17,506 matches
-
jucam de-a v-ați ascunselea pe malul Surenului, am strâns în brațe acest corp plăcut, umed, plin de căldură tonică. Sau, mai degrabă, m-am aruncat asupra lui, ca o fiară înfometată. O detestam din adâncul inimii. Dragostea și ura făceau corp comun. Trupul ei proaspăt și palid, corpul ăsta de femeie, se deschise și mă încarceră, ca un naja care se încolăcește de jur-împrejurul prăzii. Pieptul avea un miros îmbătător. Carnea brațelor înnodate în jurul gâtului meu răspândea o dulce căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
corp comun. Trupul ei proaspăt și palid, corpul ăsta de femeie, se deschise și mă încarceră, ca un naja care se încolăcește de jur-împrejurul prăzii. Pieptul avea un miros îmbătător. Carnea brațelor înnodate în jurul gâtului meu răspândea o dulce căldură. Toată ura pe care o strânsesem se risipi și aș fi vrut să mor. Mă străduiam să-mi rețin lacrimile. Fără să știu când, picioarele i se înlățuiseră de ale mele și brațele i se lipiseră de ceafa mea, atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
n-ar fi existat, zău că ar fi trebuit inventat!... Ce-mi displac criticii care laudă spectacole , mîndri, siguri pe ei, triumfători chiar...de parcă ei Înșiși le-ar fi făcut! Și la fel de mult Îmi displac artiștii care te privesc cu ură sau dispreț, după ce ți-au văzut o montare care i-a indispus... De ce să confundăm omul, cu opera ? Emițătorul, cu receptorul? Și de ce oare nu ne ntrebăm niciodată dacă greșeala nu-i cumva și la noi ?... Pe afișul spectacolului bucureștean
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
100 de reprezentații la care și-a adus contribuția - trezesc În omul de teatru nos talgii artistice. Și ca să demonstrez că, uneori, sobrul autor al cărții avea și sclipiri ludice, o să citez un fragment din jo cul său cu ...m-uri, Metafora modei (Magia misterului multisecularei mode muierești) : „ Minunatul malacov , mitenele monocrome, meditativa muselină, moarul mov, mirificul marchizet, molaticul manșon, macrameul mercerizat, madipolonul mieriu, mantela merinos, magica mătase, mirobolantul marabu, misteriosul mărgean, mignonul medalion, mirajul machiajului migdalat, migălita manichiură, marama meleagurilor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de război, au Îmbrăcat halatul de infirmieră și-au adunat soldați răniți sau morți de pe cîmpul de luptă, a trebuit să vină la putere clasa muncitoare, ca să văd pe fața uneia ca Lica, disprețul nedi simulat pentru omul simplu și ura nejustificată față de tot ce o Înconjoară” p.124), Marosin (nu Morosin, cum apare des În volum!), Poldi Bălănuță, Gabriel Popescu, Rebengiuc („om inteligent și integru, dar are un mare păcat : e intolerant!”-p.184; păcatul există Însă și la Furdui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de vechi se cretar literar ? ), niciodată, detestarea acestora. În excelenta sa carte bricabrac, marele Pintilie spu ne undeva, despre relația sa cu o soprană americană :” Ne uram, cum numai la operă se pot urî doi oameni!”. În tea tru Însă, ura-i trecătoare. Aici, ar cam fi de Învățat : de către noi toți, mari sau mici, de-aici, ori de aiurea, de la teatru sau Operă. O să urmez cursurile de agreabilitate incontinentă ale doamnei Elisabeta Pop, convins că măcar de-acum, din ceasul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
soră. Soră medicală, firește. Și uite că anumite chestiuni deprinse acolo încă se mai regăseau în memoria lui. După ce isprăvi cu aceste urgențe de natură sanitară se întoarse aprig spre ușă și zise cu un glas nazalizat, răgușit de o ură aproape dementă: "Umbli să mă mutilezi, scârbă! Câțiva centimetri mai sus și mă lăsai chior pă viață, în morții tăi. Ei, las' că dă nu ți-o place ție ce-o să-ți fac, să mă scuipi pă mine-n în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fie un handicapat, dacă se poate chiar mut, și care nu ar putea fi tras niciodată, la răspundere penală. Toată chestia e că trebuie căutat un astfel de om căruia, dacă se poate, să i se și înfiripe mai întâi, ura față de director și soția acestuia. Cu alte cuvinte, un om mut, mascat în urs, va trebui să ucidă în plin secol XX, într-o societate armonioasă și bazată pe drepturi egale între cetățeni, doi oameni nevoiași?! De fapt Gerard și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
totul imaginar, ori a consemnat faptele pro domo. Nu-s de acord - se încăpățină profesorul de istorie. Nici nu trebuie să fii. Doar nu vrei să credem că istoria unui împărat a fost scrisă sine ira et studio, adică fără ură și părtinire, de către un supus al acestuia. Aia s-o creadă cuciu. Toate puterile, de când lumea, i-au pus pe săracii istorici să scrie ceea ce le convenea lor, nu ceea ce era adevărat. De aceea eu consider această știință o simplă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
suflare. Cu trecerea timpului, lumea noastră interioară își cere dreptul la viață, interiorul nostru este întreg universul, toate războaiele, toate invențiile, toate secretele, toate bucuriile și frustrările, toate fenomenele trecutului, toate opțiunile, toate muncile necesare existenței umane, toate iubirile și urile întregii lumi, toate fricile și toate speranțele, toate etapele de evoluție sau involuție umană, toate eurile posibile formate cu trecerea timpului. Nimic nu există în exterior, decât expoziția lumii interioare. Credeam că aceasta este cea mai tare glumă pe care
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
putere. În acest mod ciudat se întrețin bolile și tot ce am scris referitor la puterea gândului, regăsire interioară, descifrarea mesajelor ascunse ale bolilor, folosirea forței interioare, transmutarea gândirii negative în gândire pozitivă, deschiderea sufletului încătușat în nu știu ce sentimente de ură, invidie, ignoranță sau frustrare și transformarea și îmbrățișarea prin proprie voință a: iubirii, spiritualității, încrederii în Dumnezeu (forța noastră interioară), folosirea tratamentelor naturale în schimbul celor chimice, toate acestea însumate fac ca tot ce credeam despre boli, să nu mai fie
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mereu Cum de-i atâta lume ... Cărarea mea nepietruită Mă poartă undeva {i nu mă ntreb nelămurită Dacă-i mai bine-așa ...! Eu știu și simt necontenit O energie nouă {i nu mai sunt descumpănit În astă, lume nouă ... De ură neagră și nevoi Nu mă mai leagă simțul, {i vreau ca timpul de apoi Să nu-mi mai cânte imnul. Aș vrea ca eu, să-mpărtășesc Cu voi această stare, Să știți și voi, că eu iubesc Cum soarele la
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
adevărat? De ce să nu încerc și eu ceva nou? De ce să nu cred că și eu pot mai mult? {i tot așa, cât vreți voi, după care schimbați întrebarea DE CE cu întrebarea CUM, ca să nu rămâneți blocați în DE CE-uri. Îndoielile noastre sunt trădătorii noștri pentru că trăim mereu în DE CE - și ne fac de cele mai multe ori să pierdem binele pe care l-am putea obține adesea, prin teama de a încerca. Eu am ales provocările și iubirea în locul fricii și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
ajunge o mie de vieți să explici acest fundament universal și vital pentru noi, ființele extraordinare numite oameni. Dar când ajungi să înțelegi mai simplu acest mister universal, nu te mai chinui și nu te mai rătăci în DE CE-uri și în explicații interminabile. Când ajungi și accepți faptul că exiști practic în Dumnezeu (și nu poate fi altfel), atunci se schimbă reprezentarea tuturor lucrurilor. De aici rezultă faptul că este important să te iubești și să te respecți pe
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
mai călcând un copil pe picior, mai Împingând un bătrânel, până când a avut suficientă forță să stingă hărmălaia din piață. La Început, toți am crezut că vreunul dintre noi reușise, În sfârșit, să-și pornească automobilul, iar strigăte entuziaste de „Ura!“, „La volane, cetățeni!“, „Mergem acasă!“ s-au auzit de pretutindeni. Apoi, pe măsură ce sunetul s-a multiplicat, venind dinspre alte și alte mașini lipsite de șoferi, crescând În intensitate prin suprapunerea unui vacarm și mai puternic, creat de turarea violentă a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rămași captivi, aruncați de sus și-n jos, ca Într-un shaker. Cealaltă ieșire fusese deja blocată. Un robot de tenis lansa bombardamente furioase, instalațiile automate de stingere a incendiilor și-au pus și ele biciurile În funcțiune, iar Întreaga ură lichidă a unui extinctor s-a revărsat Împotriva noastră. — Spre etaj! N-avem Încotro! am strigat, avântându-mă spre scara rulantă, dar aceasta, simțindu-mi intențiile, a Început să coboare cu o viteză turbată. Situația devenise gravă. Gioconda se păruia
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
funcțiile pe care le ocupa. Mai rămânea o singură problemă: unde avea să locuiască? Incurabilii nu l-au vrut, Întrucât În privirea lui Întunecată ca două ochiuri lăsate prea mult timp În tigaie nu puteau citi nimic - nici compasiune, nici ură, nici resemnare -, dar mai ales pentru că Gustav avea ceva ce lor le lipsea: nu atât o sănătate fără de cusur, cât o nepăsare plină de forță În fața vieții. A stat câteva zile În salonul celor aflați În recuperare, până s-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ești exclus. Această logică de excludere a fost a iacobinismului, a comunismului, a nazismului - a tuturor sistemelor totalitare. Ea se întemeiază pe visul unei societăți locuite de puri, eliberate de orice oponent, de orice adversar. Această nebunească utopie ațîță o ură perpetuă: din moment ce vor fi întotdeauna rebeli față de ordinea stabilită, vor exista întotdeauna indivizi de eliminat. Neîndoielnic, în cazul terorismului intelectual, epurarea se operează prin cuvinte și imagini, dar efectul rămîne același. Cel care nu se pliază pe discursul dominant e
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
intelectul: "care ține de interiorul ființei omenești, considerat ca sediu al gândirii (s.n.), al sentimentelor". Mai aproape de uzul curent e NDU (Noul dicționar universal al limbii române, 2006), mai ales prin exemplificări: "care provine din profunzimile ființei omenești; instinctual: reacție, ură viscerală". E cert că visceral este folosit astăzi mai ales cu un sens negativ, indicat adesea de asocierile contextuale: într-un articol se afirmă că "antiamericanismul este ilogic și visceral" (Ziua, 25.10.2007), iar comentariile on-line contraatacă: "Și proamericanismul
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
10.2007), iar comentariile on-line contraatacă: "Și proamericanismul ultimilor ani e la fel de ilogic și de visceral"; disputa alunecă repede la insulte mai puțin subtile: Băi fleoșcăitule, tu nu ești un antiamerican irațional și visceral?". ă pare să fie mai ales ura ("comportament incalificabil și ură viscerală față de Gazeta", presaonline.com, 2.07.2007), căreia îi sînt asimilate toate atitudinile de respingere desemnate prin formații cu prefixoidul anti- ("nu-mi este simpatic Tom Gallagher, pentru antiliberalismul său visceral" (romanialibera.ro). Contextul în
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
on-line contraatacă: "Și proamericanismul ultimilor ani e la fel de ilogic și de visceral"; disputa alunecă repede la insulte mai puțin subtile: Băi fleoșcăitule, tu nu ești un antiamerican irațional și visceral?". ă pare să fie mai ales ura ("comportament incalificabil și ură viscerală față de Gazeta", presaonline.com, 2.07.2007), căreia îi sînt asimilate toate atitudinile de respingere desemnate prin formații cu prefixoidul anti- ("nu-mi este simpatic Tom Gallagher, pentru antiliberalismul său visceral" (romanialibera.ro). Contextul în care apare visceral este
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
sau se substantivizează, fie ca nume de emoție, atitudine - "Mereți doar pe visceral" (ziua.ro) -, fie ca desemnare a persoanelor care au o anume atitudine: "Visceralii nu au câștigat niciodată în fața cerebralilor" (adevarul.ro). Există și derivatul visceralitate: "discordie, vrajbă, ură, visceralitate" (jurnalul.ro). Ar fi cazul ca dicționarele noastre să țină cont de aceste evoluții semantice și lexicale.
Visceral by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9186_a_10511]
-
fatal către fenomene că ură pacientului "dezagreabil", pe care o regăsim și astăzi, si nu doar în psihiatrie, ci și în medicină somatica. Nu am citit, dar mi s-a părut că este singura posibiltate chiar pentru un profesionist onest. Ură pacientului face ravagii și astăzi în instituțiile pentru varstanici unde personalul bate inernatii când "nu sunt cuminți". Nu am făcut decât să intrapolez ceva care se întâmplă sub ochii noștri probabil în mii de instituții și asta fără să mai
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
am publicat, la sfârșitul lui 2005, Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000, am fost nu numai lăudat, ceea ce mi se pare firesc, ci și contestat, ceea ce mi se pare, de asemenea, firesc (deși nedrept!). M-am simțit însă profund rănit de ura cu care au scris despre mine unii dintre autori, de ușurința cu care mi-au redesenat portretul moral și mi-au reinventat biografia pentru a mă desființa ca om. Atenția pe care mi-a dat-o Constantin Th. Ciobanu reprezintă
Amintiri frumoase by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9222_a_10547]
-
onoarea" de a-l avea drept maestru spiritual pe-un al treilea turnător de calibru, Bălăceanu-Stolnici (membru de onoare al Academiei Române, pe deasupra!), joacă astăzi rolul interpretat cândva de revista "Săptămâna" a lui Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor. Campaniile antiintelectuale, ura viscerală față de valoare promovată sistematic de această publicație, minciunile sfruntate de-a căror revoltătoare nesimțire își dă seama și un copil de doi ani nu-l tulbură pe dl Simion. Umăr la umă cu Roncea, Ion Spînu, Roxana Iordache, Roșca-Stănescu
Abuzul ca bumerang by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9223_a_10548]