10,459 matches
-
relația dintre cunoașterea intelectuală sau informativă, și spiritualitatea existențială sau formativă, de la dialogul dintre știință, filozofie și teologie, Universitatea și Biserica au început să descopere vocația comună de-a promova cunoașterea științifică și cunoașterea spirituală în comuniune de valori ale umanității inteligente și înțelepte, care unifică diversitatea științelor la nivelul conștiinței responsabilității pentru demnitatea persoanei, calitatea vieții sociale și protejarea naturii înconjurătoare", a spus Preafericitul Părinte Daniel. În acest spirit, Patriarhia Română a încheiat la 5 aprilie 2012 un Protocol de
PF Daniel: Universitatea și Biserica au o vocație comună by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/31089_a_32414]
-
avansați, europenizați, etc. La Cahiers colaborarea d[umnea] v[oastră] începută nu va suferi, atât timp cât pot eu „controla” situația. Dar eu plec cam într-o lună pentru cel puțin trei luni. Și am experiența mea... Poate este o lipsă de umanitate din partea mea revenind mereu la probleme de cultură, în plină dramă. Exact, ce pagube grave ai, ce lipsuri, de ce trebuie să-ți vinzi o parte din bibliotecă? La cât se ridică avariile? Și trebuie să le suporți singur? O experiență
Noi completări la bibliografia lui Adrian Marino by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4012_a_5337]
-
emisferei australe, materializează izolarea absolută la marginea lumii; „ultimul tasmanian“ devine cel din urmă om, postură în care Philippide s-a văzut pe el însuși în cele mai impresionante poezii autoscopice, adresîndu-se neantului în postură de ultim reprezentant lucid al umanității. Nici în Promontoriu, poezie închinată definirii poeziei, autorul nu se poate detașa de obsesia sa majoră, dispariția. Ea există încă din primele piese sumbre cuprinse în Aur sterp, continuă cu gravitate sporită în Stînci fulgerate, pentru a se instala definitiv
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
căderii etice și psihologice. Succesul de public și de critică al nuvelei - semnul unui interes de lectură pe care scriitorul nu l-a anticipat atunci cînd a redactat textul - lasă loc și unor interpretări de mai mare subtilitate. Kino reprezintă umanitatea redusă la esențe, în interiorul căreia se distinge un arhetip schizoid, al binelui și răului îngemănate pînă la indistinct. Prin urmare, ipostazele în care îl găsim pe individ de-a lungul existenței sale sînt doar activările temporare ale uneia sau alteia
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
naturale, nu se va opri nici dincolo de pragul ocnei. Iar el o știe bine în cugetul său când, descriind peste abisul deschis dinainte-i o piruetă de saltimbanc al deznădejdii, își săvârșește trecerea de la pornografie la misticism... Ca să propună apoi umanității în restriște, în chip de leac al tututor relelor, cuvântul său de nerușinat, - un fel de crez, un fel de religie, al cărei mare preot își propune să fie. Într-adevăr, în finalul romanului său Incognito el se afirmă ca
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
natura se contemporaneizează, făcând un transfer fulgerător, ca și când un veac și jumătate ar curge brusc în prezent. Spuneam la început că prezentul unei acțiuni poate să devină mai durabil, într-o dimensiune greu de măsurat, decât cei care așază semnul umanității în peisaj. Și mi-am adus aminte brusc de o călătorie făcută în urmă cu câțiva ani în Asia Mică, unde am văzut cetățile grecești de acum 3000 de ani și mai bine, Troia, Pirene, Micene și Hefes, toate acestea
Timp fotografiat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/2943_a_4268]
-
de reproducere a realități, ideea acestui demers plutește, iată, în aer. De nenumărate ori o facem chiar noi. Ceva mai înainte am intrat pe o astfel de temă. În sine, o acțiune de genul acesta este una de conservare a umanității, dinspre trecut înspre prezent și invers. Nu facem altceva când răsfoim albumul cu fotografii al bunicilor, părinților, de atunci, din trecut...
Timp fotografiat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/2943_a_4268]
-
comice sau deprimante, gesturi deșucheate și reacții bizare, dialoguri pedestre, viziuni extatice... Eroul liric, pe cantul schizofreniei, se dedublează și își caută jumătatea pierdută, o ia razna „infernal și de tot”, îi îngrozește pe cei din jur, plîngînd însă de dragul umanității căzute și căutînd cu furie neputincioasă o cale de salvare. Pentru el și pentru ei, în general. Astfel că scenele realiste, unele de un umor suculent, se împletesc cu proiecțiile fabulos-compensatoare, asociate de regulă cu propria poezie: „Unde sînt? Ce-
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
căderii etice și psihologice. Succesul de public și de critică al nuvelei - semnul unui interes de lectură pe care scriitorul nu l-a anticipat atunci cînd a redactat textul - lasă loc și unor interpretări de mai mare subtilitate. Kino reprezintă umanitatea redusă la esențe, în interiorul căreia se distinge un arhetip schizoid, al binelui și răului îngemănate pînă la indistinct. Prin urmare, ipostazele în care îl găsim pe individ de-a lungul existenței sale sînt doar activările temporare ale uneia sau alteia
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2884_a_4209]
-
Podul Rugilor, în apropierea unei așezări de pe Valea Lotrului (nu vreau să stric surpriza, vă las să descoperiți singuri ce urmări va avea trezirea gândirii celui îndoctrinat de ideologia roșie). De aici, crește un alt nucleu epic, realistmagic, al unei umanități semiarhaice, care așteaptă venirea lostrițelor, însă nu ca la Voiculescu, ci ca semn prevestitor al schimbării istoriei. Dinu Pădureanu însuși ascultă vocea profetică a tatălui său, maiorul Radu Pădureanu, mort pe frontul de Est în ’44, iar aventura căutării soției
Din temniță. Bântuiți și bântuitori by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2898_a_4223]
-
poziție fetală pe care o accentuează prezența cablului de prindere a costumului similar unui cordon ombilical, urletele de lup aruncate în eter sub semnul unei singurătăți copleșitoare, sau ridicarea din mâlul propriei planete ca un efort prometeic de edificare a umanității victorioase. În toate aceste situații, umanitatea este cartea pe care o joacă neîncetat cel supus provocării celei mai mari, infinitul, nu doar ca noțiune abstractă, ci ca prezență concretă a imensităților galactice. Și, interesant, singurul cuvânt atât de potrivit în
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
prezența cablului de prindere a costumului similar unui cordon ombilical, urletele de lup aruncate în eter sub semnul unei singurătăți copleșitoare, sau ridicarea din mâlul propriei planete ca un efort prometeic de edificare a umanității victorioase. În toate aceste situații, umanitatea este cartea pe care o joacă neîncetat cel supus provocării celei mai mari, infinitul, nu doar ca noțiune abstractă, ci ca prezență concretă a imensităților galactice. Și, interesant, singurul cuvânt atât de potrivit în context, menit să răspundă poate unor
Zero și infinitul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2906_a_4231]
-
altceva decît platitudini. Toți, ușor nedumeriți și jenați de mine. Vreau să fiu eu însumi în fața lor, dar cea mai ușoară mișcare în acea direcție duce la nedumerire. Sensibilitatea este unul dintre cele mai simple semne de diagnosticare a calității umanității. Nici o persoană cu adevărat sensibilă nu poate răni o altă ființă umană. În derivă, așteptînd un curent sau vederea unui țărm care să nu fie un miraj. Atîtea „-isme” abstracte, atîtea necazuri autentice și minore. Atîția șoricei de scărpinat, cînd
John Fowles – Jurnale by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/2908_a_4233]
-
testeze profunzimea ordinii spirituale proprii experimentându-l fără nici o ordine prestabilită pe ultimul. Să admiți ceva „în stare să ne cutremure simțurile“ (p. 156) înseamnă, în logica propusă mai sus, să ne legitimăm „simțurile“ dincolo de realitatea lor fizică, la nivelul umanității lor capabile să întâlnească straniul-străin în diferența sa copleșitoare, dar hrănitoare a propriilor noastre precarități. Aceasta îți poate strecura cu generozitate în buzunar propoziția de la pagina 180: „Cel care pierde cu bună știință înțelesul vieții află motive de a fi
Despre hrană, bucurie și sens by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2918_a_4243]
-
și inocență, cât și căutarea obstinată a unui Dumnezeu care se ascunde. Și unul, și celălalt merg însă către Centru prin lungi ocoluri, trecând prin bolgiile spiritului și prin abisurile conștiinței, opera lui Baudelaire acționând ca o oglindă a crizei umanității pe care o trăiește și o resimte Fondane. Fără îndoială că ne-a lipsit această carte, care (în ipoteza fericită că ar fi fost tradusă imediat după apariția în franceză) l-ar fi putut propulsa pe Fundoianu/ Fondane pe o
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
eu la război? De ce să-i distrug copilului meu viitorul? Nimeni nu mă poate obligă să fac un asemenea gest. Ca să mergi la război îți trebuie multă revoltă și ura în suflet, iar eu nu am așa ceva. Ce fel de umanitate e asta? Nu sunt în stare să se înțeleagă? Să se dueleze între ei - Puțin cu Obama și așa mai departe. Cum vor ei... dar să o facă individual, fără vârșari aberante de sânge. Nu, nu sunt pregătit să merg
"Nimeni nu mă poate obliga să merg la RĂZBOI" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33647_a_34972]
-
sunt, de fapt, secvențe narative de sine stătătoare, structurate în jurul câte unui personaj. Le-am putea spune și povestiri, necomunicând prin protagoniști, ci prin sensuri, prin faptul că, însumate, conduc la imaginea unei lumi coerente, a unei societăți, a unei umanități cu existență istorică. În prezentarea de pe ultima copertă se spune despre carte că reprezintă „o frescă epică“, ceea ce, neîndoielnic, Ruxandra Cesereanu a urmărit să înfăptuiască. Amploarea deschiderii social-istorice, bogăția evenimentelor aduse în scenă vorbesc despre această aspirație a prozatoarei. Epoca
Diavolului, o jumătate de veac by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3367_a_4692]
-
despre demnitatea umană. Cu perseverență și seninătate, Nelson Mandela și-a urmat dorința de a crede în puterea oamenilor de a înțelege că, uneori, ceea ce ne desparte poate fi doar o barieră artificială care trebuie să cadă în fața propriei noastre umanități. Ca lider politic, Nelson Mandela a fost și va rămâne un simbol al curajului și al rațiunii care pot înfrânge obstacole aparent de netrecut. Am convingerea că moștenirea sa va inspira generațiile viitoare în căutarea binelui comun și a temeiurilor
Ponta vs. Băsescu. Ce mesaje au transmis în memoria lui Nelson Mandela by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33722_a_35047]
-
pe rând sau în același timp, victimă și călău, răpit și răpitor, într-un scenariu în care inocența nu e decât cealaltă față a cruzimii și a premeditării vinovate. Legătura ambiguă, mâloasă, grea de obsesii și de fobii, e legea umanității din Do Not Cross. Foarte interesant rămâne, în romanele Dorei Pavel, comportamentul naratorului, nu mai puțin „deviat” decât cel al protagoniștilor. Dacă prozatoarea s-ar fi mulțumit să inventeze, în ficțiunile sale, simple fișe clinice, s-ar fi putut spune
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
Bloc B1, Scara A, Apartament 25. Tecuciț] * [Tecuci, 8 aprilie 1972] Iubite domnule profesor, Inima mi-ar fi bucuroasă să vă știu sănătos, simțind, din plin, soarele acestei primăveri ce vă dă puteri noi. În lumina săptămânii Patimilor și a umanității încă suferinde, până când? vă spun: Christos a înviat! Aș vrea să vă văd și în primăvara care a venit voi coborî spre București și, atunci, după atâția ani, vom depăna ani, amintiri. Dar, înainte de toate, trebuie să vă știu sănătos
Nichifor Crainic și unii dintre contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3271_a_4596]
-
SS istul Lehmann este cel care îl ajută pe Peter (împreună cu alți deținuți) să evadeze și, astfel, să scape de hecatomba care se va abate asupra lagărului de la Dachau în ultimele luni ale războiului înseamnă că nu este totul pierdut. Umanitatea mai are o șansă: aceea de a cunoaște adevărul, de a face dreptate (pedepsindu-i pe vinovați) și de a preveni ca răul să se mai repete. Nu despăgubirea - care, de altfel, îi este birocratic refuzată de statul german în
Ion Iliescu iese la iveală by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30513_a_31838]
-
pe o poftă de viață care depășește căderile trecătoare. Boema cere un stil de viață inspirat de un unghi pretențios de a vedea lucrurile, la asta adăugîndu-se o înzestrare de excepție, care îl preschimbă pe boem într-o șansă a umanității. Și chiar dacă boema poate fi privită ca antecamera ratării, ea poate fi deopotrivă considerată un indiciu preliminar al destinului creator. Ceea ce înseamnă că la boemă nu sfîrșești decît dacă ești slab, în schimb prin ea treci ca printr-un purgatoriu
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
Fénelon: Nonelef, și Marcel: Lécram. În plus, lucrările grupului trebuiau să se desfășoare sub pecetea tainei și a titulaturii de „mormânt”. Cine dezgropa secretul, „osemintele”, devenea „o hienă” (faire la hyène)5. Semn al încrederii depline în determinarea astrală a umanității (o idee preluată tot din filosofia ocultă), orice întâlnire căpăta caracterul unei „conjuncții”. Un „sic” în vorbire semnala un adevăr, iar adagiul „sicissime” îi sublinia caracterul irefutabil ș.a.m.d. Trebuie însă spus din capul locului că toată această aducere
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
un câștig mai mare de la cea care conservă un monstru străvechi decât de la cea care ne arată un zeu nou”9. Dacă mai adăugăm și că întreaga lucrare masonică stă sub semnul unei nostalgice căutări a „timpului pierdut”, a acelei umanități edenice care se cere în mod imperativ regăsită și retrăită de constructorii Templului Universal, vom înțelegea poate mai bine și dimensiunea ocultă a prieteniei romancierului cu frații masoni Bibescu. Sub semnul misterioasei litere G Considerat doar „o carte despre snobism
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
capitală europeană murdară, plină de locuri virane și de bălării, luată în stăpânire de haite de câini sălbăticiți, care atacă oamenii și mănâncă de vii copiii. Ai zice că este o imagine dintr-un roman-parabolă, o proiecție ficțională despre o umanitate ajunsă la asfințitul său, unde toate cele omenești au decăzut într-atât încât apocalipsa poate să se instaleze în acel spațiu. Dar nu. Este doar descrierea realistă, cu exactitate fotografică, a situației din București, capitala țării noastre. Cazul copilului sfâșiat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]