1,703 matches
-
pe care Gara de Nord îi vărsa capitalei, mereu alții, și mereu mai mulți. Pe trotuarele largi se vânzolea o lume pestriță într-un amestec oriental: muncitori și funcționari, apoi țărani umblând în grupuri ca niște oi speriate, servitoare în costume țărănești ungurești, soldați pirpirii, vagi domnișoare foarte fardate, trăgând cu ochiul la toți bărbații, ucenici și elevi de liceu hîrjonindu-se și izbindu-se de oameni și de ziduri, bragagii, bulgari de lux cu clopoței de alamă, turci cu acadele... În vreme ce trăsura alerga
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ca un hamal la un ziar obscur, în vreme ce alții, nedemni să-i stea alături, se îmbuibă și se lansează prin redacțiile jurnalelor de mare tiraj. Pentru că tânărul Herdelea era de "dincolo", secretarul îl însărcină să culeagă din presa germană și ungurească știrile despre România și românii subjugați. Îi oferi imediat un teanc impresionant de ziare virgine. Nimeni din redacție nu cunoștea altă limbă străină decât franceza, încît n-avea cine să le citească. Poate să le ia acasă, să le răsfoiască
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nouă hartă, adică în Dacia din sudul Dunării. Iernarea ciobanilor mocani în Țara Românească este cea mai bună dovadă de permanență. Cum s-ar fi putut stabili oare, în cazul unei veniri de peste Dunăre (cf. Roesler), o înțelegere între regalitatea ungurească și Imperiul cuman, în condițiile care, din veac în veac, au rămas neschimbate, cu un caracter vădit arhaic? Viața păstorească dăinuie încă din vremea dacică".2 În privința vieții ce se putea duce, după 275, în nordul Dunării, un cercetător francez
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
s-a răspândit alfabetul chirilic, s-a dezvoltat literatura religioasă sud-slavă, mai ales sub țarul Simeon (893-927). Apoi închegarea raporturilor între bisericile bulgară și rusă, integrarea spațiului din nordul Dunării în contextul politic și spiritual (religios) sud-dunărean, presiunea statală catolică (ungurească), închegarea structurilor politice și bisericești superioare ale românilor. 66 Definitivarea creștinismului nostru (secolele IX-X). Ritul bizantino-slav la români În anul 864, hanul Boris (852-889), acest "Clovis al Bulgariei", sub presiunea bizantinilor, înfrânt de ei, se botează împreună cu tot poporul său
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ei de maximă răspândire în secolul al X-lea, așa cum arătam mai sus. În nordul Dunării, ea a fost introdusă inclusiv în biserica românească din Transilvania, înainte de cucerirea maghiară din secolul al XI-lea. O introducere a ei după cucerirea ungurească ar fi fost cu neputință, deoarece regii și episcopii catolici n-ar fi îngăduit aceasta. Concluzia indubitabilă este că liturghia bizantină n-a putut fi introdusă decât în epoca în care ținuturile românești erau dominate de slavi, care înțelegeau vechea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
doua (marea) creștinare este opera primului rege, Ștefan cel Sfânt, canonizat de biserică, un adevărat Clovis al Ungariei. Trebuie să precizăm că, încă sub domnia tatălui său, Geza I (970-997), și la îndemnul soției lui, Șarolta, au venit în țara ungurească misionaari și predicatori din apus. Misiunea latină, catolică, s-a accentuat sub urmașul și fiul său, Vaik, care a primit botezul, împreună cu părinții săi, sub numele de Ștefan (997-1038), în preajma anului 1000. Apoi, în răstimpul a patru ani, începând de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
urmașul și fiul său, Vaik, care a primit botezul, împreună cu părinții săi, sub numele de Ștefan (997-1038), în preajma anului 1000. Apoi, în răstimpul a patru ani, începând de sus, de la aristocrație, și până jos, la mulțimea de rând, întreg neamul unguresc din Panonia, dintre Dunăre și Tisa, a fost creștinat (botezat). Și în Ungaria (precum în Bulgaria, în secolul al IX-lea), a existat o încercare de împotrivire la creștinism din partea adepților păgânismului, dar acțiunea acestora a fost curmată cu severitate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
26 După încoronarea sa ca rege, Ștefan, care conducea acum un regat apostolic, având sprijinul bisericii și al papalității, a organizat expediții în Transilvania și Banat, împotriva unor stăpânitori locali, inclusiv unguri, care nu-i dădeau ascultare, conform vechilor cronici ungurești. În fruntea voievodatului de la sud de Someș, condus înainte de Tuhutum, se afla acum Gyula ce stăpânea în partea centrală a Transilvaniei, înrudit cu Ștefan, unchiul său. Împotriva acestuia pornește noul rege: "În anul 1002, conform cronicilor, fericitul rege Ștefan a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
16,8% (ca număr) și 6,8 % (ca frecvență). Cercetarea pe baza materialului lexical și a criteriilor etimologice ale Dicționarului Candrea (1931) a stabilit proporția numerică între cuvintele românești, după origine: latine (moștenite), slave vechi, slave mai noi, medio-grecești, turcești, ungurești, comune cu albaneza, franceze și neologismele. A fost subliniat faptul, observat încă de Hasdeu, apoi de Pușcariu, că elementele latine, din limba română, au frecvență superioară tuturor celorlalte cuvinte luate împreună, cel puțin 80%! Același este raportul în limba vie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
concluzie, preponderența elementului latin, ca valoare circulatorie și frecvență, în scris și viu grai, reprezintă nota de căpetenie a latinității limbii române. Lexicul românesc se împarte în trei grupe: cuvinte latine, autohtone (traco-dace) și străine (de împrumut)slave, grecești, turcești, ungurești și neologisme. Elementul latin formează majoritatea cuvintelor pentru că noțiunile și lucrurile principale, abstracte și concrete, se numesc cu termeni latini, dar și pentru că elementele lexicale din alcătuirea unei fraze românești sunt de origine romanică. Concret, în orice text românesc de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de împrumut în lexicul și gramatica românească, care, amestecate cu cele moștenite, abundă și au dat limbii aspectul unui adevărat caleidoscop cultural-istoric. Pentru prima dată, aceasta a fost evidențiat în vol. II din Dicționarul Cihac (1879), ce conținea elemente slave, ungurești, turcești, grecești și albaneze. Acest dicționar a reliefat marea importanță ce revine elementelor împrumutate, în limba română, din epoca medievală până în modernitate -secolul al XIX-lea. S-a stabilit natura și proporțiile influențelor externe la care a fost supusă latina
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spațiu larg, au avut o evoluție comună și s-au închegat ca popor în același timp: secolele X-XI. Ei sunt menționați sub numele de vlahi, blahi sau volohi, în două izvoare narative medievale. Mai întâi, în cea mai veche cronică ungurească, Gesta Hungarorum sau Cronica Notarului Anonim al regelui Bela , care arată că ungurii au găsit în Panonia pe slavi și "blachii, pastores Romanorum". Apoi, în cea mai veche cronică rusă, Povestea anilor care au trecut, atribuită lui Nestor (călugăr), care
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tezaur este cel de la Dinogetia, descoperit în 1935, care cuprinde 106 piese-monede aflate în legătură cu prezența militară bizantină în cetatea de pe Dunăre. În prima jumătate a secolului al XI-lea, în urma pătrunderii regatului ungar în Transilvania, aici își fac apariția dinarii ungurești din argint, datați 1030, începând de la vest la est, la Oradea, Arad, Cluj, Moldovenești-Cluj și Hunedoara. Dinarii ungurești au fost aflați în morminte, așadar n-au avut un rol economic, dar, spre sfârșitul secolului al XI-lea, în timpul regelui Ladislau
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cetatea de pe Dunăre. În prima jumătate a secolului al XI-lea, în urma pătrunderii regatului ungar în Transilvania, aici își fac apariția dinarii ungurești din argint, datați 1030, începând de la vest la est, la Oradea, Arad, Cluj, Moldovenești-Cluj și Hunedoara. Dinarii ungurești au fost aflați în morminte, așadar n-au avut un rol economic, dar, spre sfârșitul secolului al XI-lea, în timpul regelui Ladislau I, apar primele monede ungurești în Transilvania, la Sântandrei-Oradea, Frata (jud. Cluj) și Turda.10 Evoluția structurilor sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
începând de la vest la est, la Oradea, Arad, Cluj, Moldovenești-Cluj și Hunedoara. Dinarii ungurești au fost aflați în morminte, așadar n-au avut un rol economic, dar, spre sfârșitul secolului al XI-lea, în timpul regelui Ladislau I, apar primele monede ungurești în Transilvania, la Sântandrei-Oradea, Frata (jud. Cluj) și Turda.10 Evoluția structurilor sociale. Începuturile feudalismului românesc În istoria românilor, existența feudalismului, cu relațiile sociale, cu raporturile de dependență și cu formele sale specifice nu este contestată de nimeni. În ceea ce privește originile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
aliat), vasal al Bizanțului, iar la Morisena, capitala sa, se afla o mănăstire de călugări "greci" (ortodocși). Conflictul dintre Ahtum și regele Ungariei, Ștefan I, a izbucnit în urma vămuirii de către voievod, în porturile sale de pe Mureș și Tisa, a plutelor ungurești cu sare. În secolul al X-lea, în prima sa jumătate, lipsesc în întregime cimitirele ungurești în Banat și Voievodina, în schimb, ele se află doar pe cursul superior și mijlociu al Tisei, până la confluența cu Mureș, ceea ce indică teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ortodocși). Conflictul dintre Ahtum și regele Ungariei, Ștefan I, a izbucnit în urma vămuirii de către voievod, în porturile sale de pe Mureș și Tisa, a plutelor ungurești cu sare. În secolul al X-lea, în prima sa jumătate, lipsesc în întregime cimitirele ungurești în Banat și Voievodina, în schimb, ele se află doar pe cursul superior și mijlociu al Tisei, până la confluența cu Mureș, ceea ce indică teritoriile locuite efectiv de unguri. Dar, în Banat, existau și alte formațiuni mai mici-dintr-o inscripție pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
II, Vidinul era stăpânit de bizantini din 1004. Mai târziu, în Morisena, transformat în Cianadina (de-aici Cenad), se înființează o episcopie catolică, fiind chemat călugărul venețian Gerard și aduși 12 călugări de rit latin. Este posibil ca înainte de cucerirea ungurească, Morisena să fi fost centru episcopal ortodox. Episcopia de Dibiscos După reorganizarea Arhiepiscopiei de Ohrida, în anii 1019-1020, imediat după cucerirea Bulgariei apusene, este menționată și episcopia de Branitza (Branicevo-Serbia) cu șase "castre (cetăți) episcopale", unul dintre ele fiind Dibiscos
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost luat de noul stat (țarat) româno-bulgar, cu centrul la Târnovo, care atingea apogeul sub Ioan Asan II (1218-1241). La începutul secolului al XIII-lea, asupra teritoriilor extra-carpatice se exercita dominația regatului catolic al Ungariei. Astfel, începând de la particiuparea trupelor ungurești la atacarea Kievului de către Boleslav cel Viteaz până la preluarea, în 1206, a titlului de "Galiciae et Lodomeriae rex" (rege al Haliciului și Vladimirului) de către Andrei II (1205-1235), implicarea Ungariei a fost tot mai pronunțată. Ea s-a amestecat tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
incursiunilor cumane în sudul Dunării s-a redus se explică și prin grija autorităților bizantine de a proteja granița de pe fluviu. Din vremea primei cruciade (1096-1099) avem informații despre prezența garnizoanelor bizantine pe Dunăre, ce acționau împotriva atacurilor cumane și ungurești. În același timp, cea mai mare parte a cumanilor din regiunea Niprului și Donului se aflau în conflict cu cnezatele rusești sau participau la luptele dintre acestea. Cumanii controlau un teritoriu întins, de la Marea Aral până la Dunărea de Jos, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
berladnicilor în sudul Moldovei este doar o ipoteză neconfirmată. În plus, nu-i putem considera români pe berladnici, mai curând ei aparțin unei populații nomade sau seminomade.21 Brodnicii. În prima jumătate a secolului al XIII-lea, diplomele papale și ungurești fac referire la o populație numită brodnici, în aceleași regiuni din sudul Moldovei. Astfel, în actul din 1222 al regelui Andrei II, confirmat de papa Honoriu III, se preciza că teritoriile acordate Ordinului teutonic ajungeau "până la hotarele brodnicilor". În 1227
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alt indiciu. Această conviețuire cu pecenegii, crede Iorga, care s-a închegat în secolele X-XI, ar fi un argument suficient pentru vechimea populației românești în Ardeal. Transilvania, în secolele X-XI, trebuia să se apere prin forțele sale românești, deoarece regalitatea ungurească nu stăpânea pe atunci teritoriul. Era nevoie ca această provincie să afle în sine elementele necesare pentru această defensivă față de pecenegi, ca și apoi față de cumani. În frunte se afla doar acel princeps Mercurius (1111-1113), caracterul românesc al apărării se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de costume (port), cu părul lor lung și mustățile plecate în jos, cumanii din fresca de la Gelencze au înfățișarea țăranilor români-căpetenile cumane au un fel de căciuli. În Chronicon pictum...", ei apar cu căciuli albe, purtând haine largi. În miniaturile ungurești, cumanii poartă acoperăminte sau căciuli românești. Dar Iorga spune: ideea că găgăuții ar fi cumani nu este verosimilă, numele acestor creștini de limbă turcească, tipul lor fizic nu este cel al rasei turanice, ci avem a face cu numerosul element
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de imperiu latin al Ungariei". Într-o altă lucrare a sa, Chestiunea Dunării, istoricul spune: "Tot rostul regatului (ungar) e stricat de această operă de distrugere, toată ofensiva Ungariei în răsărit e împiedicată de consecințele năvălirii tătărești din 1241. Provincia ungurească din părțile noastre a fost total nimicită de aceștia. Când ungurii s-au ridicat după această grea lovitură, erau într-o stare de nerecunoscut, incapabili de a mai îndeplini misiunea lor istorică, de regat apostolic, avangardă a Romei în est
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1324, că fusese trimisă o armată înspre "țara tătarilor", condusă de Phynta de Mende, pentru a preveni o invazie a acestora. În același scop, pentru apărarea regatului, între iunie-august 1324, el s-a aflat în sudul Transilvaniei. Deducem că expediția ungurească a avut loc în vara 1324, fiind îndreptată împotriva mongolilor din estul Munteniei și a celor din sudul Moldovei. La această expediție au luat parte și români din Maramureș-în 1326, Stanislav Kenezy (Cneazul), fiul lui Stan, român maramureșan, primea din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]