3,024 matches
-
În urma trecerii pe la chestură. Era Îmbrăcat Într-un costum impecabil din lînă cenușie și ținea În mînă o țigară pe care nu se deranjase s-o aprindă. L-am salutat cu mîna și mi-a zîmbit. — Ce ai tu Împotriva umbrelei, Daniel? — Ce-i mai frumos pe lume decît ploaia, don Federico? — Pneumonia. Hai, intră, că ți-am reparat ce era de reparat. M-am uitat la el fără să pricep. Don Federico mă privea țintă, cu zîmbetul intact. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
uragan vuia acum În jurul nostru. Am continuat să-l privesc fix până când și-a ridicat privirea, a rânjit și a spus: — Mda, se pare că te descurci foarte bine singură. Categoric Îmi dai o lecție dacă nu iei una dintre umbrelele astea imense și nu mergi puțin până pe Eighth, unde n-o să ai nici o problemă să găsești un taxi. O mișcare deșteaptă din partea ta. —Aveți umbrele? am Întrebat, fără să mă controlez. Apa Îmi udase complet cămașa și simțeam cum părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Apa Îmi udase complet cămașa și simțeam cum părul mi se lipește de gât În șuvițe ude și reci. —Normal. Le ținem aici pentru astfel de situații. Dar sunt sigur că pe tine nu te-ar interesa să iei o umbrelă, nu-i așa? — Corect. Mă descurc. Când te gândești că Începuse să-mi fie simpatic. Tocmai atunci trecu un taxi de firmă și Îmi veni ideea genială să sun la serviciul UBS ca să ajung acasă. Bună, sunt Bette Robinson, număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
timpul gândurile. Oricare ar fi fost cauza, n-am reușit să scot nici măcar o replică șmecheră despre carte, darmite una deșteaptă. — Nici o mașină, am oftat. N-am noroc În noaptea asta. Făcu câțiva pași În ploaie și-mi Întinse o umbrelă mare, de director, deschisă deja, cu sigla clubului imprimată pe ambele părți. Ia-o. Mergi până pe Eighth și dacă tot nu găsești un taxi, vorbește cu portarul de la Serena, de pe Twenty-third, Între Seventh și Eighth Street. Spune-i că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să iau metroul, dar ideea de a călători singură Într-un vagon de metrou la unu dimineața nu era deloc Îmbietoare. —Mulțumesc, am mormăit eu, refuzând să-l privesc În ochii aceia care probabil se holbau la mine. Am luat umbrela și apoi la dreapta, simțind cum mă urmărește. După cinci minute, eram deja instalată pe bancheta din spate a unui taxi mare și galben, udă toată, dar În sfârșit la căldură. I-am dat adresa mea șoferului și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
l-am văzut cum Îmi Întoarce privirea. Hei, spuse Sammy, semn că mă recunoscuse. — Hei, am răspuns eu abil, reușind să mă abțin să remarc că nu avea nimic Împotrivă să mă lase să intru În seara asta. Mulțumesc pentru umbrelă. Dar el nu mă auzi; se Întorsese deja să lege la loc cordonul roșu de catifea și să anunțe mulțimea rămasă că Încă nu sosise vremea lor. Spuse ceva În stație și deschise ușa. Am trecut pe lângă garderobă și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
angajați cu numele de Sammy? Nu știam că paznicii fac muncă de birou. Da, bună, ce mai faci? am spus cât mai profesional posibil, deși el nu-și amintea cu siguranță cum mă chema sau că eram fata țicnită cu umbrela. —Excelent. Am primit mesajul tău, iar Amy m-a rugat să te sun, pentru că ea e ocupată toată după-amiaza. Restul fu acoperit de urletul sirenelor. —Scuze, n-am Înțeles ce ai zis. E cea mai zgomotoasă sirenă pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fundal se putea auzi Celeste drăgălindu-l pe Stefan să se trezească, fredonând în cehă. Apoi băiatul era chiar acolo - între ei. „Tată - Malcolm?” „Da. An Nou fericit”. „Am văzut artificiile. Am fost pe acoperiș și am ținut umb-umb—” „Ați ținut umbrelele?” „Da. Am văzut Primăria luminată, apoi artificiile, pe urmă s-au fișurat?” Mal zise: „S-au fâsâit, Stefan. F-â-s-â-i-t. O fisură e un fel de gaură în pământ”. Stefan încercă noul cuvânt. „F-i-s-s-u-r-e?” „Un singur s. Facem o lecție după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
simpatia lui Considine îi țineau de cald, așa că stătea cu geamul deschis. Danny hotărî că dacă Gordean nu va pleca de la birou până la 1, îl va aborda atunci, pe loc. La 12.35 ușa se deschise. Gordean ieși, își desfăcu umbrela și traversă bulevardul Sunset. Danny dădu drumul la ștergătoare și îl văzu intrând la Cyrano’s, iar individul de la intrare îl întâmpină de parcă ar fi fost cel mai important client al lui. Danny îi acordă lui Gordean treizeci de secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de fildeș, toate aranjate cu grijă și iubire de „gardiana“ prețioaselor amintiri. Ne-a mai arătat un baston cu mâner de argint, care păstra înăuntru, ca într-o teacă, o baghetă superbă. Dintr-un ungher, a scos la iveală o umbrelă albă, pe pânza căreia se semnaseră toți membrii orchestrei dirijate cândva de Maestru. Pe biroul din salon am dat de fotografia de nuntă a Regelui Mihai și Reginei Ana, purtând semnătura lor, pe urmă ne-am uitat la o imagine
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
stima pentru puterea pe care oamenii i-o dau asupra lor înșiși. Se uită la ceasul mic de mână. - Ar mai fi vreo trei sferturi de oră, zise. Să știi că eu nu stau târziu. Abia avură timp să deschidă umbrelele. O răpăială le inundă. - La Capsa! strigă Nory travcrsmcl. Mini avu o scurtă ezitare. Nu-i plăcea să intre în localuri publice, dar trebuia să se adăpostească. Când sosise atunci, pe iarna geroasă, în Cetate, dimpotrivă, era lacomă de zgomot
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și de pianul de la moșie, dar nu cuteză. Erau cele două obiecte care credea ea că trebuiesc strămutate la oraș, drept chezășie îndestulătoare a trecutului. Cum exclamau din nou asupra plecărei pe ploaie, se concedie și fugi. Nici nu deschise umbrela prin curte. Abia când se văzu în afară de primejdia de a fi reținută, se adăposti sub en-cas-ul mic, care dintr-o dată îngreunat de apă, îi apăsă mâinile. Găsi adăpost bun subt castani, pe fășia de alee centrală. Tramvaiul sosea. Puțină întîrziere
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
animal de vânzare. Opt perechi de ochi curioși, negri și netulburați. Involuntar, Forrester își duce mâna la gât. De undeva, din spate, se ivește un bărbat între două vârste, îmbrăcat într-un sarong și o cămașă cândva albă, cu o umbrelă neagră sub braț. Arată ca un funcționar la căile ferate sau ca un profesor particular, o apariție ciudată, discordantă pe fondul pustiului. Este evident că răspunde de acest transport, tot așa cum e la fel de evident că servitorii nu i-au cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
să spun prin circumstanțe extenuante. Forrester nu înțelege, dar în momentul acela e mult mai preocupat să-și ridice cortul, înainte ca ploaia să se întețească. Și așa este, plouă din ce în ce mai tare cu fiecare clipă care trece. Moti Lal ține umbrela deasupra englezului care își fixează cortul în piroane, destul de aproape de el încât să-i stea în drum, fără însă a reuși să-l ferească în totalitate de ploaie. Lui Forrester îi scapă o înjurătură, gâfâind, și prin minte îi trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dintotdeauna. Cămilele încep să zbiere, să se ridice pe copitele din spate, răsucindu-se în apă, încercând disperate să se elibereze. Oamenii și lucrurile sunt absorbite, luate pe sus de puhoi. Pentru câteva clipe, Moti Lal reușește să-și țină umbrela, proptindu-se țeapăn pe picioare în spuma învolburată, cu o expresie gen „iată că plouă“ întipărită pe față. Apoi, este măturat de puhoi și umbrela o ia la vale de nebună, plutind pe apele umflate. Apa îi pătrunde în plămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
absorbite, luate pe sus de puhoi. Pentru câteva clipe, Moti Lal reușește să-și țină umbrela, proptindu-se țeapăn pe picioare în spuma învolburată, cu o expresie gen „iată că plouă“ întipărită pe față. Apoi, este măturat de puhoi și umbrela o ia la vale de nebună, plutind pe apele umflate. Apa îi pătrunde în plămâni, iar el se gândește iritat că va trebui să-și cumpere altă umbrelă. Apoi, cu viteza cu care se învârt bilele pe un abac sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iată că plouă“ întipărită pe față. Apoi, este măturat de puhoi și umbrela o ia la vale de nebună, plutind pe apele umflate. Apa îi pătrunde în plămâni, iar el se gândește iritat că va trebui să-și cumpere altă umbrelă. Apoi, cu viteza cu care se învârt bilele pe un abac sau se completează din condei o coloană de cifre, se îneacă. Toată lumea lui ține de-acum de domeniul trecutului. Asta ar trebui să fie totul. Dar micile miracole se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înspăimântat de sfârcurile-i negre, de rotunjimea pântecelui ei, de petecul de păr pubian. E mult mai reală decât femeile care-i populează nopțile de veghe la munte. Decât fetele de pe cărțile poștale, delicate ca dantela, care te privesc peste umbrelele de soare, au pielea albă ca laptele, sunt îmbujorate și parcă te întreabă: o, dar de ce nu vii în grădină, dragul meu? Forrester simte prezența unui spirit. A murit în potop și acum probabil că trăiește un fenomen anume, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pe la Casa Roșie, să-i arate lui Sushi cum îi stă costumul. Poate o va scoate și la plimbare. Și-o imaginează îmbrăcată ca o englezoaică, în rochie lungă, cu broderie și pălărie mare de pai pe cap. Și cu umbrelă. Amuzat de idee, urcă treptele magazinului lui Shahid Khan, trecând repede pe lângă ucenicele aplecate asupra mașinilor de cusut și-l cheamă pe croitor, care-și bea ceaiul undeva, în spate. Costumul este o încântare. Shahid Khan a dublat materialul crem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o curte interioară, mică. Trebuie să rămâi, să iei ceaiul cu noi. Nu acceptăm un refuz. Sunt sigură că Virginia îți va pune sute de întrebări despre Bombay. În timp ce doamnele își ocupă camerele, le așteaptă la o masă cu o umbrelă mare, privind gardul de fier forjat, ridicat amenințător de jur împrejur. Locul arată ca o curte de închisoare. Hamalii dorm pe rogojini în fața ușilor stăpânilor sau se adună în grupuri să flecărească. Se întreabă dacă nu va fi recunoscut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
săi, Arab. Printr-o combinație de mită și tupeu, Bobby a ajuns în anturajul membrilor clubului de echitație, unde Lily discută cu un grup de pasionați care (natural) caută să-i atargă atenția. Unul îi ține paharul cu șampanie, altul umbrela și al treilea poșeta, în timp ce ea își aranjează pălăria cea nouă. Al patrulea a fost trimis să caute o oglindă de mână, de care nu va mai fi nevoie când se va întoarce cu ea, iar al cincilea, în pofida prezenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pentru că este apa Londrei și duce cu ea imparitățile codului Morse, pliante și ambalaje de dulciuri, mucuri de țigară, care oferă indicii despre viața și gândirea Londrei. Jonathan se ferește de pietoni și taxiuri, ascultând răpăitul metalic al ploii pe umbrela sa mare, neagră, un sunet atât de diferit de mugetul musonului indian, încât nu poate uita niciodată ce a făcut, cum a ajuns aici, ceea ce-l face să se simtă amețit, vertiginos de nou. Londra are polițiști cu uniforme albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dor de casă trebuie să le inspire spațiile deschise ale Indiei, care sunt toate maronii! Aici, în locul lor natal, în ceața și umiditatea lor, au o percepție corectă, înțeleg rostul lucrurilor. În Londra lor, poți să-ți scuturi apa de pe umbrelă și să intri într-o ceainărie Lyons, unde, fete palide îmbrăcate în uniforme alb cu negru, servesc prăjituri la fel de grele și îmbibate ca și pajiștile lor, alături de ceaiul maroniu cu lapte care este aproape singurul lucru din oraș, nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de băutură, mirosul de gin din două sticle sparte inundând sala aglomerată și supraâncălzită. Jonathan se ridică și urmărește busculada. Obiectele care i-au devenit familiare grație Angliei: sugative, registre și uniforme, au fost aruncate la loc în zona ciudățeniei. Umbrelele îi protejează pe oameni de soare și nu de ploaie, figurile lor sunt ca nilte rotocoale negre ieșind din gulerele apretate. Profesorul hoinărește, împungând lăzile cu bastonul, stând în drumul hamalilor. Morgan, cu sudoarea curgându-i în ochi de sub casca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
salut, antropologii și suita regală se servesc din carnea de capră prăjită și alte bunuri englezești conservate, piersicile conservate în sirop fiind cele mai dorite. Se fac daruri (mai multe cutii de piersici în sirop, seturi de ceai și o umbrelă). Se schimbă complimente. Este trecut de miezul nopții când, în cele din urmă, părțile se așază la masa tratativelor. Chiar dacă a consumat piersicile, emirul este năzuros. Nu, zice el, nu vreți să mergeți în Fotseland. Ba da, insistă profesorul, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]