5,635 matches
-
pleca. Simțea că cel mai bine era să nu i se împotrivească lui Mitsuhide, ci, mai degrabă să vină cu el în ziua aceea, pentru a se asigura că nu făcea vreo greșeală. Când își aduse calul lângă cel al vărului său, zâmbi voios: — Ești prea iute pentru mine, stăpâne. Azi dimineață am fost luat prin surprindere și destul de speriat. Nu credeam c-aveai să pleci la o oră atât de timpurie. — Nici eu nu crezusem că plănuiai să mă însoțești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și bătrânii care au supraviețuit să se afle chiar acum, undeva, pe munte. Genemon, explică-le acelor oameni că nu trebuie să-și facă asemenea griji și mai întreabă-i odată. Când Genemon o luă din loc, Mitsuharu îi spuse vărului său: — Mă duc eu. Nu sunt șanse să ne spună nimic, cu modul sever al lui Genemon de a pune întrebări. Dar, în timp ce-l aștepta pe Mitsuharu, Mitsuhide se întâlni, pe neașteptate, cu cineva pe care nu plănuise câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atât de mic? Mitsuharu rămăsese tăcut, în spate, iar acum, când Mitsuhide se cufundă și el în tăcere, îi dădu liber lui Shinshi. După plecarea lui Shinshi, Mitsuhide și Mitsuharu rămaseră singuri. Mitsuhide părea dornic să-și deschidă sufletul în fața vărului său, dar, în cele din urmă, Mitsuharu nu-i dădu ocazia. În schimb, îi vorbi despre loialitatea față de Nobunaga, îndemnându-l să se grăbească spre provinciile apusene pentru a nu-și supăra seniorul. Caracterul cinstit pe care-l vădea vărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vărului său, dar, în cele din urmă, Mitsuharu nu-i dădu ocazia. În schimb, îi vorbi despre loialitatea față de Nobunaga, îndemnându-l să se grăbească spre provinciile apusene pentru a nu-și supăra seniorul. Caracterul cinstit pe care-l vădea vărul său se distingea printr-o anumită putere și afecțiune pe care Mitsuhide se baza de patruzeci de ani încoace, iar acum avea încredere în el ca în cel mai vrednic de nădejde membru al clanului. Prin urmare, cu toate că atitudinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Seniorul Nobunaga e la Templul Honno. — Da, am auzit... Cuvintele lui Mitsuhide se pierdură în tăcere. Dintr-o dată, Mitsuharu se ridică: — Nu ți-am mai văzut de mult timp soția și copiii. Poate trec să-i salut. Mitsuhide își privi vărul îndepărtându-se. Peste un moment, avu pieptul atât de congestionat, încât nu putea nici să scuipe, nici să înghită. La două camere distanță, Saito Toshimitsu, vasalul lui Mitsuhide, se sfătuia cu alți generali, studiind hărți militare și discutând problemele tactice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
borangic pentru țânțari, care atârna în jurul lui Mitsuhide. Când dormea, plasa îl înconjura din toate cele patru laturi, dar acum, faldul din față era susținut pe un băț de bambus. — Intră, Mitsuharu, îl chemă Mitsuhide. — Despre ce e vorba? întrebă vărul său, după ce îngenunche în fața lui Mitsuhide. — Mitsuharu, ți-ai risca viața pentru mine? Mitsuharu îngenunche în tăcere, arătând de parcă și-ar fi pierdut darul vorbirii. Ochii lui Mitsuhide erau învăpăiați de o lumină stranie. Întrebarea fusese simplă și directă - exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nevăzut. La dreapta lui Mitsuharu era o ușă glisantă mare. Nu auzea nimic din spatele ei, dar putea simți prezența lui Saito Toshimitsu și a altor câțiva oameni cu armele scoase, așteptând doar ordinul lui Mitsuhide. Mitsuharu nu-i purta pică vărului său pentru acest comportament ilicit și lipsit de scrupule; înaintea de toate, îi stârnea mila. Dispăruse oare omul inteligent pe care-l cunoscuse din copilărie? Avea senzația că acum nu mai vedea altceva decât epava acelui om. — Mitsuharu, care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toate, îi stârnea mila. Dispăruse oare omul inteligent pe care-l cunoscuse din copilărie? Avea senzația că acum nu mai vedea altceva decât epava acelui om. — Mitsuharu, care e răspunsul tău? întrebă Mitsuhide, apropiindu-se. Mitsuhide simți respirația fierbinte a vărului său arzându-l ca febra unui bolnav. — De ce vrei să-mi risc viața? întrebă el, într-un târziu, în loc de răspuns. Înțelegea prea bine ce plănuia Mitsuhide să facă, așa că, acum simula intenționat neștiința. Se agăța de speranța că, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
De ce vrei să-mi risc viața? întrebă el, într-un târziu, în loc de răspuns. Înțelegea prea bine ce plănuia Mitsuhide să facă, așa că, acum simula intenționat neștiința. Se agăța de speranța că, într-un fel sau altul, își mai putea trage vărul înapoi de pe marginea prăpastiei. La auzul cuvintelor lui Mitsuharu, venele de pe tâmplele lui Mitsuhide se umflară și mai mult. Glasul îi devenit nefiresc de răgușit, când spuse: — Mitsuharu, nu știi că mă roade ceva de când am plecat din Azuchi? — Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mâinile lui Mitsuharu picurau lacrimi amare. Chiar atunci, ceva se mișcă dincolo de ușa ascunsă. Poate că asasinul simțise tensionarea situației și era nerăbdător să acționeze. Dar încă nu primea nici un semnal de la Mitsuhide. Acesta se întoarse dinspre chipul înlăcrimat al vărului său. — Ai studiat mult mai mult decât alții, forța ta intelectuală e mult mai mare decât a majorității oamenilor și ai ajuns la vârsta maturității în judecată. Mai există ceva ce nu înțelegi? îl imploră Mitsuharu. Eu sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Trăgând adânc aer în piept, Mitsuhide înșiră numele oamenilor. Mitsuharu ridică privirea spre tavan și lăsă să-i scape un oftat prelung. Ce mai pot zice acum, când le-ai spus? Dintr-o dată, Mitsuhide se repezi înainte și-și înhăță vărul de guler cu mâna stângă: — Răspunsul e nu? Cu dreapta apucă prăselele pumnalului, în timp ce cu stânga îl zgâlțâia pe Mitsuharu cu o forță înspăimântătoare. — Sau e da? De fiecare dată când Mitsuhide îl scutura pe Mitsuharu, capul acestuia se zguduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să fie peste treisprezece mii de oameni. Seniorul dădu din cap și, după o pauză, spuse: — Cheamă-i aici pe comandanții de unități. Când comandanții se adunară în fața calului lui Mitsuhide, acesta se retrase un moment și în locul lui înaintă vărul său, Mitsutada, încadrat în stânga și în dreapta de generali. — Aceasta este o scrisoare care a sosit azi-noapte de la Mori Ranmaru, aflat acum în Kyoto. Am să v-o citesc, ca s-o înțeleagă toată lumea. Desfăcu scrisoarea și citi: — „Din ordinul Seniorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vânt violent și neguros zgâlțâia cazărmile ca un val imens. — Da, stăpâne! Yojiro e aici! răspunse un slujitor, alergându-i în cale. — Yojiro, chemarea la arme. Plecăm imediat. În timp ce armata ridica tabăra, Mitsuhide le trimise depeșe urgente tuturor comandanților, inclusiv vărului său Mitsuharu din Castelul Sakamoto, informându-i ce decizie luase. N-avea să se retragă, purtând o campanie defensivă. Se hotărâse să-l atace cu toate puterile pe Hideyoshi. Era al doilea schimb al nopții. Nu se vedea nici o stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pariu. Nădăjduise o soluție diplomatică, dar, dacă aceea dădea greș, ar fi atacat Kuwana, Nagashima și Kiyosu. Această manevră i-ar fi deschis calea spre Muntele Komaki pentru un atac din spate. Tsuda era înrudit cu clanul Oda, fiindu-i văr de gradul doi lui Nobuo, căruia îi explicase avantajele și dezavantajele situației, pentru ca, în cele din urmă, să obțină de la el un răspuns. — Nu sunt genul de om căruia să-i placă războiul, replicase Nobuo. Dacă Hideyoshi are o părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Doctorul Gruia. Doream atât de mult să poată scăpa de ghearele “bolșăvicilor”, cum le spunea taică-su’, Cercetașul Toaibă... --Nu sunt altceva decât un biet “gând de veghe”, dar, care la o adică sare din culcuș să te întrebe: “Încotro, vere? Nu ți se pare că ai luat-o pe arătură?” --Să facem pace, pezevenghi ce ești, și legământ că ne vom întinde mâna ori de câte ori ni s-ar părea că nu călcăm pe hudița cea potrivită. --Întocmai, prietene. Tu să-ți
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
acel loc de doi stânjini reclamat acum de “dumnealui Manolache Costache biv vel vornic”, reclamantul care pierde judecata cu egumenul Dosoftei”. --Le judecăm noi la rece da’ eu m-am înfierbântat de-a binelea, pentru necinstea egumenului Gevriil. --Așa este, vere, dar, dacă vrei să afli despre o nouă vânzare pe Podul Vechi, ascult-o pe Ilinca Hurmuzoaie logofeteasa care la 13 iunie 1753 (7261) spune că a întocmit: “împreună cu fiii” ei “zapisul... la mâna... giupânului Anastasă Popa Hristu Celehur lipcan
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
rog frumos? --Ascultă: “Și noi încă pentru mai mare încredințare am iscălit cu slova armenească”. Îți place au ba, ipochimene? --Îmi place, fiindcă armeanca îi mândră de originile ei, lucru de care noi... --Care noi? --Noi, românii... --Fii mai explicit, vere. --Noi, cei care în ancestrala noastră devenire, îi avem pe Zamolxe, Deceneu, Burebista, Decebalus per Scorilo... --Iartă-mi semețirea, prietene - mi-am plecat eu capul... --Treacă de la mine. Și fiindcă ne-am așezat cu picioarele pe pământ, află că la 5
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
lui întreagă; Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii; Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari... Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari”... --Acum parcă mai vii de-acasă, vere - m-a liniștit gândul de veghe. --Și fiindcă tot suntem în mahalaua “Armenimii” - am reluat eu - ascultă ce spun frații armeni Carabet și Bogos la 27 mai 1763 (7271): “Făcut-am zapisul nostru la mâna dumisali giupânâlui Panaite... neguțitor din
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
muncă. --De unde ai scos asta, prietene? --Să vezi cum o învârt și o dezvârt mereu, ca să cadă în picioare și cu buzunarele de la falon pline - mi-a răspuns gândul de veghe, gesticulând cu înțeles. --Nu cumva mergi prea departe, vere? --Nu. --Atunci fă dovada spuselor tale și te-am iertat. Altfel... --Altfel? --Nu te speli nici cu toată apa Bahluiului. --Dacă îți amintești ce scrie Vasile Roset hatmanul la 24 ianuarie 1765 (7273) e bine. Dacă nu am s-o
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
vadă. Către prânz, sulgerul a venit la el cu o trăsură fără roate, numită în limba lor <<sanie>>, deoarece căzuse multă zăpadă și înghețase. În timp ce trăsurile cu roți nu puteau să meargă, aceasta ne ducea repede și fără zguduiri...”. --Întocmai, vere. --Și ce spunea prelatul despre biserica Sfântul Sava? --Că “Ea este toată din piatră (atât) pe dinăuntru (cât) și pe dinafară. Nu are decât o singură ușă spre miazăzi (deasupra) căreia este zugrăvit chipul Sf. Sava, potrivit obiceiului tuturor bisericilor
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
am curmat: zestre și dugheana ce s-au dat... să fie dată... iar pentru datorie... (soacra) 5 lei și feciorii ei 5 lei iar Gherorghie (ginerele) 5 lei”. Ei? Cum ți s-a părut judecata mitropolitului? --Drept să-ți spun, vere, am rămas cu un gust amar, fiindcă bietul Gheorghie a fost pus la plată cot la cot cu ceilalți. --Cred că am mai întâlnit noi urmași și în mod deosebit văduve și copii care trebuie să plătească datoriile făcute de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cari nimini alții n-au făcut-o. Apoi că și de aice înainte, dumnealui rămâne a mă sprijini în casa dumisale cu odihna mea, după feriasca bunătate ci știu că are”. Cum ți s-a părut destăinuirea lui Iordachi Aslan, vere? --Întâi dă-mi voie să-ți amintesc că pe “Toader Balș căminariul” l-am mai întâlnit când Alexandru Ioan Calimah voievod a cumpărat casa lui Toader Balș vel vornic pentru Consulat. Și acum să-ți răspund la întrebare. Destăinuirile lui
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
propriile-mi buzunare, cumetre... Și... știindu-te orgolios, am să cedez. Știi doar ce spune o vorbă înțeleaptă... Cel mai deștept cedează. Ca urmare, am să-ți dau mâna și cuvântul meu că voi fi alături de tine oricând. Bun cuvânt, vere?” “Parcă-parcă ai început să cobori din înalturi, amice. Bate palma!” - i-am răspuns eu, gata-gata să mă trădez față de călugăr printr-un gest involuntar al mâinii întinse către un prieten imaginar. În cele din urmă, bătrânul s-a ridicat și
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de viața domnilor carea scrie de la Dragoș vodă până la Aron Vodă?” --Acum să ți-o spun pe cea dreaptă: Ce ai zis tu în mintea ta? “L-am băgat în cofă!” Numai că asta se cheamă bucurie în mână străină, vere. Cine altul putea scrie acest letopiseț dacă nu Grigore Ureche? Să-mi spui însă de ce te-ai luat pe urmele cronicarului? --Fiindcă la 23 februarie 1629 (7137) “Io Miron Barnovschi Moghila voievod” dăruiește mănăstirii Barnovschi din Iași și mănăstirii Bârnova
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
prin nouri, dar judecă și tu... --Tot în dodii vorbești, amice. Ce să judec? --Cum se face de un egumen de la Golia cumpără cinci dughene cu pivniță de piatră așa pe cont propriu? --Ceva-ceva am priceput, dar fii mai limpede, vere. --Ascultă ce spune “Aishatân, fămeia lui Bogdan armeanul și cu feciorii” la 2 decembrie 1671 (7180). --Ce spune Aishatân? --Că a “vândut... cinci dughene cu pivniță de piatră, aicea în târgu în Iași, lângă Chervăsăria armenească și lângă Chervăsăria cea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]