3,613 matches
-
c-avea legată Și colivia de picior. Căzând a vrut să se agațe De luminița ce-i părea Că e mai trainică și poate Să fie trambulina sa. Dar a străpuns ușor lumina Și aripile i s-au frânt, Erau văzduh și prea fragile Să zboare chiar atât de sus. S-a prăbușit fără să-i pese De lumea ce n-o cunoștea, Doar ea știa că e o muză, O muză ce în zbor murea. Și-a șușotit o lume
MOARTEA UNEI MUZE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379023_a_380352]
-
dar acest om nu mai are nici o dorință... - Ce să-i dau unui om fără dorințe ? Singurul lucru pe care aș putea să il dau, este speranța ! Atunci, Îngerul a început a bate din aripioarele sale și a cules din văzduh o rămurică verde. A zburat mai încolo în pustie; a îngenunchiat și a plantat acea rămurică în pământ. A stropit-o cu apă vie și din acea rămurică s-a făcut un copac falnic. Omul rămas pe gânduri a văzut
O POVESTE PENTRU CEI MARI SI PENTRU CEI MICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1412 din 12 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379806_a_381135]
-
sunt stratificate dar nici melomanul cel mai fidel pianului, viorii, flautului, harpei... n-ar avea niciodată auzul stânjenit de dulcele taragot al lui Dumitru Fărcaș, care întinde vibrant în sunetul lui, ecoul, susurul, vuietul, clinchetul, șoapta, tunetul muntelui, apei, câmpiei, văzduhului, gliei românești. Toate instrumentele pretind muzicieni care scot îngerul din ele, iar taragotul e atins de gura zeului însuși, un zeu melod! Nu a avut nimeni până azi harul melodic întru obținerea dintr-un singur taragot, a unei vaste orchestre
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
culminant al acestei legende se încheagă în vremea contemporană când farmecă și răpește în vis taragotul de aur și aurarul lui, maestrul Dumitru Fărcaș. Pitorești, monumentale, poetice, bogate în folclor, cântecele interpretate la taragot de Dumitru Fărcaș sunt scări între văzduh și pământ, pe care urcă fără să coboare lirica melodică populară românească în variante culese de la rădăcină, exploatate de la filonul inepuizabil folcloric, separate de steril în flotația științei, harului și trudei muzicianului. Fiecare dintre aceste cântece e revendicat de cosmos
DUMITRU FĂRCAŞ TARAGOTUL CARE A PLÂNS ŞI A BUCURAT ROMÂNUL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379830_a_381159]
-
imagina decât pe fundalul orașului său, care timp de aproape trei decenii a fost și al meu, Oradea. Oraș subtil și cochet, neîndoios, cu o tradiție barocă filtrată printr-un secession melancolic, fumuriu, dar și cu o prospețime indicibilă a văzduhului său, cu o adolescență perpetuă a ușoarelor adieri ale acestuia, încărcat de miresmele aspre ale șesului și de cele mai conciliante, blajine, ale dealurilor între care se află. Iluzie, s-ar putea replica, ficțiune! Desigur, dar numai până la un punct
GHEORGHE GRIGURCU, PREFAŢĂ LA CARTEA STRIGĂT DIN COPILĂRIE, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379919_a_381248]
-
uite acolo trei stele mari una după alta ... - Unde, unde? A, da ... acele stele se cheamă „cosași”, de parcă ar fi trei cosași care merg unul după altul ... - Ce frumos lucesc ... De ce lucesc stelele așa de frumos? - De ce ? Cred că din cauza văzduhului. Vântul suflă aerul, și de aceea stelele par a clipi. - Vai !! M-am speriat ! Uite a căzut o stea mare, ca o flacără! Dacă pică pe noi ? - Nu-ți fie frică. Acelea nu-s stele, sunt doar niște pietre care
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
Vai !! M-am speriat ! Uite a căzut o stea mare, ca o flacără! Dacă pică pe noi ? - Nu-ți fie frică. Acelea nu-s stele, sunt doar niște pietre care vin din cer și se aprind când de izbesc de văzduhul de deasupra noastră. Îi zice meteoriți. Hai să-ți mai arăt ceva: uite, tocmai deasupra noastră, niște stele mari, câte patru și încă două mai sus de ele. Vezi cum seamănă acele stele cu niște căruțe, patru stele ca patru
CERUL ÎNSTELAT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379961_a_381290]
-
o tuli pe ușă. În zadar strigă bunica în urma lui, să-și ia hăinuța cea groasă pe el, copilul apăru pe cerdac doar în cămașă și fugi în livadă. Cum spuneam, cerul era superb, se auzea zumzetul albinelor zburând în văzduh, plecând și sosind din preajma stupilor îngrijiți de bunicul - vesele, pline de vioiciune. Soarele se înălța și mai mult pe cerul albastru, făcând ca în livadă și în grădină, mii de musculițe, albine și fluturi, să guste marea bucurie a miezului
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
lui Motocel sau a lui Ionuț ? Copilul era cam trist de această întâmplare cu micuții pui. Își găsi altă îndeletnicire prin livadă. Soarele deja încălzea puternic, spre bucuria insectelor, mai ales a albinelor. În preajma tuturor stupilor era zarvă mare. Vuia văzduhul de mulțimea zburătoarelor mici. Deodată, Ionuț auzi glasul bunicului din spatele lui: Roiesc albinele ! Măi, copile, tu nu vezi că au roit albinele din stupul cel galben ? De ce n-ai strigat să venim ?! Era pentru prima dată când Ionuț vedea cum
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
Măi, copile, tu nu vezi că au roit albinele din stupul cel galben ? De ce n-ai strigat să venim ?! Era pentru prima dată când Ionuț vedea cum roiesc albinele. Ieșiseră multe-multe din stup, toate deodată și se avântară sus, în văzduh, învârtindu-se tot timpul, copleșind parcă cerul. Apoi se îndreptară spre un pom înfrunzit din livadă, așezându-se pe o ramură, toate, ca un ghem mare. Pentru bunic nu era de șagă. Roiul trebuia strâns repede, să nu se ridice
CUIBUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379960_a_381289]
-
cu distanțarea de pașii lumești, pentru a-i vedea și percepe de la alt nivel, în esența lor, și a le zări urmele, uneori, mai mărețe decât ei înșiși, când sunt lăsate a fi punți peste timp și ape... Desprinderea în văzduh pur și simplu și plutirea printre reflectări ale propriilor vise, întâlnindu-se cu pene ale porumbeilor în zborul lor, ducând, din datoria lăsată, pacea spre nemurire, în leagănul speranțelor, creează, ca prin miracol, castele de emoții, pe care le ridică
PLUTIND PRINTRE SIMŢIRI de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380067_a_381396]
-
Ascultă și taci al păsării zbor, Ce pleacă, plutește, e-un gând călător, Un gând ce se lasă de zbor mângâiat, Ascultă și taci, i-al nostru păcat ! Ascultă și taci, cum vântul rostește, A noastră iubire, ce o povestește, Văzduhului toamnei îmbălsămat , Ascultă și taci, i-al nostru păcat ! Ascultă și taci, că psalmul îl cântă Natură întreagă, prin toamnă cuvântă... A noastră rostire-a descătușat Iertarea tăcută l-al nostru păcat. Mara Emerraldi Referință Bibliografică: ASCULTA SI TACI / Mara
ASCULTA SI TACI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381853_a_383182]
-
Pe margine să-ți aibe aura străbună, Am să-i împletesc frunze de alună, Să-ți fie-n vise de noapte -cunună! Un soare doar pentru tine aveam, În suflet el rămase singurul alean, Lângă ochii ce orientează mereu, În văzduhul ce curge și eul meu... Toamna ce deseori ea mă înfioară, Căci n-am eu roade-n crâng afară, Că n-aș avea mângâieri pentru tine, C-aș fi și răul imaginilor din mine... M-am trezit că nu mai
CUGETARE AUTUMNALĂ. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381872_a_383201]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > AȘ VREA Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului As vrea... Aș vrea să strig...să mă audă vântul Să-mi poarte glasul mut prin ani lumină, Văzduhul să-mi fie-acoperământul Cu sufletul curat de Cătălină. Aș vrea să râd...să mă audă zarea. Dar glasul mi se 'neacă în tăcere Când un amurg își scutură-nstelarea Iar vântu-și plimbă-n plete-o adiere. Aș vrea să plâng...dar
AȘ VREA de NASTASICA POPA în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382005_a_383334]
-
Geneză) Are dreptate, ca întotdeauna, Psalmistul: El hombre es insondable, su corazón es un abismo. Puritatea uranică și sinistra lăcomie a țărânii se confruntă, nemilos, în chiar genunea interiorității: „Cățelul Pământului Mă latră Din ganguri Nocturne. Cineva Mă caută În văzduh, Mă caută În piatră. Drumul Mi-l luminează Amintiri, Cu deschisele Guri”. (Târg I). Nobilă carte, ce strălucește puternic, contrastiv, și nimicitor, într-o vreme a derutei, a despiritualizării și a mizerabilismului în literatură. 22 iunie 2016 Referință Bibliografică: Eugen
EUGEN DORCESCU, ALBASTRELE SEMNE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382011_a_383340]
-
locul. Sub tei iarba s-a înălțat verde și fragedă. - Ce mult a crescut iarba! și-a spus Dariana. Cu o săptămână în urmă era asemenea unui prunc ce abia a zărit lumina zilei. Acum s-a înălțat îndrăzneață salutând văzduhul. Trei ani la rând nu am mai observat primăvara. Pomii înfloreau, natura înverzea scăldată în lumină și eu alergam fără s-o observ. Anul acesta însă i-am simțit fiecare floare, fiecare mugur, fiecare frunză. Am observat trunchiurile dezgolite cum
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
la aproximativ cincisprezece kilometri de localitatea natală. CAPITOLUL III FLOAREA MEMORIEI Era o dimineață umedă de aprilie. Întreaga natură părea obosită după ce o noapte întreagă a fost nevoită să țină piept norilor ce au atacat pământul inundându-l cu mărgăritarele văzduhului. O rază de lumină ce spinteca nemărginirea părea să anunțe o zi însorită. Unde și unde verdeața își scutura hainele ude privind în depărtări după puiul de lumină mult dorit. Dariana ce toată noaptea a privit și ascultat spectacolul naturii
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
legătură cu nimeni, mi-a fost de ajuns experiența prin care am trecut. Tânărul a așteptat până ce toți oamenii prezenți și-au rezolvat problemele medicale. De câte ori Daria se ivea în ușa cabinetului medical, fața tânărului se lumina, așa cum se luminează văzduhul după furtună. Când toată lumea a părăsit punctul medical al localității, tânărul a bătut politicos la ușă și a pătruns în cabinetul asistentei medicale. Medic nu avea localitatea decât joia, Daria se ocupa de toate îndatoririle din timpul săptămânii și era
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
Daria. - Nu a fost nevoie să o anunț. Natura simte totul. Știa că cea mai frumoasă fată o să vină în sala de dans pregătită pentru invitați. - Sală de dans? - În fiecare toamnă natura își pregătește spectacolul. Roadele verii apuse parfumează văzduhul, copacii se îmbracă de gală, iar vântul invită la dans roade, frunze și ramuri. - Și eu ce rol am în această sală de dans? - Vino cu mine! Ion a luat-o de mână pe Daria, iar ea nu s-a
VOLUM IN LUCRU, FRAGMENTE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381917_a_383246]
-
curg - De noi, cumva, nici nu-i interesează Și ne îndepărtăm cu frământare Spre zariști diferite, prea opuse, Nepăsătoare de o-nveșmântare Pentru esențele din noi distruse. Aleile-mi primesc conturul șters, Pierdut pe lâng-o bancă de mătase, Uitându-mă-n văzduh, cu ochi imers, La lumea ce din tine mă descoase. * Balansoar părăsit se vaită și el De toți ce-au călcat spre departe, Pe drumuri bătute, ca ultim apel, Cu pașii lor fermi înspre noapte. Păstrez glasul tău - anoste ecouri
NEMURIRE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382083_a_383412]
-
implicare în sarcini ce nu-nconvoaie ci înalță calitatea umană din care decurge menținerea și înflăcărarea filamentului cultural și artistic, prin sponsorizări. Unul dintre acestea este lansarea albumului „Motive”, o terasă mirabilă cu buchete de flori spirituale ale cântecelor frumoasei până la văzduhul sufletului ei, Nico! Vineri, 15 iulie 2016, topitoarea de drag a inimii, Nico, urmă lângă urmă cu ale farmaciei inimii a adunat într-o comoară noi și minunate cântece: „9”, „(Să-mi dai) Motive”, „În locul tău”, „Alt început”, „Amintiri”, „Pozitivitate
NICO MUZICA, ÎNFLORIND VIAŢA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382096_a_383425]
-
am lovit, Lacrimi ce-n suflet nu ajung să doară, Sau când, căzând, genunchii mi-am julit- Sunt răni ușoare, fără urme ori povară. Mă cheamă iar, cu dor,copilăria, Pe drum care cu fân să văd trecând Și în văzduh să cânte vesel ciocârlia, Culcată-n iarbă să văd nori pe cer trecând. Mă cheamă iar, cu dor, copilăria, Pe cărarea timpului o caut pribegind, În mine adânc doinește nostalgia Și amintiri veghează-n mine suspinând. Referință Bibliografică: Tărâm pierdut
TĂRÂM PIERDUT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380373_a_381702]
-
pițigoii și alte orătănii. Dar, cea mai mare bucurie o au copiii. Iarna e prietena lor. Ea aduce bucurie celor mici, pregatindu-le derdelușurile. Nici un alt anotimp nu le aduce copiilor atâta bucurie! De dimineata pana seara chiotele copiilor umplu văzduhul. Gerul le îmbujorează obrăjorii, înjghebând omuleți de zăpadă, amintindu-le de cele mai îndragite personaje din povești, cel mai îndrăgit fiind Mos Craciun! Așa că, chiar dacă afară e frig, Iarna aduce multă căldură în sufletele tuturor! Zăpada cernută din văzduh a
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
umplu văzduhul. Gerul le îmbujorează obrăjorii, înjghebând omuleți de zăpadă, amintindu-le de cele mai îndragite personaje din povești, cel mai îndrăgit fiind Mos Craciun! Așa că, chiar dacă afară e frig, Iarna aduce multă căldură în sufletele tuturor! Zăpada cernută din văzduh a troienit drumurile și se așterne peste tot ca o plapumă albă, iar vântul șuieră melodii superbe, unele mai vesele, altele mai triste, uneori se deslușește câte o serenadă melancolică, alteori o fanfaronadă nespus de frumoasă. Luna își arată fața
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
mi cânți de dimineață, Pe tine cine te trezește-n zori? Să răspândești în cânt pofta de viață Că zilele să-mi fie sărbători! În glasul tău nicicând n-aud tristețe Iar libertatea-i sfanțul tău culcuș, De-aceea în văzduh se țin ospețe Căci fiecare zbor e un urcuș. De este ger, furtună zi sau noapte, Canicula și ploi fără sfârșit, Eu mă trezesc în ciripit și șoapte Aduse din înaltul infinit. De-ar descifra tot omul melodia Pe care
CANT MATINAL de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380477_a_381806]