1,602 matches
-
semănând cu un crustaceu), aproape toți pictorii interesați de bătălii sunt anteriori secolului XVII. De atunci, nimeni, cu excepția lui Goya, n-a mai Îndrăznit să privească un om cu adevărat atins de moarte, cu sânge adevărat În loc de sirop eroic În vine; cei care Îi plăteau pânzele din ariergardă Îl considerau nepractic. Apoi, ștafeta a preluat-o fotografia. Fotografiile tale, Faulques. Și ale altora. Dar până și asta și-a pierdut onoarea, nu-i așa? Să arăți oroarea În prim-plan e
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
caracterul geometric al acelei perversități, norma haosului, liniile și formele ascunse ochiului neavizat, atât de aidoma ridurilor de pe fruntea și pleoapele unui bărbat pe care Într-o anumită ocazie Îl fotografiase În decursul unei ore lângă o groapă comună, pe vine, fumând și atingându-și fața pe când Îi dezgropau fratele și nepoata. Nimeni nu dăruia nimănui privilegiul Îndoielnic de a vedea asemenea lucruri În obiecte, peisaje ori oameni. De la o vreme, Faulques bănuia că așa ceva era cu putință după un anume
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ultimă instanță, totul avea să depindă de mâna bună ori rea cu care va executa gura, chiar și ștearsă ori Încețoșată; dar de asta avea să se ocupe mai târziu, când restul se va fi uscat. S-a lăsat pe vine, ca să pună penelul În spirala recipientului plin cu apă, a privit de jos ceea ce făcuse și, ridicându-se, a continuat să lucreze definind contururile, de astă dată frecând direct cu arătătorul și degetul mijlociu. Abia atunci a dat din nou
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
zâmbet de sălbatică fericire. La naiba cu Caron, șoptise atingându-i lui Faulques fața cu degetele. Și zâmbea. Durerea se insinua iar, așa că pictorul de război a Înghițit două comprimate cu o sorbitură de apă și s-a lăsat pe vine, cu spatele lipit de perete. A așteptat nemișcat, cu dinții strânși, ca pilulele să-și facă efectul. Când s-a ridicat, avea hainele ude de sudoare. S-a dus la Întrerupător și a stins cele două reflectoare puternice, care luminau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de a se face explicit. Florile continuă să crească, impasibile și sigure de ele, spusese ea odată. Noi suntem cei fragili. Pe Faulques Îl Îngrijora eventualitatea de a trebui să Înfrunte cu glas tare cauzele resemnării deznădăjduite care curgea prin vinele ei, la fel de precisă ca inima ei sănătoasă și exactă, al cărei puls se putea observa, de parcă era vorba despre o boală incurabilă, la Încheieturile mâinilor, pe gâtul și brațele ei. În impulsurile și ciudata ei bucurie (era În stare să
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de iarnă, În tăcerea unor drumuri sinuoase de pământ, pe buza unor povârnișuri și munți din zgură minerală, turnuri și case prăbușite, ziduri fără acoperiș, mine vechi la fața pământului, care Își arătau adâncurile brun-roșcate, roșii și negre din pământ, vinele de oxid de culoarea ocrului, filoanele epuizate, spălătoriile de nisipuri aurifere, al căror noroi crăpat și cenușiu, după ce alunecase pe taluzuri sparte, tapisa fundul viroagelor, printre limba-soacrei uscate și smochini morți, ca niște limbi de lavă solidificată și veche. Pare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Într-un muzeu. Dumnezeule, Faulques! Dumnezeule - lumina roșiatică Îi lumina chipul precum vâlvătăile unui vulcan atârnat pe perete. Un muzeu e doar o chestie de perspectivă. Îți mulțumesc că m-ai adus aici. Din ziua aceea, ea Îl Însoțise mereu. Vâna În felul ei, concentrată asupra viziunii ei despre lume, care nu era aidoma viziunii lui Faulques, dar se alimenta din aceeași dezolare. Primul loc fusese Libanul. O dusese acolo fiindcă era un teritoriu familiar, unde el stătuse multă vreme În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sânge, loviți de schije, orbi Înnebuniți care Își duceau mâinile la ochi, lovindu-se de toate cele la coborâre. Olvido era tot așa, În genunchi, când Faulques se ridicase și fugise un pic pe povârniș În sus, se lăsase pe vine și mai fugise o bucată, ca să se apropie și să focalizeze pe profilul profesorului pe care doi băieți Îl aduceau, ținându-l de subsuori, cu picioarele care lăsau două urme În iarba umedă și o jumătate de maxilar smuls de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
sosit, În fine, cu un spasm care i-a Împietrit pântecele, pictorul de război scosese deja două comprimate din cutie și le Înghițise cu un pahar de apă. Nu-i mai rămânea decât să aștepte. Așa că s-a lăsat pe vine, cu spatele lipit de perete (câinele care ciugulea dintr-un cadavru, desenat În cărbune și nepictat Încă, era chiar În spatele capului său), a strâns din dinți și a așteptat, răbdător, pe când Înțepăturile atingeau apogeul, apoi se răreau, slăbeau, dispăreau. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ploaie albastră." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Bunica) (c) "Izgonită din trup, copilăria stăruia delicat în rotunjimea lină a obrajilor, în puritatea feminină a bărbiei și a gâtului, și în entuziasmul fraged al mâniei cu reflexe de violetă pe fruntea cu o vână răzvrătită." (Ionel Teodoreanu, La Medeleni) (d) "Un singur lucru nu izbutea băiețelul în toamna aceea: să se urce până la creanga cea verde a mărului și să culeagă singurul fruct rămas acolo: mărul cel roșu cu dungi aurii. Încerca să se
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
civic de o credulitate ce îl sortește încornorării, îl anunță pe Jupân Dumitrache. Dacă nu inventivitatea comică impresionează în toate aceste texte, în schimb e vădit scrupulul stilistic, ce avea să devină teribil, torturant. Scriitorul cu o atât de consistentă vână comică se lasă, o vreme, atras de poezie. Dar, chiar dacă, așa cum s-a întâmplat cu tălmăcirea în versuri a piesei Roma învinsă de A. Parodi, tot șlefuind, cizelând, poate croi o formă impecabilă, structura lui nu-i deloc aceea a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
Romanul Tinca evocă lumea, bine cunoscută de autor, a colecționarilor de artă și este scris cu luciditate și umor. Despre piesa Vine nebunu! regizorul Sică Alexandrescu afirma că i-a oferit prilejul de a descoperi „un nou autor dramatic cu vână comică”. La senectute R. și-a descoperit vocația istorico-literară, alcătuind dicționare de personaje din opera lui Liviu Rebreanu, din romanul Sfârșit de veac în București de Ion Marin Sadoveanu, din romanele lui Duiliu Zamfirescu și din Ciocoii vechi și noi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289100_a_290429]
-
istorice și aventurile războinice și nici memoria conflictelor majore din ultimul secol. Și că juriul premiului Goncourt se întoarce la vatră, după cîteva salturi mai îndrăznețe, consacrînd, așa cum o doreau fondatorii, un roman de debut al unui tînăr scriitor, de vînă clasică. Aceste cîteva argumente sunt, oare, suficiente pentru a face un roman bun, se întreabă unii comentatori mai colțoși? E drept că suflul romanesc autentic al volumului e transpus într-o limbă și o sintaxă impecabile, atît de clasice și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Irlanda de Nord. Cauzele trădării lui Denis Donaldson, prietenul lui Sorj Chalandon, ca și contextul asasinării sale (a fost împușcat în cap, în 2006, act revendicat abia trei ani mai tîrziu de Real IRA) rămîn în mare măsură misterioase, ceea ce a stimulat vîna romanescă a scriitorului francez. Se pare că ar fi fost vorba de un șantaj, facilitat de o situație financiară inconfortabilă a na ționalistului irlandez, sau de o relație extraconjugală. Cert e că Chalandon oferă o versiune mai romantică și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Pentru ce ești atât de molâu, de docil,/ pentru ce nu nechezi?» Și simțindu-l că plânge,/ cu pinteni adânci răscoleam în țesutul fragil./[...] Picioarele mele sunt roșii de sânge[...]// «O, zisei atunci, umoarea aceasta eu o cunosc,/ curge’n vinele mele, tu n’o poți avea.»/ și plin de mânie, lovii cu cravașa mea, pleosc!/ în ochii ființei aceleia, care tăcea.// Lumina miloasă a Căii Lactee/ ne’nvălui... Din rana deschisă/ căta către mine un ochi de femeie/ nespus de iubit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
mă iau la spate, Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc! Ah! inima-mi zvîcnește!... și zboară de la mine! Îmi cere... nu-ș' ce-mi cere! și nu știu ce i-aș da: Și cald și rece, uite, că-mi furnică prin vine; În brațe n-am nimica și parcă am ceva. Evenimentul supranatural este salutat printr-o grea și lentă năvală de vite, într-un tablou vrednic de Troyon: Era în murgul serii și soarele sfințise; A puțurilor cumpeni țipând parcă chema
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spinare Servind în loc de pîne Bucata-i de mâncare Cu vrun ciolan de câne La prânzul canibal: Sau un picior de cal! Răzvan și Vidra, singura piesă viabilă, pare a fi ecoul unui complex de inferioritate, căci Hasdeu avea o mică vână de sânge evreiesc. Ea e drama individului apăsat de prejudecată publică. Răzvan e un țigan de ispravă, cu știință de carte, român prin mamă, fost rob mânăstiresc slobozit de vlădică. Cu toate acestea, Tănase, român curat, nevoit să cerșească, se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de hieratism linear (stil de icoană). În Salomea, poem cu teribilități, ne întîmpină miniul: Să vie Salomea Ca un șarpe, tîrîndu-se spre strachina cu lapte, Cu ochi de aur în aurii inele, Cu pleoape de cerneală, Cu tâmplele înrămurite de vine verzi ca fierea, Cu unghiile vopsite-n fapte. Nocturnele sunt pentru ochi mai curând decât pentru urechi: Luna e o pată de sânge, stelele picături de apă aburite pe geamul cerului. Stelele sunt note de muzică. Luna e o hârcă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la urmă, că amândoi sunt viță de țăran românesc, pe care nu-l faci străin nici în ruptul capului și bună pace. Cine n-a simțit până acum că în mucul condeiului nostru e mai multă naționalitate adevărată decât în vinele tuturor liberalilor la un loc, acela sau sufere de boala din născare ce nici un leac nu are sau își închide ochii cu de-a sila și nu vrea să vadă"219. Eminescu este recunoscut drept unul dintre cei mai acizi
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cine să dați vina E greu să te abții să nu dovedești că cineva a greșit. Este nevoie de multă maturitate, ca să nu mai vorbim de precauție și de căutarea unei soluții la problemă. Impactul emoțional al identificării și plasării vinei pe umerii cuiva poate provoca mai multe daune decât problema În sine. Care este prețul unei forțe de muncă demoralizate? Beneficiile care decurg din a da vina pe cineva sunt puține, În vreme ce răspunderile sunt numeroase. Iată câteva aspecte negative ce
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
-vă reguli fundamentale pentru asumarea riscurilor. Spuneți-le membrilor personalului că ideile bine gândite și soluțiile care nu se ridică la Înălțimea așteptărilor nu vor fi pedepsite sau criticate, ci tratate ca experiențe prețioase de Învățare. 3. Recunoașteți că identificarea vinei și aruncarea ei asupra cuiva reprezintă o abordare imatură atât În afaceri, cât și În viața de zi cu zi. Succesul și fericirea adevărată În viață nu apar decât atunci când un astfel de comportament este depășit. 4. Oferiți-le celor
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
asupra acestei crimen carminis o face, fără îndoială, pentru că poetul vrea să se arate convins că adevărata cauza a exilului se afla chiar în versurile sale. Aici trebuie obiectat faptul că, nici măcar în exil fiind, poetul nu realiza încă gravitatea vinei sale, care nu era pur și simplu aceea de a fi scris versuri lascive, ci de a fi prezentat în activitatea sa literară o lume spirituală toto genere diversă, ba mai mult, total opusă celei pe care Augustus vroia s-
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
se temea, atât de reacția lui Augustus, cât și de cea a lui Paulus însuși. Vina ovidiană era, prin urmare, legată într-un oarecare fel de persoana lui Paulus Fabius Maximus și o mărturisire completă și pe față a propriei vine lui Augustus l-ar fi implicat formal și pe Paulus. Iată cum îl apostrofează poetul la începutul scrisorii: "Maxime, pentru tine, care ești pe măsura faimosului tău nume și dublezi noblețea neamului tău cu cea a sufletului tău, pentru ca tu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
lumea, ce-n brațele somniei Visează cîte-aievea deșteaptă n-a visat...”. Starea onirică facilitează pătrunderea mitului erotic, iar mitul erotic ia, la Heliade și la un lung șir de poeți, forma unei himere care, furișată sub chipul unui flăcău cu vinele golite de sînge, declanșează ceea ce am văzut: un fior care „fulgeră” prin vine, un „tremur de nesațiu”, o Învăpăiere a privirii, un foc, și totodată o picoteală În trup. Provoacă, mai ales, o visare În stare de trezie care coincide
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un cerb de patru ani Încins cu șiruri de fazani, două piramide de fructe aduse din Asia și, peste tot, femei cu sînuri rotunde și ochi „ce-noată-albaștri În galeșă văpaie”. Acolo - austeritate, aici - desfătare, orgie sălbatică; acolo - oameni „tari de vînă și oțeliți În foc”, aici - juni magnați „pe perne de mătasă”, moleșiți de chefuri...; acolo - românii descîntă topoarele, aici - leșii dezmiardă paharele și trupurile femeilor; acolo - o pregătire aproape religioasă pentru o confruntare decisivă, reculegerea dinaintea posibilei morți, aici: „Aici
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]