KorAP: Find »[drukola/base=umbla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...61 62 63 ...530 >

13,247 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673

în alte alea. Am zis și io o vorbă, ce? Matale ai zis alta și ne-am lămurit. Mai e probleme? Io zic că nu și mai bine o dăm la pace. O să mai vină, ele, și alte șuste. Păi, umblăm să ne stricăm la ceafă din nimica?" Pă undeva, ai și tu dreptate", se mai domoli portarul. Acceptă oferta de împăciuire venită din partea partenerului de afaceri, continuând ideea de bază: "Adevăru' e că ar fi păcat să te cerți cu

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
firește. Și uite că anumite chestiuni deprinse acolo încă se mai regăseau în memoria lui. După ce isprăvi cu aceste urgențe de natură sanitară se întoarse aprig spre ușă și zise cu un glas nazalizat, răgușit de o ură aproape dementă: "Umbli să mă mutilezi, scârbă! Câțiva centimetri mai sus și mă lăsai chior pă viață, în morții tăi. Ei, las' că dă nu ți-o place ție ce-o să-ți fac, să mă scuipi pă mine-n în gură! Cu toporu

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
în mizerie. "Haide, dom'ne, că nu-mi stă așa rău", se încurajă el. Dădu din cap a lehamite: "Nu-mi stă rău, pă dracu! Cin' mă vede, zice că mi-a tras-o la greu șapte gealați. Cum să umblu io, acuma, om serios, tată dă familie, p'in oraș, în halu' ăsta? Ce zice oamenii? Ia uite și la pârnăiașu' ăsta, a ieșit dă la bulău și a dormit în boscheți, da' l-a prins ursu'. Sanchi! L-a

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Ai auzit, bă, Petrică, că a murit mă-sa mare a lu' Obama?". Portarul îl privi pieziș și se făcu că nu înțelesese: Cine zici, mă, că ți-a murit?". "Nu mie, bă, luzăre, lu' Obama. Lu' negru' ăla de umblă să ajungă președintele Americii, te-ai prins?" "A! Lu' ăla? Și? Care-i treaba? Că, uite, și mie mi-a murit soacră-mea, deși credeam că o să mă bage ea pă mine în pământ, jigodia dreacului! Abea i-a făcut

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
drumu' tău și nu mă mai freca la melodie, umflatule care ești!" "Treaba ta. Io spre binele tău ți-am zis. Cum, na!, ți-o zic și p-asta: Ai dă grije dacă pân' la urmă te-o chema americanu'! Umblă cu mare atenție și nu te înfige din prima, că parcă ție ți-a prezis țiganca aia că o să mori înghesuit la o pomană, nu?" Nea Petrică se făcu negru la față, în timp ce Marinică se prăpădea de râs, arătându-l

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
jumătate tânguitor: "Bă, da' dobitoc sunt! Dobitoc dă dobitoc, nu așa! Fi-mi-ar creierii mei ai dracu', dă tâmpita' pământului ce sunt!". Oftă cu năduf: "Și numa' dă la jegosu' ăla dă Marinică să trage totu'. Că tot timpu' umblă să mă inerveze, scârba dreacu'. Bine, acu', na, și băutura..." Cumpăni un scurt moment și respinse cu dignitate această posibilă cauză a dezastrului: "Eee, băutura. Păi, ce? Dă câte ori am băut cân' am fost dă noapte, ehe, io să

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
lângă sfânta biserică", își luă seama la ce era să-i iasă pe gură și nea Petrică. Privi cu o față prea vinovată ca să oglindească un regret sincer și adăugă, făcând trei cruci mari: " Da' chiar, bre, că aici parcă umblă ăla mai abitir să te bage-n belea, zău!". "Umblă, da", făcu neatent Tăsică în timp ce sălta ușor în pumn punga de plastic cu mucuri de lumânări și ceară, socotind că s-a strâns de vreun kilogram, hai, un kilogram și

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-i iasă pe gură și nea Petrică. Privi cu o față prea vinovată ca să oglindească un regret sincer și adăugă, făcând trei cruci mari: " Da' chiar, bre, că aici parcă umblă ăla mai abitir să te bage-n belea, zău!". "Umblă, da", făcu neatent Tăsică în timp ce sălta ușor în pumn punga de plastic cu mucuri de lumânări și ceară, socotind că s-a strâns de vreun kilogram, hai, un kilogram și jumătate. Cantitate care, vorba aia, că pășisem în al treilea

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
cel păcătos, să te dau cumva afară". Continua cu și mai multă asprime: Ia vezi! Pantelică, ăla din colț, de la blănărie, abia așteaptă să-l ajut și pe el cumva cu lucrul p-aci, prin juru' sfântului lăcaș, și nu umblă să se tocmească pentru orice, cum fac alții! Înțelegi mătăluță?". "Înțeleg, Sfinția Voastră, cum să nu înțeleg!? Da' mi-e că mă judecați cu prea mare asprime, că io sunt băiat bun, muncitor și ci'stit. Nu mai spun că

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
din ce în ce mai tare până în baza osului frunții. Atunci nu mai rezistă și hotărî că e cazul să se ducă la urgență, aruncând cât colo prișnița cu cartofi pe care i-o legase nevastă-sa peste sprâncene. "Un' te-apuci, mă, să umbli pă la ora asta?", îl întrebase soția, pe jumătate îngrijorată, pe jumătate enervată că o deranja cu frăsuiala lui de la un film indian foarte, foarte bun, exact când eroina își jelea ritmat casa părintească, iubitul sau elefantul, că subtitrarea fir-

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
să nu fi fost io cu bârnău-n batistă, că ți-ar fi arătat ție tataie ce poate. Auzi la ea, tataie!". Amândouă se puseră la taifas, așteptând să vină medicul de pe unde era plecat. Portarul se gândi că doctorii ăștia umblă brambura peste tot, numai în cabinetul lor nu stau. Adevărul că, de, și cu asistente d-astea, mă rog, cam greu să stai pă loc. Mai umbli și tu, ca bărbatu', nu? Că toate e bunăciuni, e fâșnețe și să

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
să vină medicul de pe unde era plecat. Portarul se gândi că doctorii ăștia umblă brambura peste tot, numai în cabinetul lor nu stau. Adevărul că, de, și cu asistente d-astea, mă rog, cam greu să stai pă loc. Mai umbli și tu, ca bărbatu', nu? Că toate e bunăciuni, e fâșnețe și să vede cu ochiu' liber, vorba aia, că să trage", cugetă el cu un soi de intuiție testosteronică, resimțind totodată o doză de înțelegere față de bietul mascul pândit

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
medicul făcând un semn către nea Vasile, căruia îi ridică brusc bărbia, spunându-i: "Capu' pe spate și gându' la patrie, meștere!". Și-o fi zis că durează mai mult..." "Și ce dacă! Aici trebuia să-nțepenească, nu să-mi umble mie aiurea. Poate își închipuie că glumesc cu mopu' ăla. Ei, văd că mă pune pe picioarele dindărăt, vacarena asta a ta." " Da' nu-i a mea deloc, domnu' doctor. Ce, eu v-am adus-o pe cap?" " Da' cine

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
că zicea că-i un țigan din ăia dă nu știu ce jefuise dă la niște bătrâni? Mă, al dracului, pă noi, pă români, toată lumea ne confundă și ne luăm omor pă unde ne prinde, da' cân' vine străinezii p-acia, chit că umblă-n târlici și e rupți în cur, toți îi ia dă domni. După aia mai punem și botu' la toate vrăjelile lor, d-astea cu sticla la sticlă și aluminu la aluminu, ca ultimii fraieri. Păi, n-avea dreptate săracu

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
în cur, toți îi ia dă domni. După aia mai punem și botu' la toate vrăjelile lor, d-astea cu sticla la sticlă și aluminu la aluminu, ca ultimii fraieri. Păi, n-avea dreptate săracu' domnu' Vadim, cân' zicea că umblă toate liftele p-aci să ne fură țara și să ne strice neamu'? Avea, tată, cum să n-aivă, da' adevăru' îi deranjează pă toți stricații și trădătorii dă țară!" "Hai, bre, că ai dat-o pă politică acuma, ezact

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
na! Fi-ți-ar pielea ta jurată! Te dedeai fratile meu, ă? Cum ne-am găsit noi amândoi dă pă lângă Videle, amândoi dinamoviști, amândoi cu România Mare, amândoi băieți deștepți, dă caracter și dă viață, nu? Cân' colo, tu umblai să mă lași orfan dă ce mai ciugulesc și io, dân amărăciunea mea. Lasă Petrică că d-acuma sunt cu ochiu' pă tine ca pă butelie. Geană o să fiu, alcolistu' dracu'! Și am io grijă dă tine, țigan bozgor provenit

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
la "De trei ori femeie", că ce mare succes a avut ea la Milano, dă nu mai știa să să ascundă dă paparați. Sanchi! Cred că mai repede o urmărea ăia dă la hotel că fugise cu prosoapele și veioza. Umblă vorba prin târg că șade barmanii și bodigarjii cu ochii pă ea că pă nu știu ce, fi'ncă ciordește scrumierele și cănile dân localuri. Cică are colecție acasă, vai dă capu' ei dă cleptomancă!" "Mai termină-te, mă, odată! Tu chiar

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
dragă, numa' că acu' a apărut o chestie și are nevoie dă ei, fix azi. Înțelegi?" "Da, bine..." Da' ce-i vreo problemă?" "Mmm... nu." "Îi ai la tine sau sunt în altă parte?" "Nu-s la mine, că nu umblu cu... Da' rezolv io. Deci la trei, la Mazagrand, da?" "Deci, da, la trei, la Mazagrand. Hai, poate oi întîrzia și eu o jumătate dă oră, că știi cum e cu tâmpitele astea dă la Biutiendbadistaiălsentăr. Chiar dacă ai programare făcută

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
am fost pă la voi, pă la telemormani, dă te-am cerut dă la ai tăi, n-am văzut niciun blazon pă poartă, că gardu era oricum înnădit cu sârmă și abea dă să mai ținea. Nu mai zic că umbla toată liota aia dă câini să mă muște p'in el. Ia uită-te, dom'ne la ea, unde-mi era marchiza dă Toporu cu blazonu'! Da' cân' am luat geanta să mă uit, m-am ofticat și mai rău

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Ești mâncat, digerat și gata căcat, javră!", șuieră o voce pe care, deși abia se sculase din somn, o recunoscu ca fiind a domnului ministru secretar de stat. "Poftiți?!" "Ce să poftesc, bă, ce să poftesc?", se stropși domnul Sandu. "Umbli să-mi faci manevră și acu' te dai lovit în aripă?" "Ce manevră, domnu'?" "Aaaa! Te pomeni' că nu știi nimic dă toate bancnotele alea pă care stătea scris mită, nu?" "Să mor io dacă știu ceva!", spuse Relu, trecut

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
atunci, ce era să fac. Banii mei ca banii mei, da' trebuia să mă achit față dă dumneavoastră. Așa că du-te, Relule, la bancă și împrumută-te, că bani lichizi pă prafu' ăsta n-aveam și nici nu voiam să umblu să mă împrumut pă la cineva. Știți cum e: cine cere nu piere, da' nici nume bun nu are..." "Corect!" " Da. M-am dus la bancă, m-am milogit dă ăia, în morții mă-sii, și până la urmă mi i-

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
să-mi vină vreo mutare d-asta împuțită-n plic, via dom' director Ciucurel. Nu, nene, mersi! Îmi pare rău, da' pentru o vreme, nu te cunosc, nu mă cunoști. Cel puțin până l-oi afla tu pă ăla dă umblă să te termine. Dacă-l găsești, înainte să te spargă el pă tine, și-mi stă în puteri, te ajut cu o manevră să-i facem cheie și să-l liniștim. Da' până atunci silențiostampa în privința mea, moșule! Ai înțeles

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Eram împresurat de remușcări, amintiri și nostalgii mai ceva ca un erou din tragediile grecești. Se dusese liniștea mea. Nici vorbă de un trai molcom, lipsit de griji și frământări, așa cum îmi imaginasem în urmă cu nici o săptămână în urmă. Umblam de nebun prin sertarul biroului meu, deși prietenii mei cu șase picioare nu știau ce să-mi ofere mai bun și cum să mă scoată din ale mele. Bântuit de acest teribil amoc, am decis să dau o raită pe la

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
Salutări domnului Vijulie! O zi cât mai bună, tanti Cateluța!". Nu mi-am putut închipui că poate cineva să roșească atât de rapid. Probabil că mulți dintre criticii mei or fi țistuit, strâmbând din nas: "Cu ce șabloane uzate ne umblă și ăsta. A adormit și a visat că e gândac și pe urmă s-a trezit din nou la lumea reală! Patetic" mârâie cei mai americanizați -, "penibil", fac ceilalți. Ei bine, după cum au observat cei un picuț mai atenți, nici

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
că am scăpat de întrebarea cea mai grea pe care ar fi trebuit să mi-o pună, dar n-am avut norocul ăsta. Până la urmă inevitabilul s-a produs: "Dar cu tine ce s-a întâmplat. Pe unde mi-ai umblat, dragă, fără să dai un semn de viață, fără niciun telefon, fără nimic?". L-am privit o clipă, hai două, și m-am decis pe loc: Domnule profesor, decât să vă bat câmpii spunându-vă cine știe ce basme, mai bine aș

Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]