2,479 matches
-
juridic consfințește actul de voință ca o consimțire voită, autonomă, În cunoștință de cauză și nu impusă. Am mai face sublinierea că deși conotația umanitară răzbate din ambele aspecte (medical și juridic) există o diferență netă Între umanismul medical și umanismul juridic, ceea ce face ca dreptul medical să penduleze Între aceste două aspecte. Umanismul medical presupune utilizarea tuturor posibilităților ce pot contribui la restabilirea stării de sănătate a pacientului, ceea ce presupune asumarea de către medic a Întregii responsabilități pe care și-o
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
cauză și nu impusă. Am mai face sublinierea că deși conotația umanitară răzbate din ambele aspecte (medical și juridic) există o diferență netă Între umanismul medical și umanismul juridic, ceea ce face ca dreptul medical să penduleze Între aceste două aspecte. Umanismul medical presupune utilizarea tuturor posibilităților ce pot contribui la restabilirea stării de sănătate a pacientului, ceea ce presupune asumarea de către medic a Întregii responsabilități pe care și-o poate permite. Prin urmare din punctul de vedere al umanismului medical pacientul este
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
aceste două aspecte. Umanismul medical presupune utilizarea tuturor posibilităților ce pot contribui la restabilirea stării de sănătate a pacientului, ceea ce presupune asumarea de către medic a Întregii responsabilități pe care și-o poate permite. Prin urmare din punctul de vedere al umanismului medical pacientul este persoana care se Încredințează medicului pentru recăpătarea sănătății În baza unei relații de Încredere deplină. Din nefericire umanismul medical nu se regăsește În umanismul juridic. În umanismul juridic primează autonomia pacientului care nu apelează la medic pentru
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
asumarea de către medic a Întregii responsabilități pe care și-o poate permite. Prin urmare din punctul de vedere al umanismului medical pacientul este persoana care se Încredințează medicului pentru recăpătarea sănătății În baza unei relații de Încredere deplină. Din nefericire umanismul medical nu se regăsește În umanismul juridic. În umanismul juridic primează autonomia pacientului care nu apelează la medic pentru a renunța la libertatea și autonomia sa. Mai mult, pentru justiție persoana care trebuie să reprezinte interesul bolnavului este bolnavul Însuși
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
pe care și-o poate permite. Prin urmare din punctul de vedere al umanismului medical pacientul este persoana care se Încredințează medicului pentru recăpătarea sănătății În baza unei relații de Încredere deplină. Din nefericire umanismul medical nu se regăsește În umanismul juridic. În umanismul juridic primează autonomia pacientului care nu apelează la medic pentru a renunța la libertatea și autonomia sa. Mai mult, pentru justiție persoana care trebuie să reprezinte interesul bolnavului este bolnavul Însuși (În cazul copilului părinții sau aparținătorii
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
o poate permite. Prin urmare din punctul de vedere al umanismului medical pacientul este persoana care se Încredințează medicului pentru recăpătarea sănătății În baza unei relații de Încredere deplină. Din nefericire umanismul medical nu se regăsește În umanismul juridic. În umanismul juridic primează autonomia pacientului care nu apelează la medic pentru a renunța la libertatea și autonomia sa. Mai mult, pentru justiție persoana care trebuie să reprezinte interesul bolnavului este bolnavul Însuși (În cazul copilului părinții sau aparținătorii legali) și nu
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
certe În abordarea diagnostică și terapeutică, presupune și riscuri. 4. În condițiile medicinii moderne comunicarea și informarea sunt esențiale În relația cu bolnavul chiar de vârstă pediatrică, iar din perspectiva etică a acestei relații trebuie avut În vedere deosebirile dintre umanismul medical - comun celor care practică medicina având În centrul său bolnavul și suferința sa, și umanismul juridiccare-și centrează atenția pe autonomia și libertatea persoanei. 2012 Lucrare publicată În Revista Română de Bioetică, Împreună cu prof. dr. Marin Burlea și dr. Eliza
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
informarea sunt esențiale În relația cu bolnavul chiar de vârstă pediatrică, iar din perspectiva etică a acestei relații trebuie avut În vedere deosebirile dintre umanismul medical - comun celor care practică medicina având În centrul său bolnavul și suferința sa, și umanismul juridiccare-și centrează atenția pe autonomia și libertatea persoanei. 2012 Lucrare publicată În Revista Română de Bioetică, Împreună cu prof. dr. Marin Burlea și dr. Eliza Tighici Bioetica În Pediatrie “Principiile etice trebuie să plece de la premisa aplicării cu consecvență a binefacerii
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
mod expres prin consimțământul informat al pacientului. În acest sens medicul va trebui să țină cont de faptul că responsabilitatea sa se află Între două planuri diferite, pe care nu poate și nu trebuie să le ignore. Primul este al umanismului medical, al cărui scop este refacerea stării de sănătate a individului, adică acel bine fizic și psihic, situație În care primează interesul bolnavului, medicul asumându-și responsabilitatea În consecință, și al doilea; a umanismului juridic, În cadrul căruia primează autonomia persoanei
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
să le ignore. Primul este al umanismului medical, al cărui scop este refacerea stării de sănătate a individului, adică acel bine fizic și psihic, situație În care primează interesul bolnavului, medicul asumându-și responsabilitatea În consecință, și al doilea; a umanismului juridic, În cadrul căruia primează autonomia persoanei fără renunțare la libertatea acesteia de a alege, situație În care relația pacientului cu medicul este judecată prin prisma drepturilor inalienabile ale individului. Dincolo Însă de responsabilitatea medicală care pendulează Între umanismul medical și
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
doilea; a umanismului juridic, În cadrul căruia primează autonomia persoanei fără renunțare la libertatea acesteia de a alege, situație În care relația pacientului cu medicul este judecată prin prisma drepturilor inalienabile ale individului. Dincolo Însă de responsabilitatea medicală care pendulează Între umanismul medical și juridic, aceeași responsabilitate se Împarte, nu rareori și Între limitele științei medicale și constrângerile socioeconomice. Primele se referă la relația medic pacient care, după cum subliniam mai sus, s-a schimbat foarte mult datorită tehnicizării medicinii ce a condus
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
nu mai poate fi Îndeplinit și constituie un mare handicap al pregătirii medicale față de ceea ce Însemna Învățământul clinic cu câteva decenii În urmă. Este singura modalitate, așa cum pe drept cuvânt subliniază autorii, pentru a dobândi simțul clinic, iar odată cu el umanismul medical care desăvârșește personalitatea viitorului medic. Legat de aceste aspecte și punctând secvențial etapele procesului instructiv educativ autorii constată că studentul trebuie să parcurgă anumite etape În pregătirea lui, că participarea lui trebuie să fie una activă, că rolul formativ
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
tranziția spre dreapta a unei importante secțiuni religioase de orientare democrată, răsturnând balanța în alegerile prezidențiale (vezi CARTER, JIMMY). Alături de Falwell, James Robison și Pat Robertson au devenit liderii noii drepte religioase, îndreptate acum nu neapărat împotriva comunismului, cât împotriva umanismului secular, folosind un limbaj apocaliptic asemănător cu cel al predecesorilor lor din perioada imediat postbelică (Utter și Storey: 6). Coaliția creștină a Americii (Christian Coalition of America) a fost cea mai influentă organizație a noii drepte creștine, incluzând neoevangheliști și
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
credea într-un salt de eră geologică în comparație cu aceasta. Iată de ce materialismul, la rându-i, a jubilat la ideea că întemeiază un nou antropocentrism. Când Michel Foucault s-a desprins decisiv de marxism, el a intuit dificultățile pretenției unui nou umanism și, în consecință, a respins brutal ideea de umanism, trezind protestele brutale, în aceeași măsură, ale lui Sartre și ale comilitonilor care veneau dinspre marxism și existențialism. Cu "noul antropocentrism" postmodern, dincolo de om și de lume nu se mai află
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Iată de ce materialismul, la rându-i, a jubilat la ideea că întemeiază un nou antropocentrism. Când Michel Foucault s-a desprins decisiv de marxism, el a intuit dificultățile pretenției unui nou umanism și, în consecință, a respins brutal ideea de umanism, trezind protestele brutale, în aceeași măsură, ale lui Sartre și ale comilitonilor care veneau dinspre marxism și existențialism. Cu "noul antropocentrism" postmodern, dincolo de om și de lume nu se mai află nici măcar o entitate materială, ci chiar nimicul. Deci postmoderniștii
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ai modernismului precum Kafka, Beckett sau Eugen Ionescu. Antropocentrismul modernist-existențialist putea fi "inuman", "torturant". Noul antropocentrsim se dorește eliberator fără limite, într-o postistorie globală, capabilă să asigure fericirea planetară. Întoarcerea ființei umane la joc este semnul indubitabil al noului umanism, garanția bucuriei existențiale. Minunea e cu atât mai mare, cu cât omul se eliberează pentru prima oară de miturile salvării, care implică transcendentul. Hotărât lucru, "paradisul" e aici, nicicum dincolo. Nu mai avem nevoie de naiva poveste a mântuirii prin
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
relele ce sunt / Într-un mod fatal legate de o mână de pământ, / Toate micile mizerii unui suflet chinuit / Mult mai mult îi va atrage decât tot ce ai gândit". Aceasta este antropologia trupului opac, pe care o construiește "noul umanism" postmodern. Despre consecințele ei, să se vadă capitolul următor. Dar iată ce zice Părintele Stăniloae: Destinația trupului este ca spiritul uman să lucreze prin el la transfigurarea sau spiritualizarea întregului cosmos, a întregii naturi. El trebuie înnobilat și transfigurat sau
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nimic. Se abat, altfel spus, de la menirea cea mai înaltă a omului transfigurarea finală a lumii. Am insistat atât de mult asupra antropologiei creștine pentru a demonstra că există alternativă mai bună la "noul antropocentrism" postmodern. De fapt, acest "nou umanism" este încă o utopie la vechile utopii ale comunismului. Este utopia unui hedonism consumist, care se imaginează cel mai "realist" între "realisme". Denis de Rougemont spune, însă, că doar omul care se roagă este realist. Or, omul "concret" sau "recent
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cele două planuri. În fine, Vattimo recunoaște că postmodernismul este ateist și, bineînțeles, conform părții diavolului, se străduiește să convingă că ateismul nu înseamnă distrugerea general-umanului, cum se crede, cu toate că recunoaște o legătură între declararea morții lui Dumnezeu și criza umanismului. Ateismul (o mare minciună a omului modern, căci nu poate fi "ateu", ci doar să încline, în echivocul libertății sale, fie spre lumina lui Dumnezeu, fie spre partea ispititoare a diavolului) este, cu siguranță, un umanism, de vreme ce ține de om
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lui Dumnezeu și criza umanismului. Ateismul (o mare minciună a omului modern, căci nu poate fi "ateu", ci doar să încline, în echivocul libertății sale, fie spre lumina lui Dumnezeu, fie spre partea ispititoare a diavolului) este, cu siguranță, un umanism, de vreme ce ține de om. Și ateismul, și religiosul sunt manifestări umane, deci aspecte contradictorii ale umanismului în genere, la care face trimitere Vattimo. În paradoxul diferenței ontologice, s-ar putea ca "ateul" să fie, în realitate, mai aproape de Dumnezeu decât
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ateu", ci doar să încline, în echivocul libertății sale, fie spre lumina lui Dumnezeu, fie spre partea ispititoare a diavolului) este, cu siguranță, un umanism, de vreme ce ține de om. Și ateismul, și religiosul sunt manifestări umane, deci aspecte contradictorii ale umanismului în genere, la care face trimitere Vattimo. În paradoxul diferenței ontologice, s-ar putea ca "ateul" să fie, în realitate, mai aproape de Dumnezeu decât fanaticul religios. Când filosoful italian își motivează respingerea oricărei lecturi religioase a lui Heidegger, atitudinea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
concordanță cu ontologia postmodernismului. El crede că o lectură "religioasă" a lui Heidegger ar ignora înțelegerea ființei ca Dasein, în istoricitatea ei, "reducându-l la momentul certitudinii de sine" și suprimând ceea ce Dasein-ul are mai pur în subiectiv: "De aceea umanismul tradiției metafizice are și un caracter represiv și ascetic, care se intensifică în gândirea modernă cu cât subiectivitatea se modelează pe obiectivitatea științifică și devine pură funcțiune a acesteia"92. Frază mustind de echivoc, de îndată ce părăsim sistemul de referință ateist
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
chiar la modul postmodern, așa cum au procedat Heidegger și Derrida cu gândirea lui Platon sau Părintele Stăniloae cu teologia patristică. Numesc asemenea ethos ca fiind transmodernist. Dar postmodernismul nu înseamnă doar moartea lui Dumnezeu, a metafizicii, a istoriei și a umanismului tradițional, ci și a celorlalte valori, în care prim-planul îl ocupă, desigur, arta. Modernismul, înglobând în sine și tradiția, adusese arta în rândul valorilor de prim rang, ba chiar ca prima dintre valori, putând lua loc în spațiul înalt
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cuvânt care ar putea pleda, mai departe, pentru o atitudine postnietzscheană, al acelui omenesc prea omenesc, aduce o dezicere răspicată de credința că postmodernismul a pus capăt modernității, instituind o nouă paradigmă culturală sau un "nou antropocentrism", sau un "nou umanism". Dimpotrivă, soluția lui Lyotard este mai degrabă dezamăgitoare pentru fanii postmodernismului, dovadă că această lucrare a autorului nici nu prea este citată, deși contrazice poziția scriitorului din 1979. Prima lui grijă este să observe: "Termenul de postmodern a servit, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Prima lui grijă este să observe: "Termenul de postmodern a servit, mai mult rău decât bine, dacă mă gândesc la rezultate, pentru a desemna ceva din această transformare"120. Înțelesul cuvântului inuman, dacă ne gândim bine, este mai aproape de critica umanismului la Nietzsche și la Michel Foucault, la Unamuno, la Ortega y Gasset, la Emil Cioran decât de "noul umanism" postmodernist, propovăduitor de amuzament fără limite. Lyotard, de exemplu, împărtășește afirmația lui Th. Adorno din 1969: "Arta rămâne fidelă oamenilor numai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]