2,982 matches
-
această calamitate. În colțul meu de rai am liniște și umbră reconfortantă, care-mi creează o stare de bine, de confort. Citesc cu spor ori recitesc versuri și proză din marii noștri scriitori. Căldura excesivă produce unele vijelii, ploi și vârtejuri cu imense pagube materiale, începând din vestul țării... Și în părțile noastre am putea avea surprize nedorite. Politicienii noștri își văd nestingheriți de interesele lor. La TV, calul de bătaie este mult controversata lege a majorării pensiilor. Susținătorii, în dorința
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am zărit-o trecând ca un abur pe sub fereastra chiliei mele... Abia am sfârșit acest ritual și călugărul se afla deja în ușa chiliei mele. “Ce se întâmplă în acest spațiu? Toate se rânduiesc și se petrec ca într-un vârtej. Și nu oricum. Abia respiri de două ori după somn, după masă sau după ce ai citit ceva, că și apare ca într-o vrăjitorie tot ce trebuie... “Cine-i adevăratul stăpân aici? Călugărul sau Zâna cea bună?” - mă întrebam, când
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
migrenele... o întâlnire întârziată, pentru care captivii îndelung dresați, iată, nu se dovedesc apți... Tumultul acesta zăpăcitor, un miraj în care nu puteai avea încredere. Domnul Gafton își duse, fără să vrea, mâna la frunte, să-și șteargă sudoarea. Un vârtej, da, da! Se aplecă peste caietul deschis, decis să scrie. „Etica și echitatea trebuie să fie principii atât de legislație, cât și de viață, ale unei societăți noi. Funcționarii publici, de la cei mai mici la cei mai mari, ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
burlane de tablă,, peste ei jacheta pisică albă. Rămase într-un lung maiou cafeniu, de balerină. Un trup mic, simplu, lunecos... nu așa, lasă-mă... pielea ardea. Se pierduse, grăbit, în trupul îngust, electrizat de lumina rea a lunii. Timid vârtej stângace. Ira, cu picioarele strânse sub ea, parțial acoperită cu pătura groasă, își aprinsese a doua țigară. Bărbatul privea nicăieri. Apoi, găsise soluția: pleca în chiar acea seară. Trebuia să-și strângă lucrurile, să prindă trenul de 21,30. Irina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
s-o înfrunți. Vastă, stinsă pulsație... până izbucnea în gâlgâitul robinetului sau în tremurul ferestrelor sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu din pahare, în diafana invazie a pufului de păpădie, rotind vârtejuri suave de neant în fața ușii deschizându-se brusc, printr-un oftat neauzit al zidurilor isterizate. Mișcările cuplului Gafton în baie, dimineața? Nu însemna neapărat că Dominic chiar auzise căzând o agrafă pe lavoar sau xilofonul papucilor cu toc, ciocănind mozaicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să evadeze în rumoarea străzii. Primăvara isterizase captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un compresor. O turmentare bezmetică. Parcurile puturoase, pline de gunoaie și polițiști, bezna bulevardelor moarte, aglomerația din fața magazinelor goale sau a stațiilor supraaglomerate de călători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de alarmă. Obrazul negru al ghidului, lângă obrazul de prunc senil al turistului. Săreau brambura, cu brațele ridicate. Ca toți ceilalți pasageri, bulucindu-se unii peste alții. Dominic zvâcni, amețit, orbecăind lângă canapeaua scundă. Nervii rupți, dintr-odată. Auzea, undeva, vârtej de voci alertate, aripi sticloase de păsări ciocnindu-se și un șuierat scârțâit lung, ondulat, subțiat, vicios. Apoi, acum, cascadă de hohote vesele, roșii, demente, clopoțeii, clopoțeii, cabaretul diavolului. Izbuti să coboare de pe îngusta canapea uzată. Se îndrepta orbit spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
25 iunie 1995) * „Câinele mut Dingo, Holocaustul uitat: marele roman al lui Norman Manea despre România... În timp ce est-germanii înconjoară cu înghețată frustrare arhiva poliției lor secrete, aici (în Plicul negru), o de-a dreptul mitică fantezie iluminează teroarea Securității în vârtejurile istoriei. Nici o cinstire pentru delator, ca figură a secolului. Tema lui Manea înseamnă mai mult: este vorba de chinul victimei devenind ea însăși culpabilă, ca individ, pe ascuțita muchie care traversează, între fascism și fanatismul statului-națiune, secolul nostru. Printre arabescurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
împreună cu care trăise pe picior de egalitate drama dispariției Aurorei, trecând prin aceleași suferințe și speranțe, aceleași nădejdi încrâncenate, aceleași neliniști fără sfârșit. Rory fusese una din cele mai drăgălașe și mai atrăgătoare fetițe pe care le văzusem vreodată: un vârtej de tupeu și bravură, un copil atoateștiutor, un motor inepuizabil de spontaneitate și năstrușnicie. Încă de când avea doi sau trei ani, Edith și cu mine îi spuseserăm întotdeauna Zâmbăreața și crescuse în familia Wood pe post de măscărici, un clovn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am profitat de pe urma hotărârii, dar pentru Tom, nefericitul erou al acestor Nebunii în Brooklyn, a fost probabil cea mai importantă decizie din viață. În momentul respectiv, nu avea nici cea mai vagă idee care vor fi consecințele, nu știa ce vârtej uriaș pusese în mișcare. La fel ca păpușa lui Kafka, credea că nu vrea decât să schimbe peisajul, dar, pentru că a părăsit un drum și a luat-o pe altul, Soarta și-a întins pe neașteptate brațele și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
o variantă realistă. Dar o parte din mine Își dorește cu disperare o poveste incredibilă și nebunească de iubire. Vreau pasiune. Vreau o dragoste care să mă ia pur și simplu pe sus. Vreau un cutremur sau... nu știu, un vârtej... ceva palpitant. Câteodată simt așa, că există o viață complet nouă și trepidantă care mă așteaptă undeva, și dacă aș putea să... — Scuzați-mă, domnișoară... — Poftim ? Ridic ochii absentă. Ce e ? Stewardesa cu spic Îmi surâde larg. — Am aterizat. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
șoc. Abia dacă Îmi mai pot forma un gând coerent. În viața mea nu m-am simțit atât de complet și de total penibilă. DOUĂZECI — Ești OK ? Emma ? Stau de cinci minute pe bancă, cu ochii În asfalt și un vârtej confuz În minte. Acum, la toate acestea se adaugă și o voce, peste toate sunetele normale de oameni care merg pe stradă și de autobuze care frânează și de mașini care claxonează. E o voce de bărbat. Deschid ochii, clipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
vreo dovadă în acest sens. Ceea ce nu a reușit nici antrenorul echipei olimpice britanice de la săritura în lungime. Vă atașăm alte formulare, cu rugămintea de a le completa încă o dată. Cu considerație, Edgar Forlano Nouă Următoarele două zile sunt un vârtej de adulmecare și de prizare a priveliștilor și a sunetelor New Yorkului. Și, după cum știți, unele dintre acestea îți iau piuitul. Cum ar fi, de pildă, faptul că la Bloomingdale’s exista fabrică de ciocolată! Și există un cartier întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că am un secret? — Ăă... am avut eu așa o bănuială, zic. Al șaselea simț. — Apropo, Bex, bine că mi‑am amintit, spune Suze, răsucind felicitarea între degete. Ai primit o groază de corespondență cât ai lipsit. — A, da? În vârtejul nebun al noutăților despre Suze și Tarquin, am cam uitat de toate celelalte. Însă acum starea de veselie care m‑a cuprins începe să se evapore treptat. În clipa în care Suze îmi aduce un teanc de plicuri cu înfățișare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Lan Ping, Partidul știe că ești o membră de încredere. Ideea e că poporul vrea să se asigure că liderul său Mao își va îndeplini atribuțiile fără vreo ingerință. * Iubitul meu se lasă pe vine și privește mai departe la vârtejurile produse de curenți. Nu a scos o vorbă și habar n-am ce e în mintea lui. Se află într-o poziție dificilă, înțeleg asta. La urma urmei, nu poate să se separe de titlul său, și nu va face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
au fost entuziasmați. Nu erau siguri de poziția mea. Voiau să-mi verifice puterea, mai întâi. * Azi-dimineață i-am cerut șoferului să mă lase într-un loc unde sunt păduri, să mă acopere de restul lumii. Vreau să-mi opresc vârtejul minții. După o jumătate de oră, m-am pomenit pe terenul de vânătoare imperial. L-am rugat pe șofer să vină înapoi peste trei ore. Mă îndrept spre un deal. Simt aerul ca pe o apă caldă care-mi curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
piele, la întunecimile calde și pline de freamèt pe care sèrutèrile lui le-au aprins în flècèri jucèușe, Matei, stârnit în zonele sale intime de atingerile competențe și delicate ale degetelor ei, simțind cè e purtat pe sus de un vârtej luminos, lèsându-se în voia naturii sale, ea ghidându-l fèrè sè-i impunè, fècându-l s-o urmeze, ademenindu-l în ținuturi de întuneric cald și umed, Matei pètrunzând fèrè teamè, plin de dorințè, croindu-și drum cu ușurințè, de parcè ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
din colțul pădurii, răbufni deodată o învolburare. Un zig-zag din fugare linii albe și negre, prin care, ici-colo, zărea ba o copită, ba coama sau coada unui cal. O mare herghelie năvălea, galopa vijelios drept spre perechea din mijlocul câmpiei. Vârtejul spulbera totul în calea lui. Cu fiecare clipă, călărețului îi era tot mai clar că cei doi nu mai aveau nici o șansă de scăpare. Un zâmbet dureros îi înțepă obrazul înghețat. Îl suportă cu satisfacție. Iată că totul se termina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lumină. Hăuleau flăcăii, râdeau fetișcanele, alergau masalagiii, zburau canafii colorați de la urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută. La răscruci răcneau din rărunchi și pocneau năprasnic din bice. Mai multe făclii ardeau și pe sulițele gardului din fier forjat de la reședința consulului general al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
țigani. Uneori se trezea recitând versuri învățate cândva sau ivite spontan, în timp ce ciupea un al-ūd arab, o alăută cu șapte corzi cumpărată la Pisa, dintr-o prăvălie cu vechituri. Transfigurate, cumva îmblânzite de rotunjimile bolților, sunetele desferecau în el un vârtej de stări, întrebări și imagini surprinzătoare. Se rezema de ziduri, se răstignea pe crucea lor rece, ca să-și potolească arderile din acel puternic, devastator și imperios nu știu ce interior. ― Cine sunt eu? Ce sunt eu? De ce a existat un singur Metastasio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aproape înghețat, ca de statuie sub ninsoare, și jarul arzător dinlăuntrul ei, care îl sorbea tot mai adânc, ca să îl prindă apoi ca pe o pradă în colul arzător, în acel inel interior de foc. Mângâieri fără sfârșit, sărutări nesățioase, vârtejuri de plăcere. Și senzația, cu totul nouă, de înălțare a minții, de desprindere, de plutire în tărâmuri clare, prin spații de liniști depline. Clucereasa Elenca așeză încă o buturugă peste focul aproape stins și flăcările îmblânziră iar întunericul din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dobroe utro! Și, într-o românească plină de accente rusești, furierul încercă să le traducă pricazul de surghiun pentru numitul Iancu Văcărescu, semnat și parafat de generalul Kutuzov. Gaiané își urmărea surorile de la fereastră. Treceau prin toate jocurile într-un vârtej de râsete, ghionți, fugi și țipete. De la titirez, la nuci, scrânciob, bâzâită, Baba-oarba, de-a caii sau Panghele. Le cunoștea pe toate, dar nu le putea juca. Doi medici, unul după altul, ridicaseră câte un deget și îi atrăseseră atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
casa șoimilor. Îi mângâie micul vervelle aurit de la picior pe care erau gravate cuvintele: Aparțin lui Manuc Bei. Îi dezlegă curelușa și întinse brațul. Șoimul porni ca pentru o vânătoare, așa cum era obișnuit, și chiar atacă o pasăre, stârnind un vârtej de pene. După care, neauzind fluieratul de chemare din partea ei, înțelese în sfârșit. Abandonă pasărea și țâșni în sus, tot mai sus. Destul de curând, Marioritza îl văzu doar ca un punct repede asimilat în marea tăcere albastră. ― Fii fericit, șoim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
mai jos? Spionul se târî mai departe de-a lungul crengilor și sunetul unei furtuni iscate dintr-odată umplu aerul când maimuțele săriră peste gard în pădurea de cercetare a universității, unde vârfurile copacilor se clătinau cuprinse parcă de un vârtej, calea maimuțelor către munți indicată de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
umerii. Își aprinde o țigară, privind în gol prin figura lui reflectată în geamul ferestrei, dincolo de dreptunghiul de asfalt din curtea școlii, cu porți din țeavă pentru handbal, și dincolo de pâlcul de case împresurat de blocuri amestecate și risipite în vârtejul de cenușă al cerului, scufundate într-un nor uriaș de cenușă; cenușa și fumul, și umezeala, și nu se vede țipenie de om, abia a trecut de cinci dimineața... Tresare. Ăsta chiar nu-i în firea lui. S-a sonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]