1,694 matches
-
la nivelul din 1930 imediat după ce teritoriile au fost reanexate de Cehoslovacia după sfârșitul celei de-a doua conflagrații mondiale. Deși, analog cu Acordul de la München, actul trebuia să prevadă cedarea unor teritorii care, conform recensământului din 1910 — ultimul recensământ unguresc efectuat cât timp Slovacia și Rutenia făceau încă parte din Regatul Ungariei —, aveau peste 50% maghiari, în realitate, actul era contrar chiar și vechiului recensământ în câteva regiuni, mai ales în zonele rurale de lângă Košice, Bratislava (orașul propriu-zis avea o
Primul dictat de la Viena () [Corola-website/Science/304131_a_305460]
-
primarul Emil Dandea care a susținut și o alocuțiune. Fragment din această alocuțiune: Statuia a rămas în fața Primăriei din Târgu Mureș până în septembrie 1940, dată la care copia a fost mutată în orașul Turda, pentru a supraviețui perioadei de ocupație ungurești. La cererea Inspectoratului Județean de Cultură Mureș statuia a fost restituită în anul 1991 municipiului Târgu Mureș. Dar, de la Turda, statuia a fost dusă mai întâi la Combinatul Chimic Târnăveni, unde i s-a făcut o cosmetizare necesară, după zeci
Statuia Lupoaicei din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/304306_a_305635]
-
Constantin Brâncoveanu și Stolnicului Constantin Cantacuzino, ca proprietari ai satelor Sâmbăta și Recea, publicăm aici scrisoarea stolnicului Cantacuzino, din care se vede că marele voievod Constantin Brâncoveanu a dăruit bisericii reformate, pentru clădire, 200 de taleri leoni sau 400 fiorini ungurești. Până acum Constantin Brâncoveanu era cunoscut ca mare ocrotitor al Bisericii ortodoxe din întreg Răsăritul. Stolnicul Cantacuzino pomenește inclusiv despre o altă scrisoare în legătură cu același dar. Scrisoarea stolnicului Cantacuzino, pentru noi, este o dovadă despre relațiile destul de strânse care-au
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
vederea, după dorința Excelențelor Voastre, să stăruiesc după putința mea, înaintea Măriei Sale Voievodului Munteniei, pentru lucrul Excelențelor Voastre, drept care Măria Sa a și poruncit să se numere la mâna curierului Excelențelor Voastre două sute de taleri leoni, adică patru sute de florini [fiorini] ungurești, ceea ce Excelențele Voastre o pot înțelege mai pe larg din scrisoarea Măriei Sale. Eu însă și după asta, în orice vă pot servi Excelențelor Voastre după puțina mea putință, nu numai cu dragă inimă nu o trec cu vederea, ci mai
Constantin Cantacuzino (stolnic) () [Corola-website/Science/304363_a_305692]
-
a determinat utilizarea ulterioară a berbecilor de rasă Merinos precoce german, Merinos de Stravopol și Merinos de Palas în vederea masivizării și lungirii fibrelor de lână. S-au utilizat sporadic și în număr mic berbeci din rasele Merinos Caucazian și Merinos unguresc de pieptene. După 1970 s-au utilizat, cu succes remarcabil, berbeci din rasa Merinos australian. S-au format două tipuri: de câmpie, mai masiv și precoce, mai numeros și cel de colină localizat, în deosebi, în județul Sălaj. Zonele de
Merinos de Transilvania () [Corola-website/Science/304456_a_305785]
-
Strilbițki (Iași, 1789). O lucrare lexicografică remarcabilă este "Lexiconul românesc-nemțesc" al lui Budai-Deleanu (1818), rămas în manuscris. Lucrarea se bazează pe un material extras din texte și cuprinde indicații de ordin gramatical, stilistic și etimologic. După "Dicționarul românesc, latinesc și unguresc", în două volume, elaborat „din orânduiala” episcopului Ioan Bob de un autor încă neidentificat și tipărit la Cluj (1822-1823), urmează lucrarea considerată drept început al lexicografiei române moderne, "Lexiconul de la Buda" (1825), dicționar român-latin-maghiar-german. Academia Română și-a înscris în statut
Dicționar () [Corola-website/Science/311997_a_313326]
-
în înfometare și mizerie. După încheierea armistițiului, proprietarul a fugit la Budapesta la 3 noiembrie 1918, iar prizonierii de război au cerut să fie lăsați să plece acasă, dar au fost refuzați. Prizonierii au iscat o revoltă, iar trei gărzi ungurești au fost ucise. Prizonierii italieni au distrus depozitul de cherestea și au plecat. Fratele proprietarului, Nandor Urmanczy, deputat în Parlamentul Ungariei, a publicat un apel în ziarul budapestan „Pesti Hirlap”, constituind un detașament pus sub comanda căpitanului Antal Dietrich. Acest
Capcana mercenarilor () [Corola-website/Science/312056_a_313385]
-
foști iobagi care îndeplineau diferite servicii speciale ca: meseriași, curieri, însoțitori înarmați, păsărari, etc. Despre un curier, cu numele de de Curtean, se știe că presta serviciu pe lângă pârcălabul Tălmaciului și că era plătit de către comunitate cu 35 de florini ungurești pe an, sumă în care se includea și produsele naturale. Activitatea juridică era reprezentată de către castelanul de la Turnu Roșu și mai apoi de cel al Tălmaciului, ajutat de funcționari speciali și de către juzii satelor aparținătoare. Pe lângă puterea politică și administrativă
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
multor portrete care s-au făcut în arta apuseană a epocii. La Buda, Lecca a pictat compoziția "Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul" și a realizat "" (3) în care „..."în vârstă de douăzeci de ani apare în costum unguresc, cu trăsături frumoase, cu privirea clară și expresivă a ochilor mari, verzi, cu părul castaniu, purtat în plete, cu sprâncene groase și mustață, având expresia unui om hotărât"”. Autoportreul (4) a fost pictat undeva în preajma anului 1840. Paul Rezeanu presupune
Constantin Lecca () [Corola-website/Science/311240_a_312569]
-
și Marie-José Nat) au fost dublate de actori români (Emanoil Petruț, Ion Besoiu, Gheorghe Dinică, Fory Etterle, Ștefan Iordache și Leopoldina Bălănuță). Interpreții francezi nu vorbeau limba română, Alexandru Herescu era în rolul său de debut, György Kovács avea accent unguresc, iar Amza Pellea suferea de o afecțiune a corzilor vocale (vocea sa fiind dublată de Emanoil Petruț și în "Mihai Viteazul"). Filmul a fost realizat pentru ecran lat , director de imagine fiind Costache Ciubotaru. Muzica filmului a fost interpretată de
Dacii (film) () [Corola-website/Science/311355_a_312684]
-
dispărute, sub denumirea de Zakalus, cuprinzând în acele timpuri, patru gospodării. O reîntâlnim amintită în anul 1228, într-o danie a regelui, sub denumirea de Zakal. În schimb, din anul 1319, localitatea este pomenită sub forma de Magiar Zakal (Săcalu Unguresc), în 1332 este pomenit un ,saccerdos de Duabus Ecclesis”, în 1334 preotul Iacob achită dijma de doi groși, în 1336 - Zazzakal, în 1336 - Magiar-Erdeő Szakal (Săcalu de Pădure Unguresc), în 1773 - Szakall, în 1760-1762 sub forma de Erdő Szakál, adică
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
anul 1319, localitatea este pomenită sub forma de Magiar Zakal (Săcalu Unguresc), în 1332 este pomenit un ,saccerdos de Duabus Ecclesis”, în 1334 preotul Iacob achită dijma de doi groși, în 1336 - Zazzakal, în 1336 - Magiar-Erdeő Szakal (Săcalu de Pădure Unguresc), în 1773 - Szakall, în 1760-1762 sub forma de Erdő Szakál, adică Săcalu de Pădure, iar în anul 1854 - Erdő Szakál sau Săcal. Atribuirea denumirii de Magyar (Unguresc) unei localități locuită în întregime de o populație românească nu este întâmplătoare, ea
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
de doi groși, în 1336 - Zazzakal, în 1336 - Magiar-Erdeő Szakal (Săcalu de Pădure Unguresc), în 1773 - Szakall, în 1760-1762 sub forma de Erdő Szakál, adică Săcalu de Pădure, iar în anul 1854 - Erdő Szakál sau Săcal. Atribuirea denumirii de Magyar (Unguresc) unei localități locuită în întregime de o populație românească nu este întâmplătoare, ea a fost practicată de-a lungul veacurilor pentru numeroase așezări românești. De altfel la 1850, deci după veacuri de dominație ungurească, Săcalu de Pădure înregistra 648 locuitori
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
sau Săcal. Atribuirea denumirii de Magyar (Unguresc) unei localități locuită în întregime de o populație românească nu este întâmplătoare, ea a fost practicată de-a lungul veacurilor pentru numeroase așezări românești. De altfel la 1850, deci după veacuri de dominație ungurească, Săcalu de Pădure înregistra 648 locuitori, din care 643 români și 5 țigani. În anul 1960 populația satului era de 623 locuitori, din care 618 români și 5 țigani, pe confesiuni fiind 608 ortodocsi, 10 adventiști și reformați. Purtând hramul
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
Călugăra, pe de-o parte, iar pe de altă parte a prins încă în viață persoane implicate la întemeierea mănăstirii sau care erau la curent cu evoluția evenimentelor privitoare la dezvoltarea noului așezământ monahal. "1) [Mănăstirea] A stat sub conducerea Ungurească de la 1860 de când s-a înființat până la 1919, Mănăstirea, dar sub tutela sârbească adție bisericească. 2) Biserica s-a sfințit la 1862, de protopopul sârb 1862, în inscripție se vorbește de Episcopul de la Vârșeț. 3) Ioța Văegariu, păcurar (cioban) în
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
în 1905 a întemeiat Mănăstirea „Sf. Prooroc Ilie” de la Bocșa Vasiova. "2. Trecerea mănăstirii sub administrarea monahilor" Mănăstirea Călugăra va trece sub administrația monahilor odată cu numirea ca stareț a ieromonahului Dionisie Văcărescu, ce vine să întărească rândurile monahilor din Țara Ungurească (Transilvania) la acea dată și care s-a aflat sub îndrumarea spirituală a ieromonahului Macarie Gușcă, după cum reiese dintr-o scrisoare adresată în 1909 episcopului vremii și pe care găsim de cuviință să o redăm integral deoarece aceasta reprezintă de
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
în acest gen muzical a fost ușurința aparentă a îmbinării dintre caracterul sentimental al operetei vieneze și ritmurile energice, pline de culoare ale Ungariei natale. Pe urmele lui Franz Lehar și L. Fall, a marcat un gen aparte, substratul național unguresc al ritmurilor imprimând delicatelor melodii vieneze un fel de coloratură exotică. Richard Specht scria în presa vieneză: “Muzica sa este proaspătă și plăcută, viguroasă prin inventivitate melodică naturală și maturitate deplină. În timp ce alții bâjbâie și experimentează, el stă pe tărâmul
Contesa Marița () [Corola-website/Science/310987_a_312316]
-
măcelării private numite local "fleșării", care vindeau carnea adesea pe datorie și la preț mic. Comețul ambulant a fost și este reprezentat de olarii din părțile secuiești, ciubărarii și grecii cu mărunțișuri, mărginenii din Tălmăcel și Sadu precum și de țiganii ""ungurești"" și cortorarii. Principala unitate economică aflată pe teritoriul comunei este Centrala Hidroelectrică Racovița inaugurată de către prim-ministrul României, Victor Ponta în data de 19 decembrie 2013. Centrala are o putere instalată de circa 31,5 MegaWați, ea având instalate două
Economia comunei Racovița () [Corola-website/Science/309496_a_310825]
-
capitala la Seleușu Mare. În perioada 1940-1944, partea românească a fostului comitat a fost ocupată și ea de Ungaria, în urma Dictatului de la Viena (Al doilea arbitraj de la Viena). Astfel, întregul teritoriu al vechiului comitat a ajuns din nou sub stăpânire ungurească. După război, fosta parte cehoslovacă a comitatului a fost inclusă în Regiunea Transcarpatia a RSS Ucrainene (din cadrul URSS). După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, acest teritoriu a devenit parte componentă a Ucrainei. Partea de sud a comitatului este în prezent
Comitatul Ugocea () [Corola-website/Science/309560_a_310889]
-
tradiției locale, de Ștefan cel Mare în secolul al XV-lea în satul Baia (județul Suceava). Ea ar fi fost construită după bătălia de la Baia din 14-15 decembrie 1467 dintre oștile moldovenești conduse de domnitorul Ștefan cel Mare și oștile ungurești conduse de regele Matia Corvin. Deteriorată de-a lungul timpului, a fost salvată de la dispariție prin restaurarea sa de către Comisiunea Monumentelor Istorice între anii 1907-1914. În aceeași perioadă arhitectul Nicolae Ghica-Budești a realizat la București o copie a monumentului, concretizată
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
este cunoscut în lipsa pisaniei și a altor referiri în letopisețele medievale. Legendele leagă Biserica Albă din Baia de Bătălia de la Baia din 14-15 decembrie 1467. Conform letopisețului lui Grigore Ureche, regele Matia Corvin a intrat în Moldova cu oastea sa ungurească ca să supună Moldova. A trecut Carpații Orientali pe Valea Trotușului, a trecut prin orașul Roman pe care l-a jefuit și incendiat și apoi a luat drumul Sucevei, unde-l aștepta Ștefan cel Mare cu oastea moldovenească. Au făcut un
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
prin orașul Roman pe care l-a jefuit și incendiat și apoi a luat drumul Sucevei, unde-l aștepta Ștefan cel Mare cu oastea moldovenească. Au făcut un mic ocol la Baia în ziua de 14 decembrie 1467, unde oastea ungurească a început să prade localitatea, iar spre seara oștenii unguri erau deja beți. În acea noapte, Ștefan cel Mare a intrat în Baia cu oastea sa și i-a atacat pe unguri. ""Și fiindu și beți și negătiți de război
Biserica Albă din Baia () [Corola-website/Science/308813_a_310142]
-
ar fi fost construită de Nicodim de la Tismana. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: " Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Pe la jumătatea secolului XVI, ajungând aproape în ruină, în anul 1564 a fost zidită "din temelie" de Zamfira, fiica lui Moise Voievod din Țara Românească. Este posibil ca vechiul lăcaș, despre al cărui urme se scria la mijlocul
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
date pozitive, despre vreo sihăstrie din secolele XIII-XIV. Există o singură mărturie care este consemnată despre prezența lui Nicodim de la Tismana, în Ungaria medievală. Ea este însemnarea de pe Evangheliarul său: " Această Sfântă Evanghelie a scris-o popa Nicodim în Țara Ungurească în 6913 (1404-1405)". Lui Nicodim tradiția i-a pus în seamă un lung șir de alte mănăstiri care au fost întemeiate ulterior. În adevăr, nici cea mai mică relație nu se poate face între Prislop și Nicodim de la Tismana. Pe la
Mănăstirea Prislop () [Corola-website/Science/308823_a_310152]
-
se va retrage la mănăstirea Prislop din Transilvania ca urmare a unui posibil conflict cu Mircea cel Bătrân. Pe Evangheliarul său, există o adnotare a lui Nicodim, care, dacă este intrepretată așa: "„Această Evanghelie a scris-o Nicodim în Țara Ungurească, în anul al șaselea al prigonirii lui, 6913 (1405)”", P. P. Panaitescu nu exclude ipoteza ca Nicodim să se fi amestecat în treburile politice, devenind incomod pentru voievodul muntean. Însă în 1406 are loc împăcarea, iar starețul se întoarce în
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]