6,013 matches
-
mare grijă ca, de data asta, să-ncercăm să înțelegem motivele Seniorului Nobunaga, atât în privința împrejurărilor concedierii Seniorului Mitsuhide, cât și referitor la motivul pentru care a fost învinuit. Situația e peste măsură de ciudată. Dengo avea gâtul atât de uscat, încât nu mai putu continua. Yomoda Masataka îi veni în ajutor, continuând povestirea: — Am încercat chiar să ne găsim ușurarea speculând că ar fi existat vreun motiv politic, dar, oricum am lua-o, nu putem pune nimic cap la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
flotă de corăbii militare, încărcând de toate, de la cai până la paravane aurite. Era a optsprezecea zi din lună, iar obiectivul era acela de a se muta la Azuchi. O altă forță militară șerpuia și ea spre răsărit, pe drumul de uscat. Convoiul navelor care traversau lacul era împins de briza care făcea steagurile să fluture și reflecta armata terestră în marș, înaintând de-a lungul coastei. Dar din Azuchi nu mai rămăsese decât pământ pârjolit și, de îndată ce sosiră, trupele fură cuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de armuri și coifuri trecu foarte rapid prin Keage și se uni cu efectivele care așteptau la Yabase. Corăbiile de război încărcate cu trupe începură să despice valurile albe în formație strânsă, îndreptându-se spre nord-est, pe când armata pornită pe uscat își făcu tabăra, pentru trei nopți, la Azuchi, sosind la Castelul Sawayama în ziua a zecea. În a treisprezecea zi, Hosokawa Fujitaka și fiul său, Tadaoki, sosiră din Tamba și cerură să îl vadă imediat pe Hideyoshi. — Mă bucur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Sper că ne veți face onoarea de a-l poziționa pe fiul meu în avangardă, începu Fujitaka. — Te referi la asediul Castelului Nagahama? replică Hideyoshi; părea să vorbească pe lângă subiect, dar apoi răspunse cu un alt glas. Atacăm atât de pe uscat, cât și de pe mare. Dar, adevăratul centru de atac e în interiorul castelului, nu în afară. Sunt convins că vasalii lui Katsutoyo vor veni astă seară aici. În timp ce analiza cuvintele lui Hideyoshi, Fujitaka medită din nou la vechea zicală: „Cel ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se mulțumească numai cu Azuchi. Nu peste mult, intrară în orașul Kyoto dar, tocmai când Kazumasa se pregătea să-și ia rămas bun, Hideyoshi îl opri încă o dată și spuse: N-ar fi prudent să mergi pe drumul de uscat, pe căldura asta. Mai bine traversează lacul cu o corabie din Otsu. Hai să prânzim cu Maeda Geni, până se pregătește corabia. Se referea la omul pe care-l numise, recent, guvernator al orașului Kyoto. Nelăsându-i lui Kazumasa timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre mare, la portul Sakai și gura Râului Yasuji, se vedeau sute de corăbii aducând pietre, cu pânzele umflate aproape atingându-li-se între ele. Hideyoshi stătea pe locul unde avea să fie construită fortăreața principală și, întorcând capul spre uscat, văzu miile de muncitori și meșteșugari din toate breslele. Oamenii aceia lucrau zi și noapte în schimburi, pentru ca munca să nu înceteze nici un moment. Erau recrutați lucrători din toate clanurile; când un senior neglija să-și trimită cota de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
neiertat. Amara lamentație a lui Hideyoshi i se adresa lui însuși. Tocmai când Hideyoshi era gata să părăsească Osaka, în ziua a nouăsprezecea, din Kishu sosi încă o veste proastă. Hatakeyama Sadamasa se răsculase și venea spre Osaka atât pe uscat, cât și pe mare. Cel mai probabil, în spatele acestei acțiuni se aflau Nobuo și Ieyasu. Și, chiar dacă nu erau ei, ultimii călugări-războinici rămași în Honganji, mereu nemulțumiți, pândeau tot timpul un prilej de a ataca. Hideyoshi fu obligat să amâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cuvintele acestea, căutau cum să-L omoare, căci se temeau de El, pentru că tot norodul era uimit de învățătura Lui. 19. Oridecîteori se însera, Isus ieșea afară din cetate. 20. Dimineața, cînd treceau pe lîngă smochin, ucenicii l-au văzut uscat din rădăcini. 21. Petru și-a adus aminte de cele petrecute, și a zis lui Isus: "Învățătorule, uite că smochinul, pe care l-ai blestemat, s-a uscat." 22. Isus a luat cuvîntul, și le-a zis: "Aveți credință în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
să se arunce de pe corabie în apă, și să iasă cei dintîi la pămînt; 44. iar ceilalți să se așeze unii pe scînduri, iar alții pe frînturi de corabie, și așa s-a făcut că au ajuns toți teferi la uscat. $28 1. După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta. 2. Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obișnuită; ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
cu care își dezvăluia gândurile în fața căpitanului. Birmaq continuă să meargă, trăgând din când în când din pipă, răstimp în care Angir așteptă răbdător. În cele din urmă reluă: - Nu sunt prea multe de spus. Mai mult de jumătate din uscatul planetei este nelocuit sau nelocuibil. Băștinașii sunt risipiți pe restul Terrei dar nu formează aglomerații umane foarte mari. Cea mai răsărită comunitate pământeană nu depășește în număr populația unui habitus mediu de pe Sagius II. Terra nu mai e astăzi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
de a ne călca pragul. Cred că ai o ulcică cu bragă rece, jupâne. Dar vezi bine că nu sunt singur. Apoi pot să fie oricâți, părinte. Avem bragă destulă. Nici chiar așa. Adu două ullcele cu bragă pentru niște uscați de sete. Pe dată, jupânul Gheorghe a apărut în prag cu două ulcele pântecoase în care făcea bulbuci o licoare fără o culoare anume. Le-a așezat pe masă și ne-a poftit ceremonios: Poftiți de gustați sănătoși, părinte! Am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
devenit boi de al binelea, fiindcă se comportă, exact ca în fabula lui Breslașu, „Așa e soarta boului/ Vițel adult/ Să stea la poarta noului/ Nițel mai mult” și deci vor trebui să aștepte zece ani, ca marinarul rămas pe uscat, cu flota băgată la chimir, să ia jugul de pe grumazul lor. Observați dumneavoastră, cât de grijuliu este el cu blândul și prea bovinul popor român, fiindcă în imensa-i generozitate prezidențială, iese personal, ca să anunțe scăderea salariilor, a pensiilor, măririle
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nostru președinte. Să ne trăiască! Dar nu prea mult, ci doar atât cât îi dorește cea mai mare parte din populația României, adică până cel mai târziu, mâine dimineață. Să dea Dumnezeu, că-i mare și puternic! Cu corabia pe uscat Ce distractive vremuri au mai venit, mai ales după sosirea în portul Cotroceniului, a corăbiei găurite și lejer dihocate în părți componente, vandabile per bucată, acea corabie comandată ferm de mâna Băsescului, zmeul trăscăului, și terminatorul flotei românești. O să mă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a Tineretului Pentru Apărarea Patriei (PTAP), ci potrivit indicațiilor prețioase ale noului cârmaci, pentru cetățenii acestei găurite corăbii, numite încă România, se va opta de data aceasta, pentru Pregătirea Tineretului Pentru Abandonarea Patriei. Nu-i așa, că marinarul acesta de uscat e tare? A stabilit că este necesară părăsirea corăbiei, care poate să fie lăsată doar pe mâna căpitanului, adică a domniei sale. A hotărât ca să pună la Educație, un personaj care are doar un neuron, dar acela tot timpul stă țonțoroi
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu ai să găsești judecători pe lumea asta, care să fi făcut mai mult rău propriului popor decât judecătorii români. Și dacă stai să te gândești ca tot românul, căruia i-au venit boii acasă, cam are dreptate marinarul de uscat. Păi, ce fel de judecători mai sunt și ăștia, cărora, personal și prin trimiși, le-a comunicat în atâtea rânduri, pe cine să aresteze, pe cine să condamne, când să le dea drumul, iar ei tot freacă mangalul aiurea, ba
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
buzele cu palmele lor aspre mirosinde a busuioc și tâmâie, dacă rosteam cuvinte indecente... -Sunt eu, fiica regăsită a oceanului îmblânzit? mă întreb ca într-o rugăciune înalțată din catedrala sufletului meu. Aștept. Oceanul nu se încumetă să mă restituie uscatului, mângâindu-mă în șoapte încărcate de o adâncă simțire. -Trăiește, îmi șoptește ca pe o resemnare. Ești iubită... Soarele ne trimite șăgalnic sulițe aurii, conturându-ne chipurile îndurerate, ca un părinte ce-și regăsește fiii rătăcitori. Se ascunde complice după
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
în care tu vezi că ești pământ și în pământ ai să te întorci”. Pe când soarele se ascundea în spatele unei gene roșii de deasupra dealului dinspre soare apune, trăistuțele nostre erau deja pline cu alune. Am să le pun la uscat sub streașina chiliei și la iarnă vor fi mană cerească pentru veverițe. De altfel ele își strâng câte ceva pentru iarnă, dar una-i să primească o alună din mâna ta și alta-i să scormonească în omăt pentru a da
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
știi că rămăsese un loc gol. La sfârșitul celei de-a șasea săptămâni, grupul meu era format din Barney, un tip cu o față ascuțită, despre care puteai crede că fura desuuri de damă de pe sârmele unde fuseseră puse la uscat. Padraig-tremurătorul, care se calmase foarte tare din prima zi când împrăștiase tot zahărul. Părintele Johnny, un alcoolic turbat, care își lăsase borțoasă menajera. O ziaristă de scandal, pe care o chema Mary și care era grasă, urâtă, acră și lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tăie Sally. Gaskell se așeză pe pat și încercă să judece logic. Nu se putea să nu existe vreo metodă prin care să anunțe pe cineva unde sunt și că au ajuns la anaghie. Nu puteau fi prea departe de uscat. Din câte știau ei, uscatul era chiar dincolo de stufăriș. Gaskell ieși și se cățără pe vârful cabinei, dar în afară de turla bisericii din depărtare, nu reuși să vadă nimic dincolo de trestii. Poate că dacă ar lua o bucată de pânză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe pat și încercă să judece logic. Nu se putea să nu existe vreo metodă prin care să anunțe pe cineva unde sunt și că au ajuns la anaghie. Nu puteau fi prea departe de uscat. Din câte știau ei, uscatul era chiar dincolo de stufăriș. Gaskell ieși și se cățără pe vârful cabinei, dar în afară de turla bisericii din depărtare, nu reuși să vadă nimic dincolo de trestii. Poate că dacă ar lua o bucată de pânză și ar flutura-o, cineva ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se deschise (nu ușa biroului, eu eram deja în lumea mea, din care Portia se vede ca într-un acvariu) și apăru tata, înalt și mai ales slab, cu fața mare, osoasă, și mai ales împuțit. Își puse cojocul la uscat pe scaunul între picioarele căruia încălzea minisoba electrică - de ce să-l usuci, întreb, doar nu plouă afară. Nu, dar acolo de unde vin eu e destulă umezeală. În septembrie se împliniseră doisprezece ani de la moartea tatei, dar ziua aceea încă frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o știu, dar el mi-o mai spune o dată) de mănânci pește oceanic și de bei apă cu clor, nici de pulă nu te-mpiedici, nici de pizdă nu ți-i dor. Tanger începe să râdă cu tot corpul lui uscat, chiar de mâncător de pește oceanic, cu firele de păr nerase din barbă, cu șireturile de la adidași, atrăgând abia acum priviri curioase spre masa noastră - am început să-i zic masa noastră fiindcă Tanger se lipise efectiv de mine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o sticlă de vin imperial sigilat în vasul său original de porțelan din dinastia Ming, cu 482 de ani în urmă. Apoi aprinde tămâie. Haideți să sărbătorim Festivalul Lunii. Cina este sofisticată, cu castraveți de mare și alte delicatese de pe uscat și din ocean. Mao își folosește bețișoarele ca să umple cu vârf farfuria lui Lin cu tendoane de tigru, împușcat acum o săptămână în Manciuria. Atmosfera e plăcută. Nu își dă seama că soțul ei joacă într-o operă live. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
soarta morcovilor, a gogoșarilor și a cartofilor, analizând competent gustul mâncèrurilor, spèlând vasele aș vrea s-o vèd și, de ce nu, chiar la piațè, târguind un kilogram de brânzè telemea, aș vrea s-o contemplu întinzând în baie rufe la uscat, ea râzând neîncrezètoare când Matei își manifestè cu o seriozitate copilèreascè, dar comicè, aceste dorințe domestice, fiind sètulè de toate activitèțile gospodèrești în care, oricât de mult s-ar strèdui, nu vede decât o golgotè repetabilè și fèrè glorie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
copilèriei, evocând pèpuși, trusè medicalè pentru pèpuși, sèritul de-a coardă și nelipsitul de-a v-ați ascunselea, zèpada începe sè se topeascè, dispèrând că prin farmec sub puterea teribilè a soarelui de varè, fècând sè se iveascè iarbă, foșnind uscat și aspru în soarele înèbușitor și fluturi galbeni amețiți de cèldurè și polen, Cele cinci fetițe, adunate în curtea surorilor Cristina și Adela, se joacè vesele, ignorând cèldura neîndurètoare de afarè, mi le imaginez schimbând impresii despre comportamentul pèpușilor lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]