6,525 matches
-
polii opuși ai gândirii, nici perfecta ei autonomie sau stricta ei dependență. Ca să‑l zgândăre, Sophie îl trimite pe Rainer să‑și facă lecțiile, apoi are voie să se gândească ce lucruri frumoase o să‑și cumpere cu banii capturați. Rainer urlă că‑l doare‑n cur de bani, la fel cum și pe Sophie o doare‑n cur de bani, el e la fel ca ea, simte și gândește la fel. Sophie continuă, poate o bicicletă, cărți instructive, cuburi de construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se furișează la deal ca să pândească o gaură de șoarece. Anna cântărește scurt ideea de‑a ucide și pisica, dar n‑o face pentru că e slăbită din cauza vomatului. Își mușcă încheietura mâinii până aproape că‑i dă sângele. Rainer îi urlă Sophiei în față, ceea ce aceasta găsește de prost gust. Rainer îi spune că nu trebuie să creadă, mă rog frumos, că Hans are mai mult curaj decât el, pentru că de cele mai multe ori curajul e egal cu prostia, mai ales când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
plece acasă înainte de terminarea orelor. Profesorii vorbesc ca și cum ar avea îngăduință pentru faptă. Cel care a făcut asta trebuie să recunoască, n‑o să i se întâmple nimic, vrem doar să știm cine a fost. Când văd că așa nu merge, urlă ca taurii întărâtați. Rainer Witkowski scrie o compunere surprinzător de cuminte despre Străinul de Camus, dar ceea ce gândește el este liber și neîmblânzit, așa cum sunt întotdeauna gândurile. Părinții își pălmuiesc fetele pentru că ele nu vor să poarte decât pantofi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dintre cei mai fragili dintre docili, care făcea orice i se spunea. Spre deosebire de ceilalți, nu-i curgeau mucii, n-avea ochii plini de urdori, nici urme de vomă pe față și nici nu era unul din cei care Începeau să urle din senin, Își arătau organele sexuale sau se milogeau ore-n șir pentru o sticlă de băutură. Era cel mai apreciat de regizor. În ziua aceea, la cinci secunde după ce se auzise strigătul: „Acțiune!“, Își juca perfect rolul, traversând strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cum de eram și eu invitat să merg cu ei. L-am Întrebat despre asta pe regizor, În timp ce Monkey era la toaletă, Într-un bar de noapte cu spectacol live de salsa. — De unde vrei să știu eu așa ceva? mi-a urlat el Încercând să se facă auzit printre ritmurile care se revărsau dinspre scenă. Visul lui era să realizeze un film artistic la New York și orice altă slujbă era doar pentru a strânge fondurile necesare. — Probabil că i se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
operație chirurgicală. Femeia Își reveni și oam auzit-o spunând smiorcăindu-se Încetișor: — Știți de ce bărbatul ăsta v-a ales pe dumneavoastră? — Nu. — Ați vrea să auziți povestea noastră? — Da, am răspuns eu pe negândite, În timp ce celălalt eu al meu urla: „Oprește-te! Doar tu ai aruncat la toaletă restul de cocaină pe care ți-l lăsase Monkey. Oprește-te! Nu te băga În povestea asta!“. Pe dumneavoastră v-a ales și de aceea cu siguranță că aveți ceva special. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
lui Keiko Kataoka. Încercam În zadar să mă opun impulsului puternic și Întunecat de a mă târî În genunchi În fața ei. Cu toate că aveam impresia că acum urma să izbucnească În lacrimi, să se prăbușească În fața mea sau să Înceapă să urle, nu puteam să fac nimic pentru ea. Bariera de care se Înconjurase nu ceda câtuși de puțin, ba din contră, simțeam că, din cauza acelui sentiment de disperare ca de plumb, trebuia să mai fac un pas Înapoi. Eram din ce În ce mai dezgustat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
toate acestea după ce făcuse multe lucruri nechibzuite. — Clitorisul tău este complet expus vederii noastre, la lumină. Nu ți-e rușine? Noriko, care până atunci tăcuse, neștiind cum trebuie să reacționeze, fu brusc copleșită de grozăvia acelei situații și Începu să urle În gura mare: — Mi-e rușine! Mi-e rușine! Mi-e rușine! Ah, ce rușine mi-e! arătându-și caninii proeminenți, oarecum drăgălași, și gingiile de o culoare cam bolnăvicioasă. Am realizat că mă udasem și eu În interiorul coapselor, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
aș fi făcut Îi provoca o plăcere imensă și-și agita fundul În toate părțile. Când era aproape să-și piardă cunoștința, Îi ungeam anusul cu o soluție amestecată din cremă mentolată, cocaină și sos picant, ceea ce o făcea să urle și Îi trezea la viață simțurile. După ce asta s-a repetat de mai multe ori, În cele din urmă a terminat cu un orgasm cutremurător. Întreg trupul Îi era scăldat Într-un amestec de transpirație, de lacrimi și de secreții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
m-a cuprins brusc nostalgia față de vremurile de-atunci, față de colegii mei de clasă. Ce căutam eu În locul ăsta? Mă simțeam prins În capcana a ceva ce mă depășea. O teamă inexplicabilă puse stăpânire pe mine și-mi venea să urlu. Eram terorizat. Ca să-mi mai revin un pic, am scos din buzunar o batistă și am Început să-mi șterg cu grijă sudoarea care mi se scurgea pe frunte și pe tâmple, dinspre rădăcinile firelor de păr. — Cum? Ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
putea evapora În orice moment. Nori grei acopereau cerul New Yorkului În acea după-amiază. Deși nu-l Întrebasem nimic, șoferul de taxi se prezentase În gura mare: „Eu sunt din Israel!“. Din când În când lăsa În jos fereastra și urla la cei de-afară. La fel ca Gan, avea un tic verbal: la fiecare două cuvinte zicea: „La naiba!“. „La naiba cu anotimpul ăsta! La naiba, ce vânt Înghețat! Nu putea, la naiba, să nu mai sufle așa de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
dovedi că are cu ce se Întreține. Nu l-am prins niciodată cu cantități mari de droguri asupra lui, așa că nu avem ce-i face. Când ajunseră cu povestea până aici, bărbatul În impermeabil bătu brusc cu pumnul În masă, urlând cu venele de la tâmple umflate: Și tu, și Yazaki, să nu vă mai prind că vă Învârtiți pe-aici! M-ai Înțeles? Numai la voi, japonezii, am văzut așa ceva: să existe și cerșetori pe bune, și alții care să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
extrem de puternică și ne-am trezit și eu, și Keiko. Nu l-am mai auzit până atunci vorbind În somn așa de tare. „Lăsați porcii să fugă!“ repeta el, „lăsați porcii să fugă! Trebuie să-i lăsați să fugă!“ În timp ce urla, se zbătea dând cu putere din picioare În toate părțile. Mi se părea așa de caraghios, că am Început să râd pe Înfundate. Keiko se trezise și ea și am izbucnit amândouă În râs, dar Maestrul nu se trezea nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu putere din picioare În toate părțile. Mi se părea așa de caraghios, că am Început să râd pe Înfundate. Keiko se trezise și ea și am izbucnit amândouă În râs, dar Maestrul nu se trezea nicidecum și continua să urle. Pătura cu care eram acoperiți căzuse Într-o parte, lăsând la iveală trupul gol al Maestrului. Dormea doar cu chiloții pe el și În partea din față am observat o umflătură serioasă. La Început am arătat-o cu degetul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu chiloții pe el și În partea din față am observat o umflătură serioasă. La Început am arătat-o cu degetul și ne-a pufnit pe amândouă râsul văzându-l că se excitase, deși era ud leoarcă de transpirație și urla cu disperare, dar pe urmă ne-a cuprins o senzație ciudată pe care n-aș putea-o defini, de stinghereală poate, și am tăcut amândouă. Când a tras din nou pătura peste el, Keiko l-a sărutat acolo jos, pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pentru a putea turna gheață acolo. Am dat să Întind mâna Înspre cuțitul care trebuia să se afle pe măsuța din fața mea, dar mâna mea dreaptă nici nu se clintea din loc. Teroarea a pus stăpânire pe mine: daca nu urlam ceva, orice, riscam să fiu târât spre un loc Întunecat și sinistru. — Unde e nenorocitul ăla de țânțar? am Încercat să strig, dar deja nu-mi mai simțeam buzele. Din gură mi se scurgea salivă amestecată cu un lichid gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
făcea prin cuvinte, ci prin semnalele emise de corpul ei. Când femeia necunoscută lua chipul lui Reiko, fundul ei ascuțit se Înălța roșu și umflat, de parcă fusese pălmuit de cineva. Când chipul lui Keiko Kataoka Îi lua locul, o auzeam urlând printre hohote de plâns, cu fața schimonosită de durerea ce provenea din clitorisul ei umflat cât degetul cel mic, În care cineva Îi Înfipsese un ac, de care agățase un fir de gută. Chiar și când lua chipul mamei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu ambele mâini și picioare amputate. Corpul femeii umilite era uneori cuprins de convulsii și părea să se bucure că era nevoie să-și lase rușinea la o parte. Își Întorcea fundul În direcția mea, cambrându-se cât putea de mult, urla În timp ce era biciuită, era obligată cu forța să-și strângă sau să-și relaxeze anusul, cineva Îi vâra adânc o orhidee, bețe de chibrituri, stilou, sticlă de vin etc., apoi o obliga să le lingă după ce i le scotea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
M-am chinuit să țin pasul cu el, dar după numai câteva salturi se afla cu mult în fața mea. În câteva clipe l-ar fi prins. Atunci am văzut arma din mâna lui, un Parabellum cu țeava lungă, și am urlat la amândoi să se oprească. Aproape imediat Poliza s-a oprit. Începu să-și ridice brațele ca și cum ar fi vrut să-și protejeze urechile de zgomotul împușcăturii, răsucindu-se în timp ce se prăbuși, cu sânge și umoare apoasă revărsându-se gelatinos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
îi scurg de sânge. Sunt acuzați că amestecă acest sânge în liturghiile lor (pâine nedospită), și că îl folosesc pentru a practica magie superstițioasă. Ei sunt acuzați că își torturează victimele, mai ales pe copii, și că în timpul acestei torturi urlă amenințări, blesteme și aruncă vrăji împotriva arienilor. Această crimă sistematică are un nume special. Se numește «crimă ritual㻓. Sugerezi că Streicher s-ar putea să aibă vreo legătură cu aceste omoruri? Nu știu dacă sugerez ceva, Bernie. Eu doar m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-ul Franconiei. Chelnerul care se întoarse cu băuturile noastre zâmbi nervos când l-am rugat să ne confirme că bărbatul din colț era într-adevăr Julius Streicher. Ne zise că da, el era, și plecă repede când Streicher începu să urle după încă o sticlă de șampanie. Nu era dificil de înțeles de ce Streicher era temut de ceilalți. Pe lângă gradul său, care era destul de mare, bărbatul era clădit ca un luptător. Aproape lipsit de gât, cu capul chel, urechi mici, bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai mult de un bici enorm, care zăcea pe masă în fața lui ca un lung șarpe negru. Lovi masa cu pumnul, și toate paharele și vesela zăngăniră puternic: — Ce mama dracu’ tre’ să facă un om aici ca să fie servit? urlă el la chelner. Murim de sete. Își îndreptă degetul spre un alt chelner: — Tu! Ți-am zis să stai dracului cu ochii pe noi, puțoi ce ești, și cum vezi că se golește sticla să ne aduci alta! Ești tâmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și la două noaptea era suficient de puternic să te înțepe în nări, te-ai fi putut aștepta să găsești încăperi pline cu bănci, nu cu butoaie de bere. Ne-am oprit lângă o gheretă în formă de cort. — Poliția! urlă Becker la paznicul de noapte, care părea să aibă el însuși o slăbiciune pentru bere. Stomacul lui era atât de mare că mă îndoiesc că el ar fi putut să ajungă la buzunarele de la salopetă, chiar dacă ar fi vrut. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încercare ușa se deschise larg, cu un zgomot puternic de lemn rupt, dând la iveală un Lange în pijamale care se grăbea în sus pe scări. Becker se luă după el. — Să nu-l împuști, pentru numele lui Dumnezeu, am urlat la Becker. — O, Doamne, ajutor, gânguri Lange când Becker îl prinse de glezna goală și începu să-l tragă înapoi. Răsucindu-se, el încercă să lovească pentru a se elibera din strânsoarea lui Becker, dar fără folos, iar pe măsură ce Becker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dintre cei mai puternici bărbați din Germania își concentrară ochii asupra mea, mi-aș fi dorit să fiu oriunde în altă parte decât acolo. Lui Weisthor îi pică fața, în timp ce Himmler se ridică pe jumătate în picioare. — Ce înseamnă asta?! urlă Himmler. — Unii dintre dumneavoastră probabil îl cunosc pe acest bărbat ca fiind Herr Steininger, zise Heydrich pe un ton așezat, tatăl uneia dintre fetele omorâte. Numai că el nu este deloc asta. El lucrează pentru mine. Spune-le cine ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]