25,587 matches
-
replica și de a contesta (cu delicatețe, ce-i drept). Dincolo de retorică, se ascunde aici un refuz al docilității (adică tocmai al uneia dintre virtuțile cele mai des pomenite în legătură cu Adrian Popescu): „O groapă de la țară unde aluneci,/ Printre crengi uscate e aproape tandră,/ Te zgârâie [sic!] un pic spinii măceșului,/ Și gata, e aproape o glumă,/ Un păcat venial,/ O lăcomie de elev,/ Un pastel de Alecsandri,/ O poezie de notație de la Steaua,/ Prin anii domniei dogmaticilor,/ Ceva onorabil, sau
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
una dintre stagiarele de la cabinetul de avocatură unde este asociat), trecută și ea printrun șir de oglinzi subiective care îi multiplică/ relativizează imaginea de la o femme fatale, de o senzualitate devastatoare, frivolă, nemiloasă, până la o femeie de o „placiditate tenebroasă”, „uscată, prăfoasă”, sclava unei pasiuni bolnăvicioase (pentru profesorul său din facultate), o ființă bună , dar „fisurată”. Dincolo de acest transfer dinspre real spre imaginar și invers (amintind cumva și de Rusoaica lui Gib Mihăescu), care constituie punctul forte al romanului, în geografia
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
fetele lui au început să aducă platouri spre masă - de fapt niște farfurii întinse, de ceramică, aruncând în aer niște mirosuri de intensități epocale. Într-una era un munte de cușcuș cu bucăți de carne de oaie și cu prune uscate; în alta erau tarte micuțe, cu spanac și brânză; în alta, o tocană de bulgur cu fasole; într-alta o tocană de miel cu caise; într-alta o combinație de inimi și de pipote de pui, prinse într-un sos
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
duse la fata vrăjitorului, luă iarăși chip de om și se însură cu ea.” Printre alte forme ale magiei, cea a vindecării prin atingere apare cel mai frecvent. Eroul care se întoarce acasă după ani de încercări își găsește grădina uscată și părinții orbi. „Tânărul își trecu mâna peste ochii tatălui, care își recăpătă atunci vederea, apoi peste ochii mamei, care pe dată se umplură de lumină. Aduse apă în grădină și grădina înflori din nou.” În Pasărea fermecată, o peri
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
i-a dat-o, i-a părut rău s-o dea. Nu voia s-o țină pentru ea, n-avea cum să poarte lucrurile mamei pentru că se lățise într-atât, încât nu putea să urce în tramvai, pe când mama era uscată ca gândacul și mică de statură. Nu i-a dat bluza pentru că era o amintire de la mama ei - bluza era verde, un verde chinezesc, avea nasturi îmbrăcați și flori de mătase cusute pe umeri. Mai era o a doua bluză
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
nu mă gonesc, se lumină la față Zinaida. - În regulă. Katia făcu o mișcare îndărăt ca să plece, apoi se opri și întrebă: - Ai strâns ceva? Plecăm, nu? Plecară împreună, Zinaida legă- nându-se în mers și Katia măruntă, ca un copac uscat, strâmb. - Mergem la tine, ce mai... propuse Katia, și Zinaida se bucură: musafiri nu veneau la ea, în afară de tușa Pașa, sora mamei. Pe drum Zinaida cumpără pâine și înghețată, multă înghețată. După moartea mamei mânca pe săturate, era moartă după
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
naturală, să fie adică rezultatul unor căutări și descoperiri reciproce. Așa am ajuns să descopăr că orgasmul Ondinei scotea întotdeauna la suprafața chipului ei și o componentă letală sau, mai degrabă, cataleptică. O vedeam cum începe să-și muște buzele uscate, asprite și subțiate de un fel de suferință zâmbitoare care mie-mi era inaccesibilă”. Dacă Ondina e într-atât de accesibilă încât se autoanulează emoțional, Ada Comenschi e ireductibilă ca personalitate - nu i se livrează niciodată, în ciuda disponibilității erotice totale
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
termen. Având (și) formație de clasicist, Andrei Cornea impune cu deosebire prin precizia culturală ieșită din comun. Știe greacă veche, știe latină (superlativul e subînțeles), ceea ce face ca articolele de aici să depășească de la bun început perimetrul îngust și uneori uscat al lingvisticii. Nu legitățile de transformare fonetică fac deliciul acestei cărți. Miezul ei e altundeva: în excelenta orientare conceptuală. Pentru el, evoluția sensurilor are o dimensiune narativă. Conține, în ea însăși, povești (sau chiar, în unele cazuri, adevărate romane condensate
Țal !... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3599_a_4924]
-
morți. Altele absorbeau lumina, țigle sparte, mormane de cenușă care mai păstrau urmele găleților în care se întăriseră, petice și cârpe în neorânduială, pete gelatinoase ca niște meduze aruncate de valuri la întâmplare pe nisip, pulberi din temeliile caselor, frunze uscate rămase de-astă toamnă și mucezite, cărți cu cotoarele răsucite, cauciucuri cu burțile sparte. Pe măsură ce mormanul acela uriaș să lățea la poale, limbile excavatoarelor împingeau și muntele se sumețea, vârful fiind de fiecare dată altul, dar mereu mai sus, spărgând
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
una cu moșu-su, nu-și putea lua ochii de la înfățișarea aceea despre care puteau spune la repezeală două lucruri: unu, că nu arăta a fantomă de rus și doi, că nu arăta a fantomă, în general. Îngână, cu gâtul uscat: - Ce zice ăsta, șefu’? Răspunsul veni tot de la arătarea care strângea în mâini portiera: - Ja care, nașparlo! Simțindu-se apărați de caroseria mașinii, Iadeș și Chisăliță apucară de bară și traseră în partea cealaltă. De data asta, proptită și dintr-
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
se înmulțeau, ca strivite sub tălpi. Se iscă din senin un vânt care agită bălăriile. Și atunci, din spatele zimților, al grohotișurilor, de după cutiile aruncate de-a valma, dezlipindu-se din brazdele crestate și mocirloase, dând deoparte frunzele de brusture și rariștile uscate ca niște păpurișuri, apărură ceilalți, strângând cercul. Pârnaie privi descumpănit și se învârti pe loc. Rămaseră în mijloc, spate în spate, cu Chisăliță încercând zadarnic să se ascundă printre ceilalți doi. Odată cu pașii lor îndărăt se micșora și cercul, până când
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
câte ceva din fiecare, încât, dintr-o parte, umerii săi păreau un greabăn bolovănos, iar, pe de altă parte, greabănul se desfăcea în umeri plecați, de parcă purtătorul lor ar fi tras la edec. Colțurile gurii tot trăgeau să-i acopere dinții uscați de bătaia vântului, încât aveai impresia că se opintesc în zăbală. Ai fi câștigat bani buni cu el la bâlci, arătând, spre deliciul asistenței, un om care nechează dar, dacă l-ai fi auzit din spatele unui perete, ai fi făcut
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
și cum, la morți, lucrurile se întâmplă pe dos decât la cei vii, începuse să se împuțineze de la miez către suprafață. Astfel încât, spre deosebire de anii primelor tinereți, singurul lucru care rămăsese neschimbat era pielea, doar că dobândise culoarea cenușie a talașului uscat. Cum, într-o socoteală simplă, la aceeași parte de trup revenea o cantitate dublă de piele, ea nu avu de ales, pentru a se strânge pe măsura calapodului său, decât să se încrețească în linii nu întotdeauna paralele, între care
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
vizorului, bosniacul se împiedică și cade. O luăm cu toții la vale. Van Doren scoate o sticlă de plastic din rucsac. „Am niște udeală”, îmi zice. „Taică-meu mi-a trimis-o de-acasă. A ascuns-o printre bomboane și salam uscat”. Îmi dă sticla să beau primul din ea. „Nu le zice nimic la ceilalți. Doar tu meriți whisky de la tata”. Dau din cap. Van Doren trage și el o dușcă și îmi dă din nou sticla. „Ce împușcătură șmecheră ai
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
fii profesor la facultate cu aforisme”, scrie Cioran. La noi, s-ar putea, chiar și cu fragmente dintr-astea. Că nu mai sunt, totuși, că am scăpat de corvoadă, e încă unul din beneficiile împrejurării de a fi bătrân, surd, uscat și fără dinți. „...cu cât e mai multă conștiință, cu atât e și voință!” N-o să mă tai în săbii filozofice cu Kierkegaard, dar nu cred ce spune. Cu cât ai mai multă conștiință, cu atât ești mai dilematic, mai
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3781_a_5106]
-
a spus Maria Secrieriu. Maria Secrieriu ne-a spus care sunt ingredientele și cum se prepară pasca de Paște Pentru aluat: 550 gramă făină, 125ml apă călduță, 125 ml lapte călduț, 80g unt topit, 150g zahăr tos, un pliculeț drojdie uscată, două gălbenușuri, un praf de sare, coajă rasă de la o lămâie. Pentru umplutură: 300g brânză dulce de vacă, un pliculeț zahăr vanilinat, două fiole esență de rom, coaja rasă de la o lămâie, 10g griș, 25g faină, două ouă, 100g stafide
Paște 2014: O pască cum rar ați gustat. Secretele dezvăluite de Maria Secrieriu, de la MasterChef by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/36375_a_37700]
-
lăsat vreo două miliarde și ceva investiții. Un tren de mare viteză; atenție, bulgarii or să aibă tren de mare viteză cu mult înaintea noastră. O propunere pentru unul din porturile bulgărești, pentru un mare terminal de transport multimodal. Mare, uscat, Marea Neagră, care riscă să ne ocolească. - Avem un parteneriat strategic cu Italia. Întâmplător, Nabucco West s-a dus de la un parteneriat strategic, Azerbaidjan, la un alt parteneriat strategic al României, Italia. Ne-a ocolit, frumușel, din alte motive. - Singurul lucru
Geoană face rechizitoriul eșecurilor lui Băsescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/36474_a_37799]
-
grădini ale aurului și restul poeziilor din Cartea de iarnă o atestă: „Cu viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea/ ca o cățea turbată s-a năpustit frumusețea asupra mea./ Piară fiecare în averea lui - zic eu -/ și jucîndu-mi ochii uscați ca lemnul unui copac trăsnit/ la complicate și elegante ceremonii rîd în hohote/ și recit cîntecele stupide.// Cu viclenie s-a năpustit frumusețea asupra mea -/ ademenitoare sînt regulile puterii/ în rest se poate vorbi de plictis./ Hei cum vom mai
Tînărul Mureșan (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3397_a_4722]
-
alege pe liberal, în detrimentul social-democratului. Cred ce am crezut tot timpul, că nu poți să pui absolut niciun fel de bază și nu poți să dai nici măcar doi bani pe ce spune Băsescu (...) de foarte multe ori spune verzi și uscate și nu cred că cineva se poate baza mai mult de 5 minute pe el. E foarte bine dacă îl sprijină pe Antonescu, și eu îl sprijin, deci lucrurile s-au încheiat", a afirmat premierul. "Dușmanul comun nu doar al
Ce spune Ponta despre sprijinul lui Băsescu pentru Antonescu by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/34213_a_35538]
-
curate,/ ca după o mărturisire spusă cu buzele celuilalt,/ deci fără ocolișuri./ Tu nu știi că în acest răstimp perdeaua din templu/ s-a despicat ca un tunet/ lăsând pereții orbi să se vadă./ Osuarele s-au frânt ca pâinea uscată/ brațe și guri descleștate au țâșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vântul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău alb:/ un petic de carne îmblânzită”. La fel de sugestivă este metafora
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
fără ocolișuri./ Tu nu știi că în acest răstimp perdeaua din templu/ s-a despicat ca un tunet/ lăsând pereții orbi să se vadă./ Osuarele s-au frânt ca pâinea uscată/ brațe și guri descleștate au țâșnit din alcalii,/ piepturile uscate ticăie slab/ ca un ceasornic neîntors./ Perdeaua ruptă ca vântul în crengile negre,/ e doar un fundal pentru trupul tău alb:/ un petic de carne îmblânzită”. La fel de sugestivă este metafora ochiului, prin care reprezentarea realului e interiorizată, într-un regim
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
aluat negru, și acoperită de noroiul drumurilor. (...) Bărbații, atâția câți rămăseseră, se organizaseră în două grupuri. Unii se ocupau de căratul morților în afara taberei și de săpatul gropilor comune. Morții erau mai greu de cărat în al treilea cerc căci, uscați ca pământul afânat și cu oasele ușoare de frig, trăgeau apa și se umflau, iar venele muiate de apă se spărgeau, înroșindu-se ca o carne crudă. Umflați și greu de îndoit, ocupau mai mult loc și gropile, pe lângă că
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
constituie relatarea lui Ion Suchianu. Crezânduse ei înșiși atinși de aripa geniului (doar stăteau la masă cu unul !) niște amici (Jean Steriade, Const. Steriade și, evident, Suchianu) încercat să-l „aprovizioneze” pe scriitor cu „miticisme”. Drept urmare, îi povesteau verzi și uscate, „spirite” trăite sau doar închipuite de ei, în speranța că măcar o parte vor trece în paginile caragialiene. Fetiș tipic al lumii literare. Spuneam însă că-l consider trist. Ba chiar de două ori trist. O dată, sub raportul calității anecdotelor
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
am văzut cetățile grecești de acum 3000 de ani și mai bine, Troia, Pirene, Micene și Hefes, toate acestea fiind așezate pe țărmul mediteranean, orașe și porturi în același timp. Astăzi, între ele și mare se întinde deșertul, o câmpie uscată, marea s-a retras dincolo de orizont pe distanțe de kilometri întregi, lăsând în urma ei nisipul pustiitor. Așa au murit ele, gândeam atunci, părăsite de mare și lăsate de izbeliște sub acțiunea necruțătoare a timpului și părăsite de oameni. Troia, cea
Timp fotografiat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/2943_a_4268]
-
o prețiozitate aparte. Aparenta "răceală" a lucrărilor lui Dimitrie Sadoveanu este mai degrabă rezultatul demersului unui artist preocupat de o geometrie și o armonie tainică, de un echilibru al formelor de factură clasică. S-a definit singur ca o ființă "uscată", dar poate că această uscăciune a sa, această cerebralitate, înclinația spre o armonie de sorginte muzicală a construcțiilor și a cromaticii, este, mai degrabă, rezultatul unei sensibilități refulate. Copleșit de "lirismul" operei monumentale a părintelui său, pictorul a considerat că
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]