2,056 matches
-
termenul “frumos”. Există femei care se realizează din punct de vedere profesional, se căsătoresc, au copii... iar toate aceste lucruri ar trebui să le facă să se simtă împlinite, fericite. Dar nu se întâmplă așa! Există un lucru care le umbrește sufletul și mintea. Faptul că se consideră urâte, că mama natură nu le-a înzestrat mai mult, făcând comparație cu alte femei pe care le văd ca și sculptate, iar obiectivul sculptorului a fost perfecțiunea aspectului fizic al femeii. V-
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
să trăiesc “din nou”. Este minunat! Am ajuns să fiu eu însămi M-am regăsit în toată splendoarea mea Cât mă bucur acum Că tu ești departe de sufletul meu Însă, cel mai mult contează Că nu îmi vei mai umbri sufletul. AM IUBIT NEANTUL Am iubit ce am vrut Însă, nu ce am avut! M-am mințit atâția ani Cum că ești al meu Dar de fapt, tu nu ai existat Chiar din prima clipă Tu ai profitat de “neștiința
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
să fie suplinită prin crearea Partidului Comunist din România la 8 mai 1921, moment semnificând "victoria simbolică a leninismului împotriva oportunismului și reformismului în mișcarea muncitorească din România" (Roller, 1952, p. 553). Triumful organizațional al mișcării muncitorești avea să fie umbrit însă de un alt capitol tragic, procesul din Dealul Spirii, început în 1922 împotriva liderilor comuniști. "Teroarea a domnit înaintea și în timpul procesului. Acuzații erau maltratați până și în sala de sedință" (Roller, 1952, p. 555). Momentul de perigeu, experiența
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care consideră că a fi student la un institut de artă presupune neapărat o ținută boemă atât morală, cât și vestimentară. Și, din păcate, mulți sunt tentați să eticheteze astfel "după câteva cazuri" izolate, întreaga masă a studenților din Conservator, umbrind astfel atitudinea justă generală a acestora"44. Bujor Prelipcean purta plete? Era un tip boem? D. T.: Era un tip boem, dar elegant. S. B.: Noul val cuprinsese tot sistemul de învățământ. În același an, într-o ședință a Comitetului
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
parte se află subiectul, de alta timpul; dar în unitatea de ființare a subiectului, acesta, subiectul, este însuși timpul său; nu însă timpul ca atare. Abia acesta din urmă, un fel de general care plutește deasupra tuturor subiectelor și subiecților, umbrindu-i, ar putea introduce, cum spuneam mai sus, criza în subiect. Desigur, distincția dintre timpul ca atare și timpul ca ființare a unui subiect anume nu trebuie luată doar și mai cu seamă în sens judicativ, adică după regula adevărului
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mi-a povestit o pățanie hazoasă pe care a trăit-o un coleg al său. Eram convins, după mature deducții, că pățania a tră it-o chiar el, așa cum am prezentat-o în povestirea "Umor latino-american" (p. 481). Hazul era umbrit de amintirile mele despre infernalele toalete publice de pe la noi, în anii cînd eram multilateral dezvoltați. Îl amintesc în această prefață și pe ambasadorul Hassan, fost profesor universitar, care scria, ca și mine "Proză scurtă" (p. 526). Nu știu dacă avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
moale și catifelată mă smulge din visuri, trăgîndu-mă ușor: Nene, nene, hai să mergem la mașină! Mergem, puișor, am spus repezit și mi-am îndreptat privirea în altă parte. Dar puișorul era prea isteț și a zărit lacrima ce-mi umbrea privirea. Și, la rîndul său, Albastrul de Voroneț s-a umbrit cu o profundă părere de rău, căci legăturile noastre aveau vechimea pămîntului și eram prinși amîndoi cu rădăcinile în același pămînt. Ispită și păcat Te duci și tu Ilenuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
hai să mergem la mașină! Mergem, puișor, am spus repezit și mi-am îndreptat privirea în altă parte. Dar puișorul era prea isteț și a zărit lacrima ce-mi umbrea privirea. Și, la rîndul său, Albastrul de Voroneț s-a umbrit cu o profundă părere de rău, căci legăturile noastre aveau vechimea pămîntului și eram prinși amîndoi cu rădăcinile în același pămînt. Ispită și păcat Te duci și tu Ilenuță, draga mamii, altfel mori de mîna mea... Nu mă duc, mămuță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
lua tributul în morți, în înfometați, dar mai ales în cei pentru care a ajunge mai jos nu se mai putea. Foametea, dragul tatii, înseamnă adesea moarte. Dar există ceva și mai oribil decît moartea. Ce anume, tataie? Cu ochii umbriți de lacrimi, Gheorghe privește peste capul copilului undeva, în văzduhurile nemărginite, undeva, poate, în adîncurile sufletului lui. Încearcă să spună ceva și se oprește în mod neașteptat. Ce anume, tataie? repetă copilul. Mihăiță, bre, cum să-ți spun eu... Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Bulgaria. Sărut mîna și vă mulțumesc. Semănați cu fratele meu care a murit. Serios? Da, și cred că veți trăi cam tot atîta, e o asemănare care... Încep să mă simt lezat în speranțele mele, eu fiind convins că voi umbri încă mult timp Pămîntul. Probabil că doamna savurează efectul celor spuse și începe adevăratul atac. S-a dus la dumneavoastră să vă roage ceva și l-ați tratat ca pe un rahat! Dintr-o dată nu mai vedeam în fața mea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
clar, este albă sau neagră? Tati, ai răbdare, nu te agita... Victor se enervează, smucește geanta fetei și scoate hîrtiile date de medic. Citește și iar citește și amuțește un timp. Apoi întreabă din nou fata: Cam cît voi mai umbri pămîntul? Trei luni, spune Ancuța izbucnind în plîns. Un rîs nefiresc, forțat, zguduie pacientul. Aproape răcnește, surprinzînd întreg salonul. Trei luni? Ha, ha, ha. Doar trei luni?! Mă jur pe ce am mai sfînt că voi prinde Crăciunul. Ce spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a plîns și la îmbogățiții noștri, dar nu-i oferă nimeni puțin ajutor. Va suferi și va muri neconsolat de faptul că semenii lui, cei care se delectau cu talentul său, nu alină puțin enorma sa suferință. Ochii mi se umbresc și prietenul meu observă că nu-l urmăresc atent. Te preocupă ceva, Constantin? Da, amintiri neplăcute de pe la mine. Te înțeleg. O tăcere benefică ne lasă gîndurile să zburde în voie. Fiecare cu ale lui. La un moment dat eram chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
primesc aici oamenii să învețe. Le ofer cazare, masă... Nu vă temeți de concurență, domnule Vannucci? Eu, domnule primar, iubesc verdele. Să fie verde peste tot pămîntul și la Iași și în România. Vă ofer și semințe... Ochii mi se umbresc și văd în acest om bogat o altfel de bogăție. O bogăție mai de preț decît toate miliardele la un loc. Vannucci este un trimis pe acest pămînt. Pămînt pe care, de altfel, îl va părăsi peste vreo șase luni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cum am așteptat atîta... N-am dreptul să le distrug speranța. Dar trei mii de dolari, în cazul fericit că procesul va avea loc, de unde Doamne, Dumnezeule? O să așteptăm, spune Maria din nou. Ochii ei par a înțelege ceva. Se umbresc și ard spre interior. Ard în acel micuț trup și am impresia că o să-l consume în totalitate. Te doy candela!* Poveste autentică Ca în fiecare țară și în Cuba sînt oameni care se sinucid. Motivațiile acestui gest reprobabil sînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
multă”, „ai fi zis că nu rămăsese...nici o picătură de viață care să nu fi fost trăită, până la urmă, conștiincios și înțelept”, amintesc stăruitor neagra șuviță de păr care ca val de îndărătnică tinereță cădea peste fruntea muribundului, pentru a umbri scânteierea unor ochi ce nu voiau să se stingă...și sub evocarea acestei impresii ne dăm iarăși seama de înalta valoare morală a celui ce peste cadrele literaturii a fost un apostol și unul dintre fericiții învredniciți de „acea tinereță
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
sufletul de veselie și voioșie. Acum micuțul Ionică - cum era alintat - avea să trăiască alături de părinți bucuria venirii pe lume a celui de-al II-lea copil - o fetiță cu numele Elena. La numai 7 ani, copilăria micuțului Ionică fu umbrită de unul dintre cele mai zguduitoare evenimente ale vieții sale - rămâne orfan de ambii părinți. Tatăl, Constantin Marcu sfârșește în războiul din 1916-1918. La scurt timp, mama Eleonora, bolnavă, se stinge și ea din viață. Ionică împreună cu sora sa Elena
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
musai să facem o repetiție, retezând arborele neamului nostru, crezând că coroana Îi va putea fi hrănită cu Coca-Cola, hamburgheri și rock. Rădăcina va odrăsli, căci așa e În Natură, În vreme de coroana pusă În vază se va ofili umbrită de ei. Hamburgher și CocaCola Înseamnă doar furajare, proiectate fiind ca atare, după cele mai savante norme dietetice; dar nu sunt sarmale. Iar rock-ul ori videoclipul e poate șocul electric care-l face pe animalul dus la abator indiferent
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
unui deget; se bucură de drepturile omului. De ce n’ar exista și drepturi ale copacului, de vreme ce până și pușcăriașii au? Gata. Să ofer și o soluție: Nu „suflecarea“ teilor Iașilor, adică retezarea ramurilor care se apleacă deasupra trotuarelor și străzii, umbrindu le și Încântând trecătorii, ci tăierea de tot. A teilor, se Înțelege. Și Înlocuirea lor cu arborele sfânt - dacă mai există, În secolul al XXI-lea, ceva sfânt - al românilor: cu brazi. À propos: și bradului Îi va veni rândul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
specie dată, după ce reprezentat potențialitatea evolutivă, apoi manifestarea evoluției, sfârșește prin a deveni o ghiulea legată de piciorul evoluției care, cu prima ocazie, o va abandona. Și dacă În istoria naturală cel puțin zece milioane e numărul speciilor care au umbrit pe rând Pământul, În fiece moment n’au fost mai multe decât cele două milioane de astăzi. Astăzi, când ne aflăm În vârful evoluției, a biodiversității mai bine zis, În antiteză cu sărăcăciosul Început al vieții. Au apărut deci, și În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
probabilitatea cea mai mare - rodul În care teiul sfânt nu se regăsește decât ca mamă: polenul e venit cine știe de la care alt tei... banal. Banal, nu că Îi e inferior, ci pentru că n’a avut norocul (?) de a-l umbri pe Eminescu. Condiția ca regenerarea să fie - cum subliniază Însuși termenul - identică nu este deci Îndeplinită. Căci, În primul rând, avem nevoie de un genom identic, nu de acela hibrid, În care doar 50 - de fapt, mamă fiind, apelând și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pacea? Se face una cu pământul. Precum ciocârlanul ori prepelița a căror penaj imită solul. Doar că ea e verde. Și atunci Își face gustul una cu pământul, adică devine insipidă. Gustul nu e un simț infailibil, ci poate fi „umbrit“. Să exemplific cu o substanță simplă, apa. Dacă ea Își schimbă proprietățile, Începând să semene cu hidrogenul ori cu oxigenul, simțul gustativ, chemat să perceapă de pildă zahărul dizolvat, diminuează drastic. Asta face urzica, de la Înflorire și până târziu În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
n-a fost. El vânduse ce avusese de vândut și își terminase misiunea. Rolul lui de Iuda, în această teribilă tragedie era să confirme spusa filosofului nostru surghiunit o viață, Emil Cioranu: -« Icoana blândei și frumoasei noastre Miorițe, este uneori umbrită de gălbeaza ei». Pentru serviciile sale aduse organelor de securitate a fost răsplătit cu postul de director al unui liceu dintr un orășel din Țara Făgărașului. Încadrarea juridică a fost aceeași pentru toți, condamnările au fost, deși diferite, toate mai
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
retezate puțin mai jos de genunchi. Revolta tânărului ce și-a ridicat iubita sluțită de cea mai nedreaptă ordine, n-a fost cu nimic mai prejos de suferința fizică și morală a acesteia. Nunta lor a fost un eveniment trist, umbrit de dezastrul ce-i lovise. Spectrul nenorocirii va pluti asupra lor în toate zilele pe care le vor mai avea de trăit, împreună sau despărțiți, de acuma încolo. Remus nu va mai avea liniște până ce nu va răzbuna într-un
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
câte-un plan mai ridicat se văd curți văruite cu îngrijire, cu arătarea plăcută și liniștită. Fereștile dreptunghiulare strălucesc în soare, în cerdacul nalt duc scări curate, în fața curții se-ntinde o ogradă mare în semicerc, încunjurată cu zaplaz șindilit, umbrit de plopi, salcâmi sau nuci. În dreapta curții, care se numește "sus", sunt în genere grajduri și hambare, în stânga acarete pentru bucătărie și servitori, numită "jos", iar din dosul curții se întinde-n pătrat, cu șanț, pomătul, florăriile, via și prisaca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
moașa,/ Pe când spală la un blid,/ Iar bătrâna gată fașa/ Și cumetrele se râd64. Nici arborii de la Ipotești nu sunt uitați, constituind parte integrantă a incintei, părând să protejeze casa însăși: Iar în ușa casei crește/ Teiul mândru ce-o umbrește/ Ca un viu coperământ 65. În jurul casei, întocmai ca-n basm, floarea-i cade fără vânt/ Scuturată la pământ 66, cum cădea o dulce ploaie pe creștetele îndrăgostiților. Și pe prispă, singurea/ Văduvioară tinerea/ Cu-n picior îmi legăna/ Copilaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]