5,886 matches
-
trebui să înceapă cu ....,, A fost o data"....dar nu, aceasta nu o să înceapă așa, deoarece aici există un sâmbure de adevăr. Aceasta o să înceapă cu....... ,, dintotdeauna, pe lume au fost ,și încă mai sunt, oameni buni și oameni rai, oameni urâți și oameni frumoși, oameni bogați și oameni săraci, oameni cu copii și oameni fără copii. Dar Dumnezeu, a avut grijă să le potrivească în așa fel încât de multe ori, pentru un muritor de rând ,acestea sunt adevărate enigme, greu
OM SĂRAC ȘI OM BOGAT de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368519_a_369848]
-
lui ar fi fost distrusă. Nu avea încotro și trebuia să colaboreze ca treburile să se rezolve fără repercursiuni pentru el cât și pentru toți care participaseră la acea infamie. Fusese un prost, că se lăsase atras în chestia asta urâtă. Asta se întâmplase mai mult din cauza lui Marco, care era prietenul lor, cântau în aceeași trupă și el le procura clienții, fiind șeful trupei. Practic îl împinsese să profite atunci când el s-a arătat dezinteresat și fără tragere de inimă
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
talentat și expert în alegerea repertoriului muzical. Avea și un stil convingător în relațiile cu clienții. Avea mult șarm și știa cum să se facă agreabil. Era însă foarte răzbunător și ferească dumnezeu să-i devii dușman. Asta era partea urâtă la el. Omul ăla are un sloi de gheață în loc de inimă. Fata aceea, Desire era moartă de iubire pentru el iar el se prefăcea că simte la fel, însă nu dorea decât să o distrugă, disprețuind-o. Asta doar pentru că
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
dacă nu mă ucide mai întâi și nu doresc să o pierd pe fata asta. Uff! Complicată mai e și viața asta! Apropos! Trebuie să mă gândesc ce-i spun Angelei, despre felul cum m-am pricopsit cu vânătăile astea urâte.La naiba! La asta nu mă gândisem! Sper să nu mă trădeze prostul ăsta de Fernando!” Între timp, Fernando se ridicase în două picioare, cu chiu cu vai. Se vedea clar că fata aia îi făcuse praf bijuteriile, pentru multă
PETRECERE NEFASTĂ (6) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368511_a_369840]
-
să plece că era leșinată. Abia de scotea câte un vaiet slab. Ceilalți din gașcă se privesc uimiți și Marco se ridică repede înjurând printre dinți și o ia către locul cu pricina, urmat de Nicola care aruncă o privire urâtă, rea,către cei doi, scuipând semnificativ către cel ce zăcea încă șezut pe podea, privind în jur cu spaimă. Acesta se adresează celor rămași la masă, privindu-l: -Vă zic adevarul! Fata era acolo când eu m-am îndepărtat. Fernando
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
întreabă neînțelegând: -Voi v-ați pilit rău! Ce dracului se întâmplă aici și de ce să trimită cineva poliția? Unde sunt ceilalți și ce-ați băut de sunt fetele în halul ăsta? Massimo realizând situația îi răspunde în grabă aruncând priviri urâte celor doi, să-și țină gura: - Se întâmplă ceea ce se întâmplă mereu la petreceri, Enrico. Au amestecat băuturile și le-a cam luat valul precum vezi, pe fete. Nici ăștia doi nu-s mai breji, că li s-a urcat
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
opresc la cele două fete care dormeau pe masă lăsând impresia că băuseră până-și pierduseră cunoștința. Massimo se ridică enervat: - Eu băieți, nu doresc să văd carabinieri pe aici în seara aceasta și să am probleme din cauza afacerii voastre urâte! Vă sfătuiesc să o găsiți și să rezolvați lucrurile cât mai în liniște și fără scandal și aveți grijă să nu afle mama că e de rău! Eu nu pot face nimic și ea, așa cum o cunosc eu, e capabilă
PETRECERE NEFASTĂ(2-CONTINUARE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368508_a_369837]
-
pe noi? - Cum? Ce? se sperie Iuliana, pe moment, când Laura vorbise de căsătoria ei cu Eugen. O bănuială cruntă i se strecurase în suflet. Își reveni imediat ce pătrunse sensul întrebării din final. Simți cum roșește. Se rușina de gândul urât ce-i trecuse prin minte. - Să vă așteptăm? Vreți să... Wow! Sunteți nebuni și voi! Mai nebuni ca noi... Ce frumoooos! Cum să nu? Facem o nuntă mare, mare, mare, cu două mirese și doi gineri... - Da, ar fi frumos
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
albastra disperare. Doamne! Ascultă ruga și ai milă. Mugetul apei întruna aleargă Inspăimântă lumea și o derutează Potopu-ncearcă priveliștea s-o șteargă, Nici nu se mai știe-i seară sau amiază?!? Casele gem, trosnesc și se clatină, Ropotul scoate vuiete urâte Rămâne zarea vastă de platină Zilele-s atât de posomorâte! Palidă, vremea s-a culcat pe ape, Jaful puhoiului urlă-năbușit, Mătură poduri, drumuri vrea să sape Lăsând găuri în pământul nămolit. Prada înoată, un timp, rotitoare Pune la-ncercare duhul
STIHIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367827_a_369156]
-
caz de tinerețea strict biologică a unor acoliți nepricepuți, care s-au demonstrat la fel de conformiști și obtuzi birocartic precum și neaveniții ministeriabili din alte generații. Juni încă, dar fără nici un fel de tinerețe novatoare în spirit, ci robi ai celor mai urâte năravuri. Aceleași năravuri demonstrate pe parcursul guvernărilor de cei care ne-au confiscat administrația publică în cât mai mult folos propriu, dorind să ne conducă, dar nicidecum să ne guverneze ca pe o societate liberă, stăpână la modul cu adevărat democratic
PE CAII NĂRĂVIŢI DE ALŢII de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367803_a_369132]
-
izbutește. Dar mai există și o vedere spre interior pe care o coordonează impresia și visul. Ei, pe acești ochi ai impresiei îi activează actrița Elvira Deatcu, expunând privirii o lume spirituală a sa, la fel de frumoasă cum e ea. Suflet urât interiorizat într-un trup frumos ar semăna unui telegar înhămat la o șaretă de boier. Nu, în ce o privește pe actrița Elvira Deatcu, spiritul și trupul sunt una. Le caracterizează talentul, eleganța, noblețea, frumusețea umană și artistică! Aurel V.
ELVIRA DEATCU. ÎNĂLŢIMEA OMULUI ŞI LUCIREA SPIRITULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367908_a_369237]
-
-l prea iubeau moșii negri pe Moș Crăciun. De ce oare? - Mda, așa este, răspunse altă cotană. Stăpâna nu mai răspunse, dar se gândi: ,,O fi că Moș Crăciun, moșul nemuritor, o avea nevoie de ajutor. Cred că moșii negri și urâți l-au găsit deja. Cine știe ce se întâmplă acolo, în lăcașul său?’’ Apoi le spuse suratelor sale: - Bine măi fetelor, hai să-l căutăm și să-l cunoaștem pe moș. - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! Și își continuară zborul, fâlfâind din aripile lor
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Fetelor, cred că nu-l vom găsi pe moșul nemuritor. Probabil nu-i adevărată existența sa, ci e doar o legendă. - Ei, și eu parcă aș gândi ca tine, dacă nu ne-am fi întâlnit cu acei moși negri și urâți, care au vrut să-i scăpăm din colivie pentru a putea pleca în căutarea lui Moș Crăciun, răspunse stăpâna. - Măi cotanelor, nu-i legendă, se auzi vorba viscolului. Este adevărat că Moș Crăciun există. Acolo, în lăcașul său nu pot
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
plecaseră în zbor, în chip de umbre, se gândi în sinea lui: ,, Cred că ar trebui neaparat să-l cunosc și eu pe Moș Crăciun. Dacă are nevoie de ajutor, după cum i-am cunoscut eu pe moșii aceia negri și urâți?’’ După ce-și termină gândul, vorbi: - Dragă Viscol, drăguță Zăpadă, vă mulțumesc pentru tot ce ne-ați spus. Dragele mele surioare, haideți să-l căutăm pe moșul nemuritor. - Cotaaan! Cotaaan! Cotaaan! Apoi părăsiră locul de unde vorbiră cu zăpada și cu
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
ascuțite ieșiră la iveală și începu să-l zgârâie peste tot, facându-i răni, și din ele curgeau un sânge vâscos, care pătă în câteva clipe zăpada. Celelalte cotane se luptau și ele de zor cu fârtații lui moșului negru și urât, și peste tot se vedeau niște pete urâte. Lupta iscase un vacarm de nedescris. Între timp, Moș Crăciun și oamenii săi reușiră să se ridice de pe pământ, în timp ce Mitru privea în toate părțile îngrozit și se ferea cum putea din
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
zgârâie peste tot, facându-i răni, și din ele curgeau un sânge vâscos, care pătă în câteva clipe zăpada. Celelalte cotane se luptau și ele de zor cu fârtații lui moșului negru și urât, și peste tot se vedeau niște pete urâte. Lupta iscase un vacarm de nedescris. Între timp, Moș Crăciun și oamenii săi reușiră să se ridice de pe pământ, în timp ce Mitru privea în toate părțile îngrozit și se ferea cum putea din calea cotanelor, a curierilor și a lăutarilor, care
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
-ți fie teamă că nu vei avea la primăvară, îți vei găsi tu un loc undeva. Iar dacă suratele tale vor dori cuib la fel ca și tine, o să vă faceți unul de toată frumusețea, dar moșii cei negri și urâți trebuie neaparat să fie duși și închiși la locul lor. Apoi se întoarse din nou spre Moș Crăciun și îi spuse: - Nu-ți face griji dragă Moșule, misiunea ta va fi dusă până la capăt și în acest an, și în
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Și fără să mai spună nimic, îi făcu un semn îngerului care cânta la harpă. Când se ridicară în sus, lăcașul lui Moș Crăciun se transformă din nou în ceea ce era prima oară, înainte de a sosi moșii cei negri și urâți. Toți brazii erau luminați de podoabele și betelele puse, oamenii de zăpadă erau din nou la locul lor ca și cum nimic nu se întâmplase, lăutarii începură să cânte iar, curierii umblau de colo-colo cu sacii în spinare, pregătindu-se să plece
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
să nu mai scăpați niciodată de-aici, auzi tu? răspunse stăpâna cotanelor. Niciodată nu veți mai putea să-i faceți rău lui Moș Crăciun, și niciodată sărbătoarea nu va mai fi oprită în Pădurea Soarelui, auziți voi, moși negri și urâți? - Promiteți drage cotane, că o s-aveți grijă ca ei să nu mai scape niciodată de aici? întrebă îngerul cu harpă, de data asta. - Promitem, îngerilor dragi! Mergeți sănătoși, acasă la voi, că noi așa vom face. Moșii cei negri și
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Promiteți drage cotane, că o s-aveți grijă ca ei să nu mai scape niciodată de aici? întrebă îngerul cu harpă, de data asta. - Promitem, îngerilor dragi! Mergeți sănătoși, acasă la voi, că noi așa vom face. Moșii cei negri și urâți nu vor mai scăpa și nu vor mai face rău niciodată lui Moș Crăciun, și nimănui! - Bine dragele noastre, bine! răspunseră acum, amândoi îngerii. După care se înălțară, își luară rămas-bun de la cotane și zburară în sus, spre steaua cea
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
Acum Mitre, tot răul a trecut, așa că vei ajunge liniștit acasă, alături de curierul meu. - Mulțumesc Moșule drag! Abia aștept să ajung acasă, și abia aștept să povestesc tot ce-am pățit. Pot să povestesc și despre moșii cei negri și urâți? Și despre cotane, și despre steaua luminoasă și îngerii care ne-au scăpat până la urmă de tot necazul? - Ți-am spus că va trebui să povestești despre mine, și dacă ai avut parte de această soartă, de a-i cunoaște
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
răspunde tatăl. - Aha... dar, tată... - Da, fiule! - Dar ce-i cu rochia asta pe care o purtăm? - Este burka, iar în deșert, unde este foarte cald, îți protejează corpul. - Bun! Dar, tată... - Da, fiule! - Ce-i cu pantofii ăștia, cam urâți, pe care-i purtăm în picioare? - A... sunt babouches, și sunt pentru ca atunci când mergi prin deșert, să nu te arzi la picioare. - Bun... O ultimă întrebare, tată. - Ce mai e, fiule? - De ce locuim în Paris? Pentru alte tablete VIZITAȚI - http
TABLETA DE WEEKEND (100+1): COANA JOIŢICA REDIVIVA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367950_a_369279]
-
mai mulți semeni din jurul tău. Bătrânul înțelept se opri pentru o clipă. Broboane de sudoare îi apărură pe fruntea încrețită de riduri. Se șterse lent, îndelung, cu mâneca hainei brațului drept, întorcând către mine palma tremurândă a mâinii. O cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul cel mare. Urma unei răni pierdute și uitate undeva în timp probabil. - Astăzi auzi de un fiu care și-a ucis mama după care s-a spânzurat în
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
privirea îi era rece și dură, fixă, mult prea fixă pentru un om atent doar la circulația din zonă. În timp ce ne strecuram printre mașinile din trafic, mi-am aruncat ochii, fără să vreau, pe palma mâinii mele drepte. O cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul cel mare. Urma unei răni din copilărie, când, din vina unui cățel după care fugeam și care nu se lăsa prins, am căzut și mi-am înfipt mâna
COMPLEXUL „ÎNGERUL MORŢII” de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367979_a_369308]
-
încetat ciripitul Și nu mai pot patrunde în încâlceala ramurilor bătrâne. De ce nu mă mai primești nici cu gândul? De ce te-ai înstrăinat, Pădure? Oare sufletul meu a îmbătrânit? Oare am fost departe de tine? Poate timpul a urzit capcane urâte, Poate viața m-a împovărat cu tristeți, Poate zâmbetul meu nu mai e atat de sincer, Poate inima-mi plânge. Te chem cu glas inocent de copil Cu suflet de mama, Cu vârsta de adult. Vino, Copilărie, Lasă-mă să
NOSTALGIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368019_a_369348]