6,856 matches
-
văzut acolo pe Ringo Starr și Don Johnson. Să nu uiți să vii cu negresa aia uriașă la deschiderea clubului de noapte al lui Frantiac...“ Cam la asta se rezumau discuțiile lui Gan la telefon. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce fel de om era Gan sau interlocutorul lui, cu ce se ocupau. În plus, Gan spusese ceva foarte ciudat de Îndată ce intrasem În biroul lui. Spusese că bărbatul de care mă interesam eu umbla prin Bowery cu scopul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai avea forța de a vorbi În gura mare, de a-și dori să bea o băutură bună, de a pleca În excursie, de a face dragoste cu o femeie sau un bărbat de calitate. Nu se resimțea decât o vagă dorință ce plutea pe deasupra capetelor lor: tânjeau după atingerea unor simple organe, lipsite de personalitate: fese sau picioare de femei, penisuri tari de bărbați. Dincolo de fereastră se zăreau câțiva vagabonzi Întinși pe o bancă sau sprijiniți de peretele unei clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
șuviță de păr care cădea pe fruntea bărbatului care stătea cu capul plecat. Câteodată Îi mângâia buzele cu o mână ridată. Bărbatul nu-și ridica ochii din pământ. Părea că rezistă cu stoinicie umilinței. Din când În când un surâs vag flutura pe fața acestei femei care avea probabil de două ori vârsta Însoțitorului ei. Priveam scena cu interes, așteptându-mă ca bărbatul să se ridice enervat În orice moment. Cu toate că afară Încă strălucea soarele, amândoi beau fără gheață ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bune, Plato? chicoti ea. — Nu, i-am zis, strângând-o mai tare. Da’ știu o grămadă de povești proaste, genu’ în care frumoasa dar răsfățata prințesă ajunge să fie fiartă de vie și mâncată de către trolul cel rău. O sclipire vagă de îndoială începu să crească în strălucitorul iris albastru al fiecărui ochi corupt, iar zâmbetul ei nu mai fu în întregime încrezător atunci când i-am ridicat fusta în sus și am început să trag de chiloții ei. — O, aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mult simțeam că a nu face nimic m-ar lăsa degradat pe măsură. Nu sunt vreun cavaler în armură strălucitoare. Doar un bărbat bătut de vreme, îmbrăcat într-un pardesiu șifonat, aflat la colț de stradă, cu doar o idee vagă despre ceva ce ați putea foarte bine să numiți Moralitate. Sigur, nu sunt deloc prea scrupulos în legătură cu lucrurile care ar putea să îmi aducă un profit în buzunar, și cu atât mai mult n-aș putea inspira o ceată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și trivialitatea lumii o distanță utilă și necesară pentru a ne făuri o viață fericită și plină de voioșie. IV ANAXARH și „natura îndrăgostită de plăcere” -1Să-ți muști limba și s-o scuipi... Tot așa cum Hipparh pitagoricianul are un discurs vag inspirat din materialismul lui Democrit, Anaxarh - supranumit Preafericitul - este categorisit printre discipolii filosofului din Abdera, deși unii fac din el un sofist, un cinic, un pyrrhonian... Este adevărat că, pe atunci, nu exista aceeași manie a clasificărilor ca acum, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vederea consumul pronunțat de curent electric pe care-l înregistrau contoarele personale. Se gândea comandantul cu părere de rău că în vocabularul său de bază cuvântul „soție” era o vocabulă abstractă, lipsită de concretețea palpabilă a materialității, o noțiune la fel de vagă precum „hidrobicicletă”, „quasar” sau „obscurantism”. Încercă să-și aducă aminte Felix S 23 dacă văzuse undeva soții adevărate: parcă văzuse, da, soția unui mecanic de întreținere de la Drăgănești-Vlașca, o femeie mărunțică, slăbuță, care, în schimbul a două-trei bujii, le cosea huse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Nici vâsle și nici pânze; catargul, mult prea mic; Dar jos, pe lunga sfoară, cusute între ele, Uscau la vânt și soare tot felul de obiele, Pulpane de caftane ori tururi de nădragi; Și, prin cârpeli pestrițe și printre cute vagi, Un vânt umfla bulboane dănțuitoare încă. Ce ruginiri de ape trezite și ce brâncă Lăsară fierul rânced și lemnul buretos? În loc de aur, pieptul acelui trist Argos Ducea o lână verde, de alge năclăite, Pe când la pupă, trase - edec ca niște
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Dama Plângeți pentru Adonis - El a murit (engl.). - Din caldul cuib s-a dus unica Preoteasă blondă, Răsturnica. Căci astăzi, zi de harți, la toacă O vom purta prin smârc, băltoacă Spre un pământ de hopuri plin Mai vag ca vagul ei vagin. Să plângem toți. O toți în cor Să croncănim un Nevermore. Dar duhul ei, de-a pururi dus Să ni-l gândim în cât mai sus. De cerul fix, de geam curat, Ea păr cu tâmple și-a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
regiunilor de pe lună. Eminescu era mai ales om de gândire și studiu concentrat. Și iată, atingem culpa originară a poeziei Arghezi, principiul de osândă pe care îl închide. E o poezie castrată. Atributul clar al ideei i-a fost smuls. Vagi funcții feminine o turbură și atunci se întoarce sau se epuizează în spume de injurii. Cel mai adesea împletește, palidă ă...î, plesne și cozi la versuri. Plasticitatea masei ei verbale merge până a se turna în grele mașini teologice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Blesteme. Dușman firesc al acestei realități: Inteligența. Îl denunț de a fi nesocotit și defăimat nobila gratuitate a spiritului. Cu o fobie de sindicalist autodidact pentru tot ce e joc superior mintal, a ponegrit valorile ideale preconizând nu știu ce sentimentalism, nu știu ce vag senzualism turanic. Reflexiunea va indispune totdeauna pe acest primar. El nu poate înțelege că teoria are și o valoare pragmatică. O uneltă extrem de subțiată ce se intercalează între noi și creațiunea noastră. Proscris al speranței, nu poate concepe că înfăptuirea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
orice subiect matematic se lasă vulgarizat. În domeniul elementar, unde noțiunile "curbă", "suprafață", "diferențială", "integrală", "convergență", "divergență", sunt răspândite astăzi prin întinderea învățămîntului tehnic și prin conferințele pentru ridicarea nivelului profesional al cadrelor didactice, greutatea nu e de netrecut (cu toate că vagul permanent în care sunt lăsate noțiunile constituie un simulacru de claritate). Cum poate fi însă popularizată, fără lungimi și fără obscurități, o temă privind mai mult decât matematicile superioare ("matematice supreme", aș îndrăzni să scriu), unde ilustrarea conceptelor prin exemple
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sfârșit măcar la nivel scriptic. Soldații statistici ai bătrânului continent creștin simțeau chiar și atunci din plin viforul conflagrației încrucișate a morții, ce le sufla cu o forță nebună în ceafă și, bineînțeles, în destin. Pentru mulți dintre ei, urma vagă a libertății de dincolo de sârma ghimpată a graniței istorice fasciste nu reușise deloc să li se strecoare cu vigoare deplină în suflet. Și nici nu avea cum să se întâmple așa ceva. Stătuseră prea mult timp cu privirea înfiptă în dansul
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
și persuasive și nu aflată sub zodia invidiei mioritice, în care “capra vecinului” rumegă cu tăișul vorace al caninilor și mărunțește bucuria măruntă pentru a o transforma într-un sentiment contrariu... Curioase că venim din țara lui Dracula, cu noțiuni vagi sau inexistente despre geografia îndepărtată a orientului european ne-au “bombardat” cu întrebări despre ce și cum, unele chiar insidioase din ignoranță ( “Nu sunteți o colonie a Rusiei?!”), interogații afluitoare, o dimensiune a agasării pe care nu le-o cunoscusem
NUNTĂ SÂMBETISTĂ ÎN CALIFORNIA! (7) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364564_a_365893]
-
pe estrade. Ne-a sufocat viața „Toboșarul timpurilor noi” - Pe când trăgeam brazde sărace prin anii de nevoi. „Laudă lucrurilor”, precum și „Cântul vieții” Au însuflețit multă vreme pereții. Oare au fost, într-un fel, generații spontanee? „Cântare omului” a lansat o vagă idee... Cineva - mărturisesc ei că i-ar fi învățat, Iar noi dansam după cântec, pe un covor fermecat. O trâmbiță magică a sunat deșteptarea, De s-a făcut neîntârziat numărătoarea. Pe-o bancă - un loc liber...și m-am așezat
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
potrivit căreia, miercuri, 12 decembrie, 2007, în jurul orei 8:50, dimineața, un român și-a împușcat mortal soția în Glendale, Arizona a bulversat comunitatea din Phoenix la numai câteva ore după ce CNN a transmis această veste într-un mod destul de vag. Pe website-ul ziarului “Arizona Republic” însă informațiile deveneau din ce in ce mai concrete, pe masura ce știrea era actualizată tot la interval de câteva ore. Potrivit canalelor mediatice americane, Daniel Pârască în vârstă de 37 de ani (născut în Bistrița), a împușcat-o pe soția
FOCURI DE ARMA CURMA VIATA UNUI CUPLU DE ROMANI DIN ARIZONA! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361442_a_362771]
-
dai timpul mai incet, Că deja îl aud pe bătrânul ascet, Care mă amăgește cu o eternitate... Auzi cum se izbesc fluturii de noapte! @ MENUET îmi lacrima un menuet cu capul sprijinit pe piept cicoarea stă și ea la soare vag albăstrită-ntre picioare culori și umbre - asta-i tot: covor de șoapte peste boț @MESTECENI BLÎNZI joi, 23 iunie 2011 France În codrul de mesteceni eu mi-am găsit tăcerea Care imi spală mintea de gînduri și idei Mesteceni blînzi
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
golul din suflet este umplut cu putere, cu înțelegere, cu nădejde. Copilăria și adolescența târzie a personajelor Ligiei Seman din „Handicapul conștiinței” cunoaște un final. Cuvintele Anei, care cândva au produs suferință, se pierd în neant. Ecoul lor se aude vag, estompat, din ce în ce mai încet, aproape ca în vis. Cine să își mai aducă aminte că ar fi existat vreodată, un fir comun de la care a pornit totul? Faci rost de o ață lungă, pe care o "înnozi" printre degete, după care
NATURALEŢE ŞI FORŢĂ EPICĂ ÎNTR-UN ROMAN DE REFERINŢĂ DESPRE OAMENI OBIŞNUIŢI CARE LUPTĂ ŞI AJUNG SĂ ÎNVINGĂ de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361519_a_362848]
-
nimănui, nu pleacă de la fața celui care o roagă, punându-și voința și fapta în serviciul multor acțiuni caritabile. Frumusețea, omenia, inteligența, noblețea sunt fundația identității spirituale a Corinei Martin! Orice creionare afectivă are în ea și o cât de vagă știrbire a exactității. În ce o privește pe Corina Martin, aceasta provine de la probabile omisiuni pe care niciun cititor, și cu atât mai puțin un scriitor nu le poate completa doar din privitul chipului ei pe fotografie sau cercetarea în
CORINA MARTIN. SPERÂND ÎN CANATUL FERESTREI IEŞIREA SOARELUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363844_a_365173]
-
Lucrari > CE ESTE, ESTE! Autor: Ștefan Popa Publicat în: Ediția nr. 1071 din 06 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului „Cunoașterea înseamnă putere” e un aforism vechi și foarte precis, care, din păcate, a fost mult timp folosit într-un mod vag și oarecum neglijent. Marele filosof, Socrate a spus odinioară: „știu că nu știu nimic, și nici măcar asta nu știu ...”. În anul 1991, regretatul prelat Papa Ioan Paul al II-lea scria: „ Dacă acum ceva timp, factorul decisiv de producție era
CE ESTE, ESTE! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1071 din 06 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362908_a_364237]
-
scurtă, sub titlul Orașul cimitir, în stilul său, psiho-liricizat, stil despre care am scris deja la romanul Șarpele de aramă. “Sorin Coadă practicând un epic la hotarul lirismului, despre o realitate suspendată în absurd, complicată psihoafectiv. Narațiunea în sine este vagă, între imagistic și oniric, între inefabil și delir, personajele sunt himerice ținând ca atitudine doar de simbolistică, transformându-se, de fapt, în simboluri de iubire, de moarte, de viață. Locul ales, rural, plin de semnificații și mituri, de superstiții populare
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
în ape curg ceruri toate curg prin noi și pe aproape clopote bat amor în eternitate râurile se răsucesc la vale se îngroapă omenirea ne agățăm de muchii speranța e iubirea iubirea ea ridică în divinitate în urma semne arse e vagul ei mormânt trupuri și raze al nostru trecut pecetea de lut în dansul delir înfășurați în al iubirii fir suntem legați pe veci când iubim. Referință Bibliografică: Ne agățăm de muchii / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1081
NE AGĂŢĂM DE MUCHII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1081 din 16 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363481_a_364810]
-
ars de friguri, În lemnul frunzelor mă strâng, Vino afară să fim singuri Când plouă, mă usuc și plâng! Nu te ascunde în vedenii Și în xilem când mă retrag În frunze, toamna, de milenii În care mor confuz și vag, În amintirile din luturi Crepusculare și din sori De nesfârșite începuturi De când nu încetez să mor... Nu vezi? Trec oamenii prin sine, Se pierd în tainele ce-i dor De ieri pe azi, de azi pe mâine, Cu amintiri din
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363509_a_364838]
-
O ultimă privire arunci în urmă ta, a vietii nerostite dureri mai simți o dată dar toate acestea pier, cu inima curată, de ai trăit, de ai sperat, de-ai fost un om fără de pată... Muri-vei printre stele, în întuneric vag, cu luna între ele, străluce că un mag: Un soare a doua zi, acelasi drum pe munte, e fiul ce-ai făcut să poarte stea în frunte. Sonnet VII Shakespeare Lo! în the orient when the gracious light Lifts up
UITE ! A SOARELUI LUMINĂ-N GRAȚIOASE SALTURI SE VEDE-N RĂSĂRIT de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362338_a_363667]
-
Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1603 din 22 mai 2015 Toate Articolele Autorului Gena răului din mine - Umbra gândului rostit Este cea care revine Peste dorul meu smerit. Mă aruncă peste lume Cu dorință de omor, Eu am un vag renume - Negativul mi-e dator. Aș culege din tenebre Fir cu fir amurg cerșind, Mi-s trecut pe cruci funebre, Ielele în joc mă prind. Sunt uitat de lumea toată Și mizer în golul meu, Viața-mi pare ca o
MOARTEA LOCUIEȘTE ÎN APARTAMENTUL DE DEASUPRA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362336_a_363665]