5,770 matches
-
cer va năzui, poate oarbă, poate vizionară. Centrul cercului arhimedic mă fascinează - și mă întărește, spre a nu mai fi eu - ci a fi desființat, cu totul, întru El. ...Văd, pe stradă, cum un sărman între sărmani mătură praful din uliți - și vin alături de el, și-l ajut. Cu smerenie mă-aplec și-i iau măturoiul dintre palme. Și-i văd, atunci, rănile din palme, însângerate, și mă închin către rănile cele-obsedante. Și-i sărut palmele, și mă-aplec, cu ultimă
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
zbaterea, amarul și mai ales dorurile lui?... Unde Dumnezeu am fost atâta amar de ani! Acum am aproape 14 ani- se gândea Olia- asa ca ași fi avut atâta timp să vorbeasc cu Bunelu, nu să mă duc mereu pe ulițele Tohatinului,la joaca !...Sau cu gândul la Orașul Mare cum numea ea Chșinăul.... Să fi stat la povești cu el,să-i fi mângâiat eu obrazul brăzdat de cutele vieții și să-i fi șters eu lacrima cu șervetul... “Mă
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377025_a_378354]
-
porți de răi să te opresc, să-ți spun...mai stai să nu te duci spre nicăieri pe drumuri vechi de amăgiri tu îngere cu păr bălai să stai...să stai...să stai dar te-ai grăbit spre..... nicăieri pe uliți vechi de triste veri tu ai coborât, eu te-am pierdut nicicând nu te-am cunoscut nu mă întorc...și știi de ce? de m-aș întoarce în trecut te-aș transforma în vas de lut mi-aș pune sufletul în
NU MĂ ÎNTORC...ŞI STII DE CE de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377054_a_378383]
-
acolo unde sunetul ei se acordează sufletului fiecăruia, culturii sale, ca un pansament al inimii. După 1989, mulți oameni de la țară, părăsind sau pierzând ogorul, s-au mutat la oraș și încearcă să recupereze viața de la casă, la bloc, ridicând ulița orizontală pe verticala etajelor, săpând straturi de jur-împrejurul blocurilor, încropind coșmelii la parter, scoțând la ferestre măgăoaie care răsună asurzitor și cântă o muzică de cea mai ridicolă factură. Astfel, comorile folclorului românesc sunt pierdute și tot mai rar cântate, iar
ANASTASIA LAZARIUC. NU E ALT BINE CA-N SÂNUL CÂNTECELOR ANASTASIEI...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377041_a_378370]
-
care curge din ceruri... îl auzi doar tu, din ce în ce mai tare și de-odată se oprește... parcă încremenit sub povara fulgilor... bucuria sonoră strânsă, se înnegurează pentru o clipă și fugi la geam să vezi ce este... minune! ... o sanie pe uliță, cu doi cai negri, asudați și strălucitori sub vălătucii de aburi, stă aproape de poarta voastă... și o voce gravă, fermă și puternică te încremenește când întreabă ceva pe cei din drum... te infioară, te pătrunde, te cheamă timbrul ei și
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
ce-i? ce se crește din zarea ascunsă iar sub fulgi grei? sau vine din tine sunetul acelorași zurgălai, a lor și nu al altora... sau e aievea? crește! se apropie și parcă nu vei ști niciodată de-i în uliță sunetul divin, sau în inima ta... și din nou se oprește... dar tu, ... împovărată de prima vedenie, care abia acum șimți că doare... nu te mai repezi ca sub pierzania primului impuls... și iar te-ntrebi: aievea-i sau sunt
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
salcâm, salcâmul are multe semințe care pot fi împraștiate pe zone întinse de către vânt, o să vină o zi cu pădure de salcâmi crescută pe aceste drumuri. Deja sunt arbuști de salcâmi ici și colo! Dar acestea nu sunt străzi, nici măcar ulițe...acestea sunt drumuri din pământ între case, așa cum sunt drumurile forestiere sau drumurile între recoltele de pe câmp. - Ce-i pasă primarului, el este cu capul prin nori! În curte se află o casă, pentru cei doi frați este o construcție
RĂZBOINICII ÎNTUNERICULUI EP.7 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377026_a_378355]
-
fost cândva șobolan, Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul, Lasă-mi o porție de catran. Tobele bat, trompetele sună, Mergem voioși la carnaval, Moartea are culoare brună, Viața-i ascunsă-n recif de corali. CHAGALL Erau acolo tristeți și bucurii, Ulițe strâmbe erau, Vii între vii, Oameni pluteau în aer, pe nori, Stelele mai cădeau, albe culori, Eu mai zăream, cumva, umbre târzii, Mici croitori, coșari, viori viorii, Cum i-arăta Chagall, melodios, Parcă erau scrisori, albumul roz, Parcă am fi
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377050_a_378379]
-
fost cândva șobolan, Doamne, nu-mi oferi doar prea-plinul, Lasă-mi o porție de catran. Tobele bat, trompetele sună, Mergem voioși la carnaval, Moartea are culoare brună, Viața-i ascunsă-n recif de corali. CHAGALL Erau acolo tristeți și bucurii, Ulițe strâmbe erau, Vii între vii, Oameni pluteau în aer, pe nori, Stelele mai cădeau, albe culori, Eu mai zăream, cumva, umbre târzii, Mici croitori, coșari, viori viorii, Cum i-arăta Chagall, melodios, Parcă erau scrisori, albumul roz, Parcă am fi
POEME (1) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377047_a_378376]
-
PIETRELE SOARELUI Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului diminețile se dezbracă de trandafiri mă îmbrac în ii brodate cu roșii spini dorm pe geana curcubeului care plânge comete tu râzi pe ulița îngustă a copilăriei /porumbel voiajor/ cu cerul din mine îți mângâi soarele tatuat în piept șchiopătez de prea puține cuvinte pe drumul albastru pictat mult prea lent rochia îmi miroase a fragi picioarele a pietre de râu ți-e teamă
PIETRELE SOARELUI de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377087_a_378416]
-
de dus! N-am priceput nimic. Discuțiile astea au stârnit în mine curiozitatea de a-i vedea pe călușari și pe mutul călușului, să aflu ce-i „aia”. Curiozitatea mi-a fost satisfăcută a doua zi, pentru că am auzit pe uliță țipete de femei și mare hărmălaie. -Ieșiți, făă, că trece călușul! Am ieșit și eu din curte și am văzut apropiindu-se de casa noastră ceata de călușari, cu alai de lume după ei, mai cu seamă femei. Lăutarii cântau
HĂLĂIŞA!-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377793_a_379122]
-
magiun... Într-o duminică, după slujbă, îl încolțiră pe Laie, înțepându-l, chiar zicându-i în față ce credeau despre lingurile lui, despre mintea lui plecată cu sorcova. Și cum larma femeilor crescuse, adunarea se strămută din curtea bisericii în uliță. Acolo, bietul rudar, după ce-și netezi mustățile, le ceru să-l asculte. Ce le povesti îi puse pe gânduri pe toți. Aflară cum Laie, ca orice creștin, se întrebase ce va să fie după moarte? Dacă e ceva ori
LINGURARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377860_a_379189]
-
povara anilor, se așează pe un scăunel ca să-și mai odihnească mădularele și ascultă poeziile și cântecele prichindeilor care sunt răsplătiți cu multe daruri. Din ajunul Crăciunului încep colindele pe întreg teritoriul României, de la sate la orașe, vestind Nașterea Mântuitorului. Ulițele cătunelor și străzile orașelor răsună de cântările grupurilor de la cei mici până la cei mari și continuă toată noaptea și a doua zi. Dar colindătorii nu reușesc să-și drege bine glasul că deja încep colindele care vestesc Anul Nou și
AREALUL ROMÂNESC ÎN PRAG DE SĂRBĂTORI (LOTRENII) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377859_a_379188]
-
vadă ce-mi aduci / Că m-au zărit făcându-mi / Un semn al Sfintei cruci. Te-am așteptat să intri, să nu-Ți fie rușine / că-n temnița cu hoții mă vei găsi pe mine. / Și Te-am strigat din uliți, din Ceruri ani întregi, / să nu-Ți fie rușine să vii să mă dezlegi. Să-mi fac acum bagajul? Mă iai cu Tine, da? De ce-mi treci peste frunte plăpândă mâna Ta? / Și-Ți înfloresc pe gene stropi mari
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
explic ce-i cu acele cuvinte: „Zona duhurilor rele”. În cele din urmă, când soarele era deja sus, se ridicară din pat și ziulica întreagă se ocupară de treburile din gospodărie. Odată cu căderea amurgului, Marița lui Gogonete se furișă pe ulița satului și se opri la poarta dărăpănată a zgripțuroaicei. Bătu cu un băț în bulumacul gardului, semnalul știut numai de ele, apoi pătrunse tiptil în curte. La ușă se opri o clipă, ciocăni sacadat consemnul, apăsă pe mânerul de la clanță
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
de Dumnezeu, așa că o luă peste câmp orbecăind pe întuneric, dar nu se rătăci căci cunoștea bine tarlaua. Ca să treacă timpul lălăi vreo două doine. Când pătrunse în sat își încetă repertoriu ca să nu deranjeze somnul consătenilor. Mergea tăcut pe uliță când atenția îi este atrasă de o lumină. - A luat foc o șură de paie... Să sar în ajutor... Dar mare îi este uimirea când văzu în curtea vrăjitoarei dansul drăcesc al acesteia. Se opri buimăcit. Se frecă la ochi
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
ispravă, apoi dintr-o dată se înfurie: - Nenorocitule, mi-ai scăpat! De când îmi doream o aventură amoroasă! Fugiți de mine ca neghiobii! - și reîncepu dansul diabolic în jurul focului a cărui intensitate mai scăzu. După vreo oră de vrăjitorie, cotoroanța ieși pe ulița satului, goală și despletită, cu două torțe aprinse în mâini și țopăind, într-un ritual cunoscut numai de ea, bolborosi o magie prin care imploră forțele întunericului s-o urmeze la gârlă, unde aruncă făcăturile pe apă. Din baltă se
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
trase în direcția vrăjitoarei și glonțul îi șterse umărul. Înspăimântată o luă la fugă prin curte căutând poarta. Se lovi de stâlpul acesteia și o torță îi scăpă din mână aprinzându-i părul despletit. Buha alergă despuiată în flăcări pe ulița satului cu cealaltă torță în mână, pătrunse în propria-i ogradă și bagă capul în găleata cu apă din pridvor. - Vai de mine, ce mă făceam dacă nu aveam apă?... Intră în casă și la măsuță sta diavolul care se
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
măritiș! - Zace înecată în lac! Și alaiul format din câțiva bărbați și o droaie de muieri curioase luă drumul spre gârlă. Când ajunseră acolo se minunară de ce văzură. Peste puțin timp sosi mașina poliției cu sirena și girofarul pornite de parcă ulița satului era magistrala din București. - Ce s-a întâmplat? - întrebă plin de sine șeful de post. - Un înec! - exclamară femeile în cor. - Chemați medicul din localitatea vecină să declare decesul și vom începe investigațiile conform procedurii. - Ce procedură mai vrei
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
primește un lighean cu apă și trebuie, așezată în genunchi, să-l spele pe picioare. Soacra mică dă primele semne de indignare dar o potolește soțul. Plecăm cu tot alaiul la biserică, în celălalt capăt al satului. Era după amiază, ulița plină de praf, soarele ne batea în cap. La întoarcere, însetați ca niște bureți, facem o haltă scurtă să luăm niște bere de la un “butic”. Mergeam fiecare cu berea în mană. Nașa, urmată imediat de nevastă-mea, începe să chiuie
O NUNTĂ LA ŢARĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376421_a_377750]
-
epuizantă picam morți, uitând de foame și de sete. Cu greu le venea părinților să creadă că odraslele lor, care nu intrau în casă până la miezul nopții, se culcă odată cu găinile! Pentru că, vacanță fiind, ne strângeam în fiecare seară în ulița satului și ne jucam de -a v-ați ascunselea, hoții și vardiști și alte jocuri pe care le inventam după vizionarea vreunui film de acțiune la Căminul cultural, toți copiii din mahala. De multe ori, câte un vecin mai cârcotaș
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
coasta dealurilor vecine și au ucis animale, dând iama în grajdurile oamenilor. Deveniseră foarte îndrăzneți și agresivi. Oamenii se temeau să mai plece la drum, la treburile lor de teama lupilor care puteau să apară când nu se așteptau pe ulițele satelor, din pădurile învecinate. SFÂRȘIT Referință Bibliografică: JOCUL FULGILOR DE NEA (Continuare) / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1951, Anul VI, 04 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
JOCUL FULGILOR DE NEA (CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376537_a_377866]
-
luptă ce semăna cu cea a lui **Don Quijote cu morile de vânt. Vrăjmaș, vântul de la Nord, rece și neîndurător, le zădărnicea munca de peste zi și le dărâma paravanele ridicate în calea lui. Noaptea, spulbera zăpada de pe câmp, înălțând troienele de pe ulițe. Gospodarii tineri și cu umor râdeau și spuneau: „Trăim în Împărăția lui Nămete!” Ei, dar m-am luat cu vorba și am uitat de poveste. Așadar, era în seara de Sf. Ion. Vecinii bunicului, cei care lucraseră ziua cu sârg
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
Ediția nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Motto: Un popor grav rănit încă mai pășește, anevoios, ca printr-o lacrimă amară, dar vie, pe un drum de pământ noroios, de la Sarmisegetusa Regia, prin Blaj, spre veșnicie. Pe ulița ce traversează de-a lungul și de-a moartea România, căutând omenia, am trecut în această dimineață, devreme, pășind agale, la braț cu istoria scrisă în binecuvântări și blesteme. Undeva înainte l-am văzut pe Ștefan copil în fașă, cu
1 DECEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375865_a_377194]
-
preț de-un veac, la o casă în care știam de la râu, de la ram, că locuiește Brâncoveanu cu cei patru fii și-am zărit pe fereastră, în luciri de opaiț, un potir, o Psaltire și niște icoane vii. De pe marginea uliței, din iarba unui mal de pârâu, înaltă până la brâu, ce mirosea a grâu copt și-a sânge de om se vedea cum Nică alerga prin grădini și cum Porumbescu compunea sub un pom. Niște țepe medievale înalte și zvelte în
1 DECEMBRIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375865_a_377194]