2,547 matches
-
Dion ca să mai fiu atentă la împrejurimi. Nathaniel a făcut stânga și merge cu pași mari pe drum - dar eu pur și simplu nu mă pot mișca. Mă uit cu gura căscată la priveliștea din fața mea. Satul ăsta e absolut uluitor de frumos. Habar n-am avut. Mă uit în jur și privirea îmi zăbovește cu nesaț asupra zidurilor vechi, de culoarea mierii. Șirurile de case vechi cu acoperișuri foarte abrupte. Pârâul mărginit de sălcii. Mai sus pe drum se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
merge ? — Groaznic, spun Înciudată. — Ce vrei să spui ? zice Îngrozită. Cum să fie groaznic ? Ce s-a Întîmplat ? — Asta-i partea cea mai cumplită. Mă prăbușesc Într-un scaun. Totul a Început super. RÎdeam și glumeam, iar restaurantul e absolut uluitor, și a comandat un meniu special doar pentru mine, numai cu lucrurile care-mi plac mie... Înghit În sec. Acum că o spun cu voce tare, pare de-a dreptul ca la carte. — Mi se pare absolut ireproșabil, spune Lissy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cinci minute. Asta n-are nici cea mai mică importanță ! SÎntem deja suflete pereche. CÎnd sînt cu el, nu am nevoie să mă prefac... sau să Încerc să fiu ceea ce nu sînt... iar sexul, ce să mai vorbesc, e absolut uluitor... E tot ce n-a fost niciodată Connor. Tot. Și lucrul cel mai important e că Îl interesează persoana mea. Știi, Îmi pune mii și mii de Întrebări tot timpul și pare sincer fascinat de răspunsurile mele. Îmi Întind brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Și un pic de step. Dar niciodată n-am... eu niciodată... Cum e posibil să știi pe cineva de douăzeci de ani și să n-ai habar că știe să danseze ? Tocmai a făcut niște mișcări contorsionate și lente absolut uluitoare cu un tip mascat, care bănuiesc că e Jean-Paul, iar acum sare și se Învîrte În jurul unei panglici, și Întreaga asistență a rămas cu ochii la ea, care pare să radieze de fericire. De luni de zile n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de tipi cu fețe de avocați, dintre care unul se holbează cu nesimțire la picioarele ei. — Lissy ! strig. Se Întoarce spre mine și o sărut pe obraz. Habar n-am avut că știi să dansezi atît de bine ! Ai fost uluitoare ! — Ba nu. N-am fost deloc, spune imediat și-și ia expresia tipică de Lissy. Am fost sub orice critică... — Termină ! o Întrerup. Lissy, a fost fenomenal. Tu ai fost fenomenală. — Am fost vai de capul meu, mai ales la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Midwest. Ravelstein a rânjit și mi‑a spus: - E o performanță cu un oarecare aer evreiesc. Pe urmă, deși științele naturii nu‑l interesau aproape deloc, mi‑a cerut să‑i explic Încă o dată cum de se Înmulțiseră atât de uluitor. Brusc, am devenit expert În natură. Așa Încât i‑am descris din nou săculețele acelea strâmte care spânzură din copaci și de pe stâlpii de electricitate. Asemenea unor ciorapi de nailon Întinși, cuiburile astea care adăposteau ouă se lungeau uneori până la vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
an aceste 28 de zile ale celei de a 13-a luni, fiindu-le necesare pentru împlinirea unor rituri secrete al căror succes depinde de propițierea acestor momente unice, fără pereche. În orice caz, experții californieni au ajuns la concluzia uluitoare că zilele de maximă fertilitate ale ciclului feminin pe durata unui an sunt tot în număr de 28, însumând așadar, pentru fiecare femeie în parte, a 13-a lună, luna fastă sau nefastă care distribuie speciei pe Mozart ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de a se întrece unul pe celălalt. Și unul cu celălalt, firește. Pentru supuși, era o patimă folositoare: regele poruncea clădiri și invenții nemaiauzite, arhitectul îi întrecea toate închipuirile născocind și înfăptuind temple, palate și inginerii care de care mai uluitoare, atunci regele poruncea altele și tot așa. Ținutul prospera. Oamenii aveau mereu de lucru și o duceau bine, iar femeile cheltuiau averile soților cumpărând lucrurile minunate făurite de aceștia. Copii nu li se nășteau prea mulți, căci soții aveau grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
treizeci. În 1931, la Rotterdam, l-a bătut și pe marele maestru Tartakover. Când a deschis ușa, am văzut că era pictor. În mijlocul living-ului se afla un șevalet cu o pânză nouă și pe toți pereții erau niște picturi uluitoare făcute de Kraft. De câte ori vorbesc despre Kraft, alias Potapov, mă simt mult mai în largul meu decât atunci când vorbesc de Wirtanen, alias Dumnezeu-știe-cine. Urma lăsată de Wirtanen nu se deosebește de cea lăsată de un viermișor care traversează o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Mare la douăzeci și patru; chipul ei semăna perfect cu cel al lui Y; Mama Mare la treizeci și cinci; chipul îi semăna cu cel al lui Z. Era prima oară când vedeam poze cu bunică-mea sub 40 de ani și, ceea ce era uluitor, din cauza tunsorii fața părea că i se schimbă complet cam la fiecare cinci ani. Trebuia totuși să-i urmărești cu atenție ochii și gura, și atunci îți dădeai seama că e aceeași persoană. Le-am privit pe toate trei. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
om foarte interesant. De-a lungul anilor, ajunseseră să-și trateze vizitatorii de la ora prânzului ca pe niște musafiri reali, dezvoltaseră glume despre manierele la masă ale doctorului Johnson (șocante), discuția cu Melville (josnică) și despre cât bea Jane Austen (uluitor). — Voi fi acasă la cină, Însă. Mai trebuie doar să discut cu câțiva oameni aici și să aștept un telefon de la Vicenza. Când ea nu spuse nimic, el continuă: — De la baza militară americană de acolo. — O, așa stau lucrurile, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
niște vin și a început să frunzărească revistele. Simțea cum moare de invidie la vederea imaginilor care parcă nu se mai terminau și care, pagină după pagină, prezentau femei cu păr strălucitor, dinți albi, siluete fabuloase, care posedau niște case uluitoare și, se presupunea, niște averi depășind visele oricărui avar. Multe dintre femeile respective țineau în brațe copii frumoși sau aveau progenituri care alergau fericite prin grădini sau, mame și prunci la grămadă, săreau pe plase din acelea elastice, rotunde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Lacrimi de groază i-au inundat ochii. Dumnezeule! Oare coșmarul ăsta era chiar real? Apoi i-a venit o idee. — Vă simțiti bine, doamnă? a întrebat-o îngrijorată persoana de la celălalt capăt al firului. Alice tăcea. Era ocupată cu procesarea uluitoarei, minunatei și salvatoarei posibilități care abia îi venise în minte. —Ăăăă, așteptați o clipă, a murmurat ea. Oare calculele ei erau corecte? Te rog, Doamne, fă să fie așa. Nu, era sigură că avea dreptate. Sincer vorbind, avea tot interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
E cel mai grozav simțământ din lume, a adăugat Jake. Da. — Nimic nu se compară cu asta, nu? Vrând să ia un gât de lapte, Jake a dispărut în spatele umbreluțelor de cocteil. —E absolut - incredibil. Așa de - emoționant. Așa de - uluitor. Hugo i-a făcut semn din cap barmanului că mai vrea un whisky. Era acum aproape sigur că Jake voia să-l scoată din pepeni în mod deliberat. Nu mi-e rușine să-ți spun că eu am plâns, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Desigur, Jake avea dreptate. Evident, greșeala era a ei. Trebuia să se străduiască mai mult și să se lamenteze mai puțin. Sânul e cel mai bun. Jake s-a aplecat și i-a sărutat sânul. Alice a gâfâit ușor. Era uluitor: după câte traume îndurase trupul ei, Jake reușea totuși să-l umple de dorință. Cu cea mai ușoară atingere. Sau doar cu o privire. —Întoarce-te în pat, a murmurat Alice. Jake a tras-o de mână. — Numai dacă mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
privire exoftalmică, oripilată, produsă de niște ochi care parcă erau fierți. Domnule Fine! a gâfâit asistenta Harris ducând o palmă uriașă la piept. Hugo s-a întors și a rupt-o la fugă. Dar nu înainte de a înregistra un fapt uluitor. Cu toate că era trei fără un sfert dimineața, asistenta Harris nu purta capot și bigudiuri, așa cum ar fi fost de așteptat, ci era îmbrăcată în uniforma completă de asistentă. Alunecând în jos, pe scări, Hugo a auzit-o pe asistenta Harris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sunt atât de simplu de folosit pe cât ai crede, nu-i așa? Desigur, asta pe lângă faptul că sunt cea mai groaznică treabă în materie de eco-responsabilitate. Eu și Alice folosim scutece din bumbac. Hugo se pregătea să remarce că era uluitor că nu foloseau ziare reciclate. Sau iarbă. Dar nu mai avea destulă energie. A rămas întors cu spatele, concentrându-se asupra lui Theo și sperând că Jake o să plece. Dar era clar că Jake nu avea nici cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dezgustat. Cu toate acestea, era limpede că Alice îi dăduse de cap. Și, din ceea ce vedea el, copilul era nu numai curat, dar nu avea nici suzetă și era pieptănat. Și asta i s-a părut lui Hugo o chestie uluitoare. Înainte să fie nevoit să aibă grijă de Theo, nu se gândise că femeile cu copii liniștiți erau altfel decât așa cum trebuiau să fie. Dar acum Hugo știa de ce efort era nevoie ca să speli un copil, ca să-l îmbraci, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
suntem o creșă, nu departamentul de urgență al unui spital. Simpla mențiune a unui astfel de loc i-a dat fiori lui Hugo. — Dar nu aveți pe cineva care se pricepe... la chestii din astea? La ce taxe încasau! Era uluitor că puteau să dea doar un telefon și, instantaneu, toată responsabilitatea se transfera în cârca părintelui. Domnule Fine, vă repet: noi suntem o creșă. Nu un sanatoriu. Și v-am fi recunoscători dacă ați veni și v-ați lua fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mulțumesc foarte mult. Alice a sorbit cu delicatețe. Bere. Băutura pe care o detesta cel mai tare. Cu excepția chestiei ăleia făcută din iarbă, pe care o adusese odată Jake și care ar fi trebuit să aibă niște calități de detoxifiere uluitoare. La vremea respectivă, Alice își spusese că ar fi putut să bea și Cif și ar fi obținut același rezultat, numai c-ar fi fost mai puțin dezgustător. Hugo a fugit înapoi în bucătărie. După o căutare frenetică, a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo era intrigat. Ce nu e în regulă? Alice și-a dat după ureche o șuviță strălucitoare și și-a trecut repede și agitată limba peste buze. —Nimic. Totul e în regulă. E o cameră minunată. De fapt, e chiar uluitoare. În ce sens? a vrut Hugo să știe. Nu știu. Are ceva, s-a confesat Alice. Chiar vizavi de pat e o cameră de baie uriașă, cu mozaic pe jos. De jur împrejur sunt așezate lumânări. Mai e și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
părea banală prin comparație. Pe de altă parte, de ce să-ți mai bați capul cu meridianele? Viața mamelor care mai și munceau era și așa destul de grea. Asta era ceea ce intenționa să le spună dupăamiază celor de la revistă. — Ce coincidență uluitoare, a remarcat ea către Laura. Nici nu mi-a venit să cred că m-ai sunat și mi-ai spus că trebuie să vorbim chiar în secunda în care mă urcam în taxi la Heathrow. —Incredibil, i-a replicat Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo și-a făcut, din nou, apariția cu tava lui. Bărbatul s-a forțat să clatine din cap. A, sunt! Prinzând, cu coada ochiului, expresia Amandei, și-a dat seama că aceasta aștepta de la el mai mult entuziasm. —Amanda e... uluitoare! Partea asta era, măcar, adevărată. Cum jonglează cu toate responsabilitățile! a adăugat jurnalista pe un ton admirativ. E... incredibil, a încuviințat Hugo. —Și tu cât de mult o ajuți? a vrut să știe ziarista. Cu copilul, mă refer. Hugo s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu toate că varianta asta era greu de imaginat, Hugo avea să se străduiască de dragul lui Theo. Avea să reușească, indiferent cât de rău s-ar comporta Amanda. Perspectiva asupra acestei situații i se schimbase. Cele mai groaznice, mai arogante și mai uluitor de egoiste excese ale neveste-sii erau o adevărată plăcere față de groaza cu care Hugo trăise în ultimele săptămâni. Amanda s-a întors. Chipul lui Hugo era atât de înflăcărat de speranță încât femeia și-a spus c-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
până s-o lase lată. Nu era de mirare că jucăria aia i se păruse sinistră. Oare avusese o premoniție? —Și Laura - știi..., Amanda a clătinat din cap ca și cum nu i-ar fi venit să creadă. Ei bine, a fost uluitoare. Am subestimat-o. N-am avut nici cea mai vagă idee ce înțeleaptă e. Înțeleaptă. Hugo putea să găsească mulți termeni ca s-o descrie pe Laura. Dar ăsta nu era unul dintre ei. M-a ajutat să realizez ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]