2,433 matches
-
ai prins? lătră uriașul. Vezi ce vreau să-ți spun? Umbla ca turbat prin celulă. - Așteaptă numai să se ridice grilajul și-ți arăt eu ce să faci cu oamenii care nu stau în banca lor. Ridică vocea într-un urlet frenetic. - Discipole, dacă mă auzi, dă-i drumul. Ridică grilajul. Ridică-l! Dacă auzi sau nu, Discipolul oricum nu făcu nimic. Grilajul nu se ridică. Jurig se calmă și revenii la pat. Se așeză mormăind: - Așteaptă numai. Așteaptă numai! Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
-se și plonjând spre el. De această dată, Gosseyn nu riscă. Nu era decât la treizeci de metri de grilaj. Era cam aproape. Dar similariză deriva cozii aparatului în zona memorizată lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al avionului, a cărui viteză nu era schimbată de similarizare, îi zgâria timpanele pe când se năpustea paralel cu grilajul, zgâriindu-l cu un zgomot fantastic. Se împotmoli la o depărtare de două sute de metri, o masă informă. Gosseyn alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
minute-lumină de Venus. După trei secunde se declanșă atacul și de astă dată într-un mod total diferit. Nava se cutremură în toată structura ei. Pe videoplacă, ecranul protector lucea cu un oranj aprins. Roboperatorul, pentru prima dată, emise un urlet tânguitor. - Bombe atomice, frontal! Cu un deget, Gosseyn readuse levierul în poziția inițială și similariză nava la nouă sute unsprezece ani-lumină în direcția Gelei. A doua sa tentativă de a pătrunde prin defensiva lui Venus eșuase. Gândindu-se deja la detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Vai, dar apare un semn de obicei. Ultimul meu chiriaș a lăsat o mizerie de nedescris în urmă, cearșafuri peste tot, ușile garderobului date în lături, jumătate din tencuiala tavanului căzută - de atunci n-am mai putut închiria camera. Și urletele lui! înfiorătoare. Dar știam că tu n-o să pleci așa, Lanark. Tu ești un om potolit. Oricum, nu erai în casă, așa că am traversat palierul. Ușa era deschisă, așa că mi-am băgat capul înăuntru și am strigat: „Susy!“ M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ferestrei părea pe punctul de a exploda. Duritatea verdelui său strălucitor îl amenința din cealaltă parte a camerei. Toate obiectele pe care le vedea păreau alcătuite dintr-o teroare imensă. Se holbă la tavan și-și adună gîndurile într-un urlet intens și tăcut: „Exiști. Mă predau. Cred. Te rog, ajută-mă“. Astmul se agravă. Scoase un geamăt înfricoșat, apoi se controlă suficient încît să scoată un sunet amuzat și să-și spună: „Nu-i nimeni. Poftim. Absoluit nimeni“. Mai rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
strîmt. Pictura lui murală arăta ca o capcană de șoarece poleită, produsă de imaginația unei fecioare nevrotice. Zvîrli bucata de oglindă în sanctuar. — Asta nu-i artă, strigă el, coborîndu-și capul și scărpinîndu-se cu violență. Nu-i artă, ci un urlet flămînd. O, de ce m-a izgonit? De ce-a rămas? Cum să fac lumea asta frumoasă, dacă refuză să-mi facă pe plac? O, Dumnezeule, Dumnezeule, Dumnezeule, dă-mi voie s-o ucid, s-o ucid! Trebuie să plec neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de ovăz și ciocolata, cu fața scăldată în lacrimi. Lanark se uită la ea îngrozit și, în final, îi spuse timid: — Ai mîncat mai mult de jumătate din mîncare. — Ei și? — Mai avem mult de mers. Scoase un sunet între urlet și rîset și continuă să mănînce pînă cînd nu mai rămase nimic, apoi deșurubă sticla de coniac și bău două guri, se sculă în picioare și merse clătinîndu-se în ceață. O zări cum îngenunchează în fața drumului și o auzi vomitînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ale capului, exprimă clar că nu mai vrea să meargă înainte. Lanrak se încruntă furios, dar zgomotul îi bloca gîndurile. Avea ceva animal și chiar uman în el, dar numai o mașinărie ar fi putut susține imensul țipăt strident, țiuitul, urletul animalic, bubuitul, scrîșnetul, vaietul, scîncetul, gîngăvitul, tremoloul, ciripitul și scheunatul. Se scurgea în pămînt și te izbea prin tălpi. Cu mîinile la urechi, Rima se întoarse și o luă repede înapoi, iar Lanark, după o clipă de ezitare, o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
însoțită de gîndul că ea o va lua ca pe o jignire. Ridică mîna s-o lovească, dar era însărcinată; atunci, se întoarse să plece, dar ea avea nevoie de el. Se prăbuși în mîini și genunchi și scoase un urlet batjocoritor, care se transformă într-un muget. Apoi o auzi spunînd cu glas mic și rece: — Să știi că nu mă sperii. Urlă din nou și auzi o voce la depărtare: — Vin! Vin! Se ridică în picioare, trăgîndu-și cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scene banale cu distrugerea lumii nu dovedesc altceva decît sărăcia minților celor care nu se pot gîndi la altceva. Gura și ochii iluzionistului se căscară și fața i se înroși. începu să vorbescă în șoapte tremurate, care culminară într-un urlet: — Eu nu scriu science fiction! Poveștile science fiction nu au oameni reali în ele, și toate personajele mele sînt oameni reali, reali, reali! Poate că-i pot ului pe cititori cu o desfășurare oribitoare de metafore dramatice special făcute pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pentru dividende cu aceia care luptă pentru salarii, declarîndu-se de partea celor dintîi. GUARDIAN Cap. 36, par. 8. Extrasul din ziar este un Plaglit trucat din raportul financiar din Washington, 9 iulie 1973. HEINE, HEINRICH Cap. 34, par. 5. „țiuitul, urletul animalic, bubuitul, scrîșnetul, vaietul, scîncetul“ etc. conține un Plagin din Rumoarea Iadului descris în cap. 1 din Reisebilder, în traducerea lui Leland. HIND, ARCHIE Epilog, par. 14. Disciplina măcelăritului vitelor și a contabilității sînt puse în scenă în romanul The
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui este un Plagdif al povestirii Acid: în această fabrică din nordul Angliei, acidul era esențial. Era ținut în căzi imense. Deasupra erau pasarele. înainte de a fi securizate, un tînăr a căzut, cu piciorul mai întîi, într-o asemenea cadă. Urletele lui agonice au fost auzite în întreaga secție. Cu excepția unui bătrîn, toți bărbații erau atît de îngroziți că nici unul nu s-a mișcat o bună bucată de timp. într-o clipă, bătrînul, care era și tatăl victimei, s-a cățărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
colocvială în versuri A View from the Rooftops. McGRATH, TOM Cap. 48, par. 22. Seducerea lui Dumnezeu de către un circuit de android este din piesa The Android Circuit. MacNEACAIL, AONGHAS Vezi Nicolson, Angus. MANN, THOMAS Cap. 34, par. 5. „țiuitul, urletul animalic, scrîșnetul, vaietul, scîncetul“ etc. este un Plagincl al relatării diavolului despre Rumoarea Iadului, în romanul Doctor Faustus, tradus de H.T. Lowe-Porter. MAILER, NORMAN Vezi nota 6. MARX, KARL Cap. 36, par. 3 și 4. Lunga predică moralizatoare a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Adunarea a început lucrările din a doua zi“. Reluă călcatul. Ori de cîte ori se oprea, se simțea atît de ticălos și de inutil, de ticălos și de trivial, că își mușca mîinile pînă cînd durerea era o scuză pentru urlete, deși sunetele erau stinse și lipsite de dramatism. Un alt polițist îi aduse prînzul, iar Lanark îl întrebă: Cînd voi putea să-l văd pe magistrat? — Curtea se întrunește mîine dimineață. Ați putea să-mi luați lenjeria și să mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
te ajute! strigă Alexander disperat. Luă brațul drept al lui Lanark și-l duse peste umărul lui, îl prinse de talie și porni spre ușă, blestemînd în barbă. Se trudiră să urce, pentru că panta etajului le stătea împotrivă. Țipetele și urletele se întețiră. Alexander se opri și zise: — Uite, știu că erai o persoană sentimentală în anumite privințe, așa că închide ochii cînd o să ieși de-aici. Se întîmplă niște lucruri pe care nu avem cum să le îndreptăm. — Cum spui tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
apoi deveni din nou clară în timp ce scânteia incandescentă a unui fulger artificial săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime carbonizat și vâlvătaia de flăcări explodă în spatele lui în lungul coridorului. De peste tot răsunau urletele oamenilor în agonie. Un glob de foc coborî din tavan, plutind alene, și înghiți vibratorul. Apoi explodă într-un nor de flăcări, sfârtecându-i pe soldații care-l manevrau. Instantaneu, greutatea vibrațiilor încetă să mai apese pe nervii lui Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu troiene de zăpadă, pământul și crengile uscate din scorbură foșneau stins, apa din groapă abia dacă se înfiora când ne apropiam tremurătoarele buze de suprafața ei, numai din când în când se auzea pe afară, din lume, câte un urlet, pesemne viscolul, și așa mai departe, atunci tresăream și strigam : „Cine e acolo ?“ și nu răspundea nimeni, dar, o dată, cineva mi-a răspuns: „Eu sunt, domnul Sima“. „Domnul Sima ? Ia te uită, domnule, ce surpriză !“ și m-am repezit spre
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ai prins? lătră uriașul. Vezi ce vreau să-ți spun? Umbla ca turbat prin celulă. - Așteaptă numai să se ridice grilajul și-ți arăt eu ce să faci cu oamenii care nu stau în banca lor. Ridică vocea într-un urlet frenetic. - Discipole, dacă mă auzi, dă-i drumul. Ridică grilajul. Ridică-l! Dacă auzi sau nu, Discipolul oricum nu făcu nimic. Grilajul nu se ridică. Jurig se calmă și revenii la pat. Se așeză mormăind: - Așteaptă numai. Așteaptă numai! Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
-se și plonjând spre el. De această dată, Gosseyn nu riscă. Nu era decât la treizeci de metri de grilaj. Era cam aproape. Dar similariză deriva cozii aparatului în zona memorizată lângă grilaj. Urmă un bubuit și solul se cutremură. Urletul metalic al avionului, a cărui viteză nu era schimbată de similarizare, îi zgâria timpanele pe când se năpustea paralel cu grilajul, zgâriindu-l cu un zgomot fantastic. Se împotmoli la o depărtare de două sute de metri, o masă informă. Gosseyn alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
minute-lumină de Venus. După trei secunde se declanșă atacul și de astă dată într-un mod total diferit. Nava se cutremură în toată structura ei. Pe videoplacă, ecranul protector lucea cu un oranj aprins. Roboperatorul, pentru prima dată, emise un urlet tânguitor. - Bombe atomice, frontal! Cu un deget, Gosseyn readuse levierul în poziția inițială și similariză nava la nouă sute unsprezece ani-lumină în direcția Gelei. A doua sa tentativă de a pătrunde prin defensiva lui Venus eșuase. Gândindu-se deja la detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
care se năpusteau dezlănțuiți în toate direcțiile. Mașinile reacționau primele. Lungile rânduri de suflante ce pluteau în aer îi scuipau lungile limbi de foc sfârâitor în direcția atacatorilor. Armele cu ochire automată adăugară bubuitul lor sacadat vacarmului general. Se auzeau urlete și oamenii cădeau cu sutele. Abia acum tabăra se trezi. Soldații înjurau, săreau în picioare, își luau armamentul individual. Venusienii îi asaltau agitându-și bâtele; minutele treceau și numărul acestora creștea necontenit. Planând asupra acestei învălmășeli, armele automate ezitau, nemaifiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
apoi deveni din nou clară în timp ce scânteia incandescentă a unui fulger artificial săgeta sfârâind în direcția lui Thorson. Uriașul se prăbuși cu capul aproape în întregime carbonizat și vâlvătaia de flăcări explodă în spatele lui în lungul coridorului. De peste tot răsunau urletele oamenilor în agonie. Un glob de foc coborî din tavan, plutind alene, și înghiți vibratorul. Apoi explodă într-un nor de flăcări, sfârtecându-i pe soldații care-l manevrau. Instantaneu, greutatea vibrațiilor încetă să mai apese pe nervii lui Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pentru a-l face pe Corl să înțeleagă de ce-i ofereau oamenii castronul. Corl se ridică, mârâind, apucă vasul cu ventuzele de la marginea unuia dintre tentaculele sale și aruncă zeama în obrazul lui Kent, care se dădu înapoi cu un urlet. Corl azvârli cât colo castronul și-și petrecu un alt tentacul pe după mijlocul omului care urla. Nu-i păsa de arma atârnată la brâul acestuia. Dar după ce-l azvârli pe Kent într-un colț, își dădu seama, înciudat, că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
apăra. Nu era singurul: în întreaga sală, oamenii se ghemuiră în fotolii deoarece Kent își apucase arma și începuse să tragă. Abia după ce-și vârî instinctiv capul între umeri, Grosvenor observă că țintea undeva în spatele lui. Auzi apoi un urlet de durere, urmat de un bubuit care zgudui pardoseala. Întorcându-și fața, odată cu ceilalți, Grosvenor văzu, uluit, un enorm monstru blindat, care se zvârcolea pe podea în fundul sălii. În clipa următoare, o replică exactă, cu ochii roșii, a primului monstru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]