă de pielea năpârlită. Nu purta nimic pe sub halat. Doar agrafa sub formă de fluture, pe cap. În pielea goală, a îngenuncheat lângă pat și mă privea. Scăldată în lumina blândă a lunii, trupul lui Naoko avea strălucirea uimitoare a unui nou-născut. Când se mișca - deși mișcările erau aproape imperceptibile - jocul luminii și al umbrelor pe trupul ei era fascinant. Conturul sânilor, al sfârcurilor, adâncitura buricului, șoldurile, umbrele granuloase aruncate de părul pubian, toate se modelau și se remodelau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
clipe de gândire. Pur și simplu de atunci n-am mai avut ocazia să joc. Cum a murit prietenul tău? a întrebat ea. — Într-un accident de circulație. A mai lovit cu tacul de câteva ori, țintind cu o precizie uimitoare. Privindu-i părul strâns frumos, ca să nu o împiedice la joc, cerceii de aur sclipitori, poziția fermă a picioarelor, pantofii de lac eleganți, degetele ei subțiri pe pâsla mesei de biliard, am avut senzația că toată încăperea aceea se transformase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de a patruzeci și noua melodie a fost Eleanor Rigby, după care Reiko a mai interpretat o dată Pădurea norvegiană. Reiko și-a odihnit mâinile și a mai băut niște whisky. — Nu crezi că am cântat destul? — Ba da. Ai fost uimitoare! Reiko m-a privit drept în ochi și mi-a spus: — Watanabe, te rog să uiți funeraliile la care ai participat acolo. Ține-le minte doar pe cele minunate de astăzi. Am aprobat-o din cap. — Uite, ți-o cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
A Început să fie atent la Înfățișarea sa. Este imaginea tipică a unui tînĂr student. — Și ce faceți cu tratamentul? — A, o să i-l administrăm. Mai Întîi va trebui să dublez cantitatea de pentothal de sodiu. E pur și simplu uimitoare rezistența sa la medicamentul Ăsta. VĂ dați seama că astea-s tratamente În plus, pe care le-a cerut el Însuși. S-ar putea să fie ceva masochist În asta. Chiar și el a sugerat asta, În scrisoarea pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
care nu m-am atins un an întreg. Dar, la un moment dat, am întâlnit o fată. Jenna. I-a fost greu să îi pronunțe numele. A ezitat înainte de a-l rosti. De-abia acum urmează partea interesantă. —Jenna era uimitoare, afirmă Davey. Era cea mai frumoasă, cea mai deșteaptă, cea mai nostimă tipă pe care am întâlnit-o și nu-mi venea să cred că s-a îndrăgostit de mine. Dar se întâmplase, într-adevăr. Eram nebuni de fericire împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
bea ca și cum ar fi fost la ultimul pahar. Lucy, prietena lui, încerca să-l supravegheze, atât cât era cu putință într-o astfel de situație. În comparație cu uriașul Will, Lucy era o tipă mititică, dar am văzut-o bând în cantități uimitoare. În seara aceea era atât de ocupată cu paharele de rom și cu niște glume din ce în ce mai porcoase, încât de-abia a mai fost capabilă să-și facă griji pentru starea de ebrietate a prietenului ei. Davey și Jenna erau prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
fiecare săptămână. Vă așteptați, probabil, ca Patrick să fie unul dintre concurenți, dar vă înșelați. Nu-l cunoașteți. N-ar accepta ca zeci de oameni să-l vadă în momentele de slăbiciune. Antrenorul lor este personajul cu pricina. Asemănarea este uimitoare. Ar putea să fie fratele lui mai mare și mai solid. Este brunet, are ochii puțin oblici, pomeți proeminenți, tătărești și păr castaniu strâns în coadă. Atitudinea lui este mereu calmă, dar atentă. Nu caută să provoace scandal cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
extraordinară. O mulțime e mai puternică decât fiecare membru al ei. Apartenența la grup îți dă un sentiment de siguranță, te ajută să mergi mai departe. Ideea funcționează de minune în cazul Alcoolicilor Anonimi, iar rezultatele sunt de-a dreptul uimitoare. Nici unul dintre noi nu e psiholog, dar ne putem ajuta unul pe altul, pentru că fiecare știe prin ce a trecut. Mda... îl aprob cu suspiciune. Jake devine și mai serios ca până acum. —Trebuie să puneți în aplicare fiecare pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
am grijă de ea. Am sfârșit prin a ne distruge reciproc. N-a fost prea plăcut. După experiența asta, mi-a fost un pic teamă să mă mai implic. Pot să mi-o imaginez pe Louise: genul de tipă slabă, uimitoare, temperamentală, căreia pare să nu-i pese cum se îmbracă, deși întotdeauna arată superb. Face tot felul de istericale pe la petreceri, se supără, stă prăbușită pe o canapea înconjurată de fum de țigară și de admiratori. Cu siguranță fiecare dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
iar repetarea acestei scene ar fi destul de neplăcută pentru mine. Nu bei whisky? Ce altceva preferi? —Mulțumesc, dar nu vreau nimic. Nu intră în alte detalii și nici nu dă vreo explicație. Nu bea și gata, atitudinea sa dă rezultate uimitoare. Matt nu încearcă să-l convingă și se mulțumește să-i spună „Dragilor, eu nu mă pot abține“ și își toarnă încă două degete. —Rebecca, ce-ai mai făcut? Arăți superb, ca întotdeauna. —Mulțumesc, îi apreciez eu complimentul. —Serviciul? —Excelent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de succes pe care l-am văzut de curând, o actriță de patruzeci de ani care tocmai a revenit triumfător pe ecran și căreia toate cronicile i-au ignorat prestația pentru a se concentra mai degrabă pe înfățișarea ei tânără, uimitoare. Își injectase atâta silicon în obraji, încât fața îi devenise aproape imobilă, incapabilă de vreo expresie. Fruntea nu i se încrețea deloc, iar pielea de pe față îi era ca de cauciuc tare; abia putea zâmbi; singurul mod în care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
este al meu, ca să-l ating când și cum vreau. —... dar nu cred că suntem făcuți să fim împreună. —Făcuți? Vocea mea sună ca a unui papagal țicnit. —M-ai făcut să mă simt atât de bine! Ești o ființă uimitoare și sunt foarte recunoscător că faci parte din viața mea; dar pur și simplu nu cred că trebuie să ieșim împreună, nu știu, poate că suntem suflete pereche, sau așa ceva... Comunicăm într-un fel profund, minunat. Dar nu putem fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cutremură Daisy. Dacă n-ai fi..., se întoarce ea spre Jennifer. Cum ai făcut chestia aia? — Am fost la niște cursuri de autoapărare, se mândrește Jennifer. E prima dată când am ocazia să aplic ce am învățat acolo. —Ai fost uimitoare, zice Ben, plin de respect. Jennifer roșește. — Am avut note excelente, zice ea, plecând sfioasă capul. —Jim, prietene, zice Finn, luând ultimul scaun liber și așezându-se. Nevastă-ta e nebună de legat. (Îl bate cordial cu palma pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care credeau. Deoarece simțeam că erau pe drumul bun, m-am hotărât să cred, așa cum ai lua o aspirină. Nu-ți face nici un rău și, pe deasupra, devii mai bun. M-am trezit În mijlocul Revoluției sau, cel puțin, al celei mai uimitoare simulări a ei care a avut loc vreodată, căutând o credință onorabilă. Am socotit că-i onorabil să participi la adunări și marșuri, am strigat Împreună cu ceilalți: „Fasciști, burghezi, multe zile nu aveți!”, n-am aruncat cu pietre de pavaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
orice natură. În paranteză fie spus, omul a optat să se auto-victimizeze, afirmând (cu convingerea pe care i-o dă instabilitatea afectivă căpătată) că o Putere ocultă îi descifrează și îi fură gândurile, pentru a-l putea controla și subordona. Uimitoare este, mai cu seamă, relatarea lui! Iată, am omis voluntar să-mi mai notez impresiile zilnice, în jurnal. Timp de o săptămână, câte o oră în fiecare seară, am purtat discuții cu substrat terapeutic cu subiectul, după stabilizarea sa organică
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Dallas ajunse primul la infirmerie. Se uită numaidecât dincolo de geam și se liniști. Nu se schimbase nimic. Kane zăcea tot acolo, unde-l lăsaseră, cu creatura prinsă pe față. Dallas regreta că se comportase ca un copil. Lichidul arătase proprietăți uimitoare și periculoase, dar nu justifica panica totală pe care o provocase. Ar fi trebuit să se gândească să delege unul sau doi membri ai echipajului pentru supravegherea infirmeriei și a vietății. Din fericire, nu se întâmplase nimic în absența lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
una apuca obiectul de cap, cealaltă, într-un fel, de coadă ! Iar imaginea mentală care se ivea de aici evoca în același timp același obiect și contrariul său. În fine, neînțelegerea s-a risipit și ne-a permis să vedem uimitorul joc de complementaritate pe care am vrut să-l prezentăm aici. Pe scurt, ne-am bucurat să constatăm, ca într-un joc de copii, că : eu am vatra, tu ai clopotul, noi ținem cuptorul... Ca și „orientalismul” (dar fără a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lor, aceștia afirmă, prin pana lui Polihroniade, că „trăim o epocă de jalnic ruralism cultural în care suprema țintă creatoare este reproducerea credincioasă a balegii străbune”. Eugen Ionescu este la fel de categoric, revoltîndu-se împotriva acestei culturi a predecesorilor, „caracterizată printr-o uimitoare confuzie de planuri, printr-o unică lipsă de simț critic”. „Expirații” sînt în acest caz nu doar Vlahuță sau Coșbuc, ci și Camil Petrescu, Arghezi sau Ion Barbu. Retrospectiv, Cioran sintetizează spiritul generației sale în acești termeni : „îi disprețuiam pe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
că nu pot fi de acord cu aceste, în definitiv, defăimări ale Ginei. Eu știam cât de fermecătoare, de bună și chiar de inteligentă putea fi ea uneori, știam că, printre zeci de prostii, putea să aibă câte o replică uimitoare, știam cât de obsedată e de moarte, de îmbătrînire. Firește, sufeream și-o uram pentru că aparținea altcuiva (mă întrebam dacă e tot cu Silviu sau cu altul), dar tocmai prin asta ea mi se părea o ființa și mai complexă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe Marcel, care-mi promisese că mă însoțește până la foișorul alungiților. Mătușa ne-a dat voie cu condiția să ne întoarcem pe lumină, adică la ora opt cel târziu. Marcelino era fericit, bănuia că Egor îi va arăta niște jucării uimitoare sau îi va spune povești cu pirați, cum îi mai spusese când trecuse cu maică-sa pe la tanti Aura. Vărul meu nu mai fusese la foișor, dar știa cărarea până acolo, așa că am plecat de mână, sporovăind și râzând, pe
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să vezi în mica geană de lumină un oraș straniu. Pe măsură ce-l privea, Carmina ni-l descria și nouă, așa că în curând ne-am pomenit străbătând un oraș ciudat. Era o lume cenușie, ca într-o gravură, plină de construcții uimitoare. Nu era nimerii în tot orașul. Dispuse neregulat, formând străzi gâtuite și piețe triunghiulare, clădirile erau de piatră zgrunțuroasă, poligonale și pline de ferestre transparente, care scânteiau. Uși rotative se mai mișcau încă ușor, ca și când nu de mult ar fi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
față resturile de caroserie prin care, pe alocuri, se vedea motorul întunecat și apucă strâns în pumn ciotul din care pornea celălalt mănunchi de degete. Dar, de data aceasta, când vru să izbească din toate puterile, se petrecu un lucru uimitor. Deodată degetele văluriră gingaș, ca o tresărire a antenelor unei filoxere, pe claviaturile suprapuse, și din marea sferă de plasă metalică se răspândiră în aer câteva acorduri de-a dreptul înnebunitoare. Nu mai era Alban Berg, nici Orff, nici Duke
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]