2,042 matches
-
destule. À propos: Mare prostie faceți adunând vagabonzii din drum și-i țineți apoi pe mâncare, deci pe cheltuială. Vin alții să ocupe locul gol de lângă tomberon. Nu-i mai simplu să vă descotorosiți de gunoaie În mod civilizat? Atunci vagabonzii vor hălădui doar la vărsătoare și, când veți avea grijă și de ea, o trimiteți În șomaj pe Brigitte Bardot. Dar - poate că vreți să-mi faceți probleme - nu vă văd În stare de așa ceva. Chiar legea supremă a lumii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că vreți să-mi faceți probleme - nu vă văd În stare de așa ceva. Chiar legea supremă a lumii - cum Îi spune Cristi - entropia, se opune. Aceleia Îi place dezordinea, Împrăștierea... fie și a gunoaielor, cât mai generală. O ajută și vagabondul, chiar dacă are și el, prin Egipt, oarece rubedenie divină, dar aceea se ocupă de morți, e Anubis. Eu, Bastet, sunt Încarnarea frumuseții și prolificității. Chiar și pentru voi, europenii, am 9 vieți. Cristi spune că mai multe, interogând inelele de pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că nu acceptă să vă fie rob, este considerat de voi fie dăunător - zi ce părere ai despre șobolan și, până nu demult, chiar sprințara veveriță - fie parșiv - ca mine, animalul din casă dar totuși nedomesticit. - Dar vezi, Moti, cîinele vagabond - cred că e flămând - mușcă; și pe mine și pe copiii mei. Așa că - până la un punct - Îi dau dreptate lui Băsescu. - Te știam deștept. Ia Întoarce-te În timp, vreo 10 milenii. Atunci trebuia să gândești, când i-ai acceptat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai 2001, ora 12,51 30. Ham-ham. II Cristi zace și acum de la gheruța mea. Ca să mă lase În pace. Și profit, rezumând cele toarse rândul trecut. S’audă mai mulți. Câinele, spuneți voi comunitar, dar eu Îi spun doar vagabond pentru că e Într’o perpetuă căutare de loc, hrană și poate - adică sigur - de afecțiune, e doar o unealtă a Naturii. Aveți ceva Împotriva altora, precum veverița care traversează bulevardul Carol, ori a aceleia de la Radio? Sunteți În stare să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ori țarcului În care omul le asigură traiul cu cele obținute pe ogor ori fâneață. Așa, haita de câini, decimată, controlată numeric cândva de riscurile vânătorii și punerea câte unuia În proțap, devine prea numeroasă. Apare excedentul, câinele de prisos, vagabondul, care nu uită Însă contractul cu omul, tacit, căci acesta n’a pus laba... Și așa, istoria scrisă a omului e Însoțită de câine, mai ales În ipostaza malefică, de vagabond care supraviețuiește furând. Și o spune Mahabharata: „ființe violente
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
proțap, devine prea numeroasă. Apare excedentul, câinele de prisos, vagabondul, care nu uită Însă contractul cu omul, tacit, căci acesta n’a pus laba... Și așa, istoria scrisă a omului e Însoțită de câine, mai ales În ipostaza malefică, de vagabond care supraviețuiește furând. Și o spune Mahabharata: „ființe violente care fură jertfele“. O arată miniatura medievală, pictura flamandă, gravura germană: oriunde e un act uman, fie el tranzacția din piață, musai e și un câine... Dar, la vreme de asedii
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu face nici cât o ceapă degerată. Doar n’am să recunosc că m’a convins torsul unei pisicuțe de rasă, cu microfon În lăbuță. Dar pentru a zgârâia cât mai tare, căci am văzut multe. Precum ceea ce urmează. 33. Vagabonzi și limite Prin fabulațiile voastre m’am trezit Într’un conflict proverbial cu colegul meu de subordin sistematic, tot un fisiped. Dar vă spun cu lăbuța pe suflețel că n’am nimic cu el. Sine ira et studio, Îmi vărs
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
respect, și am să rămân În acest context, chiar pentru a te critica, pe tine și bipezii tăi. Atât de miloși... dar și de părtinitori, chiar În dauna propriei specii. Nu mă interesează cât vă costă milostenia, adică Întreținerea câinilor vagabonzi adunați la Tomești, În azil. Dar nu Înțeleg de ce, având și bipezi vagabonzi, nu sunteți la fel de milostivi. Trec peste prostia bipedă care nu Înțelege că orice câine extras din oraș lasă loc altuia, venit de aiurea: În fond, același lucru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe tine și bipezii tăi. Atât de miloși... dar și de părtinitori, chiar În dauna propriei specii. Nu mă interesează cât vă costă milostenia, adică Întreținerea câinilor vagabonzi adunați la Tomești, În azil. Dar nu Înțeleg de ce, având și bipezi vagabonzi, nu sunteți la fel de milostivi. Trec peste prostia bipedă care nu Înțelege că orice câine extras din oraș lasă loc altuia, venit de aiurea: În fond, același lucru e valabil și la bipezi. Trec și peste faptul că ambii vagabonzi: câine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bipezi vagabonzi, nu sunteți la fel de milostivi. Trec peste prostia bipedă care nu Înțelege că orice câine extras din oraș lasă loc altuia, venit de aiurea: În fond, același lucru e valabil și la bipezi. Trec și peste faptul că ambii vagabonzi: câine și om trăiesc În același mod și din aceleași expediente. Adică În stradă, scotocind prin gunoaie și cerșind. Dar chiar ați uitat solidaritatea de specie, care vă obligă să dirijați un surplus, de fapt o bucățică ruptă de la gură
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Iar unii sunt de-a dreptul insidioși. De ce nu m’ai crede că deturnarea atenției de la semeni spre alții - la modă, că nu degeaba se străfoacă Brigitte Bardot -, neglijarea semenului aflat În nevoie și atenția exagerată acordată unui parazit - câinele vagabond, de ce nu și ciorii ori șobolanului - nu e o altă cale de control - discret - al Naturii? Păi așa mărim numărul câinilor dar Îl reducem pe al nostru. Folosind pentru asta aceeași cantitate de energie, vreau să spun de resurse. Iartă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
densitate unică de personalități, nemaiîntâlnită nicicând în alte localități? Oare nu cumva vestitul iarmaroc de Sfântul Ilie, vara, "portul de uscat", "Leipzigul" comercial al Moldovei, care aduna negustori și cumpărători din toate statele vecine, aventurieri, samsari, cămătari, bancheri, comedianți și vagabonzi, scamatori și izvoditori de snoave și întâmplări, câte-n lună și-n stele, care curgeau buluc, odată cu banii ce se numărau și încasau de la aldămașuri, făceau din târgul acesta un loc atât de dorit și vrăjit al întâlnirilor? În 1925
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un grajd, un șopron cu fân pentru oi și capre și o mică grădină în care cultiv legume și grâu. În partea din față spre care dă fereastra, am început să pun flori. Mi-am găsit și un câine, unul vagabond cu părul aspru și cu ochii plini de lumină. E puternic și foarte demn: se comportă regal, aș putea spune. L-am numit Imperator. În curte crește un stejar mare, de peste o sută de ani. Adesea trunchiul lui e străbătut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
mai multe luni pe an oamenii nu deschid ferestrele pentru că, odată cu mirosurile, În case pătrund și roiurile de muște care se Înmulțesc În voie În mormanele de gunoaie menajere. La toate acestea se adaugă cohortele de șobolani, pisici și câini vagabonzi, care măresc pericolul răspândirii unor molime. Pe lângă reziduurile rezultate din activitățile umane menajere, industriile produc o serie de deșeuri. Majoritatea deșeurilor periculoase provin din industria chimică (organică și anorganică), de la rafinarea petrolului, din procesele termice etc. De exemplu, societatea „Metadet
Creativitate şi modernitate în şcoala românească by Marius-Iulian BACIU () [Corola-publishinghouse/Science/91778_a_93094]
-
sunete prelungi, nelăsându-se prins cu ușurință. După ce l am Încredințat gazdelor, am plecat spre Melbourne, zâmbind fericiți că pățania pinguinului a avut un „happy end”. Mașina gonește În noapte cu viteză crescută pentru a recupera Întârzierea produsă de năstrușnicul „vagabond”! Ne apucă o somnolență plăcută după o zi atât de plină În surprize și mici aventuri de la Phillip Island, din apropierea Mării Tasmaniei. Aproape de miezul nopții am revenit În metropola feeric luminată, Melbourne. AMINTIRI DUREROASE Împrejurimile Melbourne-ului sunt de-a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
În gerul năprasnic, casca de otel se transforma într-un compartiment de frigider, așa că purtau sub ea moletiere, fulare sau chiar și bandaje rusești înfășurate în jurul capului. Disperarea de a găsi mănuși de blană i-a facut să ucidă câinii vagabonzi, pentru a le lua pielea. Unii au încercat chiar să iși facă tunici din pielea de cal argasită în casă, luată de la vreun vânzător de cai bătrâni, dar cele mai multe articole de acest fel erau neplăcut de grosolane, dacă nu găseau
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
În gerul năprasnic, casca de otel se transforma într-un compartiment de frigider, așa că purtau sub ea moletiere, fulare sau chiar și bandaje rusești înfășurate în jurul capului. Disperarea de a găsi mănuși de blană i-a facut să ucidă câinii vagabonzi, pentru a le lua pielea. Unii au încercat chiar să iși facă tunici din pielea de cal argasită în casă, luată de la vreun vânzător de cai bătrâni, dar cele mai multe articole de acest fel erau neplăcut de grosolane, dacă nu găseau
ROMÂNIA 1941-1943 by LAVINIU LǍCUSTǍ () [Corola-publishinghouse/Science/91605_a_107352]
-
copiii nu sunt instituționalizați, societatea se va confrunta cu vagabondajul, delincvența, furtul și alte acte infracționale. Pe lângă faptul că un copil scăpat de sub control ajunge delincvent, fură, spune minciuni el devine și agresiv. Societatea se confruntă cu mulți copii agresivi, vagabonzi. Aceștia sunt grupați în bande de stradă și comit acte infracționale mai mult sau mai puțin grave. Cel mai important este ca societatea, prin mecanismele sale, să se autoregleze. Și totuși abandonul rămâne un fenomen social? Încercând să răspund la
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
și pregătite prin școală primară, ateliere unde învățau o meserie. Azilul era dotat cu școală și ateliere. După al doilea război mondial s-au amplificat problemele de asistență socială. Mulți copii au pus probleme de îngrijire specială, au apărut cerșetori, vagabonzi. Societățile de binefacere erau organizate cu scopul de a participa la opera de ocrotire națională. Aveau în observație: ocrotirea mamei, a nou-născutului, a copiilor mici, a tineretului, asistența copiilor părăsiți. Primele începuturi pe bază de lege în România s-au
Rolul familiei în asistenţa social - pastorală a copiilor abandonaţi by Adriana Nastasă () [Corola-publishinghouse/Science/91710_a_93179]
-
cu riveranii. În jurul orei 10.30 încep să cobor de-a lungul străzilor din spatele Mitropoliei, pe acolo unde șerpuiește marele rând de așteptare din perioada sărbătorii din octombrie. Locurile sunt pustii acum, nimic nu se mai mișcă, în afară de câțiva câini vagabonzi toropiți deja de căldura năucitoare, care va ajunge în cursul zilei la 35-36 °C. Prima oprire o fac la intersecția străzii Cloșca cu strada Crișan, acolo unde pelerinii au transformat un vechi zid domnesc de incintă într-un veritabil „zid
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
autocarul. Cum se ating moaștele - ghid de bună creștere. Sarmalele „binecuvântate” și dificultatea de a face teren printre rromi. Leg noi prietenii în rând : pelerina Ana. Regula „cinci plus unu”. Mi se prevede un frumos viitor ca preot. Predicatori și vagabonzi mistici. Cum va arăta sfârșitul lumii. O zi de luni, meteo acceptabilă, cer senin de primăvară rece, cu vânt tăios, amenințare de ploaie ușoară. La poarta de intrare în mănăstire, o mulțime de mașini parcate haotic, microbuze, chiar și o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un bărbat voinic, înalt, lat în umeri, cam pe la 50 de ani, ce părea a fi „ucenicul” și paznicul personal al celui dintâi. Grup de curioși din jurul călugărului predicator Călugărul cel mititel m-a dus cu gândul la un călugăr vagabond rus ; de altfel, predica cu un puternic accent moldo venesc de dincolo de Prut despre sfârșitul lumii și cum trebuie să ne pregătim noi, păcătoșii, pentru parusie. „Sfârșitul lumii are forma unui nor mare și negru, ca un balaur, care ne
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
pelerinajului. Oare de unde vine din partea oamenilor bisericii „oficiale” această „toleranță profundă”, la prima vedere ? Vor să nu aibă de-a face cu persoane pe care le cred labile psihic ? Sau pur și simplu știu și simt instinctiv faptul că acești „vagabonzi mistici” reprezintă la rândul lor o formă de expresie și vitalitate a unei religiozități populare tolerată tacit de Ortodoxie de-a lungul veacurilor ? Iași, octombrie 11 octombrie 2011 Mirosul de busuioc al pelerinajului. Povestea unui eșec : chestionare în rândul de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Hasdeu, 1988 : 456). Mărturisesc că am fost surprins să aflu că, în limba română veche, hara min(ă), cu variantele aramini, aramină (fem.), desemna o „ființă proastă, ticăloasă, de nimic, cuvânt de batjocură dat țiganilor, „haramin = lăutar” (D.L.R., 361) sau „vagabond, tâlhar” (șăineanu, 1900). Dincolo de cono tația negativă și evoluția semantică a cuvântului „haram”, putem avansa oare ideea că rromii „haramini” au fost de fapt purtătorii unei noțiuni de „haram” islamic, anterioare chiar penetrării elementului otoman în regiune ? Haramini = purtători, deținători
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
toți ceilalți, nu știau când va veni Sfârșitul ; în plus, nu știau nici unde, așa că trebuiau să pribegească perpetuu pentru a fi prezenți la ultima lor întâlnire de pe această lume. Toți pelerinii, s-ar putea spune, au câte ceva din acei vagabonzi ai absolutului. Chiar dacă nu se duc într-un anume loc neapărat pentru a trece în altă dimensiune (deși această speranță, a ieșirii cel puțin temporare din ordinea sublunară, a evadării din Valea Plângerii, e împărtășită de mulți), ei merg acolo
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]