18,503 matches
-
urmă cu câțiva ani călătoream pe traseul respectiv când la un moment dat unul din cei de față, un francez, scoate o boțoghină de brânză și o juma de baghetă de pâine albă din traistă și începe să mănânce. Tot vagonul se umple de miasme pestilențiale... Mirosea a mort! O distinsă doamnă îl întrebă ce mănâncă de emană un asemenea miros... „Pont l'Eveque, fromage morbide, madame...!” De atunci până la Singapore nu am mai simțit un asemenea miros. Fructul durianului cred
ESCALĂ LA SINGAPORE: ESCAPADA DIN PRIMA SEARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363304_a_364633]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CLIPE PUSTII Autor: Costică Nechita Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Se scurg tăcute clipe Pe margini de peron; Doar gândul stă să țipe În ultimul vagon. Privirea răscolește Pe orice călător, Pustiul însă crește Sub roți năucitor! Curg umbrele pe zare Sub soarele arzând; Tăceri devastatoare Rămân agonizând. Se zbate-n geană clipa, Minutele-s prea lungi, Frântă îți e aripa Spre zări ca să ajungi! Rămâi
CLIPE PUSTII de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363413_a_364742]
-
ei. Marta strânse instinctive picioarele...”. Femeia își vine în fire când trenul oprește după o oră. „Mai bine dorm, nu m-am odihnit astă-noapte”. Închide ochii și îl vede, dar nu asa cum l-a cunoscut, îi vede doar poza. Vagonul de clasa întâi a rămas gol după ce navetiștii toți au coborât. Pune rucsacul cu haine sub cap și adoarme. -Doamnă, vă rog să coborâți, am ajuns în Iași, îi spune controlorul cu vocea ridicată. Într-un minut e pe peronul
DOAR EL I-A SPUS TEADORA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362389_a_363718]
-
să mă transform eu într-o muscă și...Însă,nenorocita de curiozitate iar m-a reți nut.Mai ales că un”Necurățel”îmi tot șoptea:rămâi,mă!Rămâi până la sfârșit ca să vezi ce se întâmplă! Și...am rămas,cu tot vagonul de rușine care m-a cuprins. Silvica a îmbrăcat o cămășuță roz,tare scurtă,decoltată,transparentă,cu care ar fi înviat toți morții pentru judecata de apoi.Însă,domnul Gigi nu avea ochi pentru cămășuța roz.Îi azvârlise din nou
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
și dădu seama imediat de ce venise Ari pe punte atât de furios. Pe prima pagină era o fotografie veche, cu ei doi în prim plan, la începutul relației, când fugiseră de lume, ascunzându-se într-un tren oarecare, într-un vagon de clasa I, iar sub acea fotografie stătea scris cu litere de-o șchioapă: “Aristorel Onassis și Maria Callas în urmă cu douăzeci de ani - o relație extraconjugală pasională și veche de când lumea.” octombrie 2013 Referință Bibliografică: Aristo / Cristea Aurora
ARISTO de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362483_a_363812]
-
luat la revedere participanții în așteptarea următoarei întâlniri având bilete de călătorie la clasa întâi. Ionel căuta pe tichetul de călătorie numărul locului. În compartimentul unde se afla numărul locului său nu mai era nimeni. De altfel nici în restul vagonului nu erau prea mulți călători la clasa întâi. Și așa prețul biletelor chiar la clasa a doua era destul de mare. Și-a ocupat locul punându-și în plasa de sus servietă din care reținuse o carte care-l însoțea în
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
și că... poate nu aici se va opri acest basm. A dispărut în noapte la fel cum a și apărut! Ațipise o clipă ascultând ritmul roților de tren... când s-a trezit era ziuă. Soarele intra și dispărea pe fereastra vagonului în goană trenului alternând între lumină și umbră. Era singur. Nu realiza dacă era realitate sau vreo farsă a visurilor. Nu se poate ca această necunoscută să dispară din viața lui ca și când nu ar fi existat. Ce ciudat cum se
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
luat la revedere participanții în așteptarea următoarei întâlniri având bilete de călătorie la clasa întâi. Ionel căuta pe tichetul de călătorie numărul locului. În compartimentul unde se afla numărul locului său nu mai era nimeni. De altfel nici în restul vagonului nu erau prea mulți călători la clasa întâi. Și așa prețul biletelor chiar la clasa a doua era destul de mare. Și-a ocupat locul punându-și în plasa de sus servietă din care reținuse o carte care-l însoțea în
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
luat la revedere participanții în așteptarea următoarei întâlniri având bilete de călătorie la clasa întâi. Ionel căuta pe tichetul de călătorie numărul locului. În compartimentul unde se afla numărul locului său nu mai era nimeni. De altfel nici în restul vagonului nu erau prea mulți călători la clasa întâi. Și așa prețul biletelor chiar la clasa a doua era destul de mare. Și-a ocupat locul punându-și în plasa de sus servietă din care reținuse o carte care-l însoțea în
BERTHOLD ABERMAN [Corola-blog/BlogPost/361132_a_362461]
-
-și atinge scopul. Niciodată nu oferea direct cadourile celui vizat pentru a-și rezolva cazurile, era inteligent și agil, și astfel faima lui a crescut și clientela s-a extins și în rândurile mafioților. De exemplu, trei italieni furaseră un vagon care transporta rom. Unul dintre ei a fost arestat. Mafioții l-au contactat pe Nichita și i-au spus: „Nu contează cât ne costă. Noi vrem să-l scoți afară pentru că trebuie să dăm o altă lovitură mai mare, în
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
nu cred că avea noțiunea banilor, totdeauna intra gratis și la film. Îmi era milă când oamenii, ca să-și bată joc de el, îl puneau să arate cum face trenul. Nu-i refuza niciodată. Imita conductorul care striga „poftiți în vagoane”, fluierul anunța plecarea din gară, pe fondul gâfâitului greu al locomotivei, gâfâit ritmic, încetinel la început, apoi din ce în ce mai rapid și cu mai multă forță. Era un adevărat spectacol. Se mulțumea cu zâmbetul spectatorilor care ironici, îi lăudau talentul. Eram elev
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
mare ce scârția din toate încheieturile, aglomerat la orice oră, care oprea dincolo de sensul giratoriu, în stație. Și-n zi de azi visez că pierd acel autobuz ce mă ducea la „Zinca Golescu„ al meu colegiu... Au trecut aproape toate vagoanele prin Podul Viilor,pe deasupra mea, în viteză... Locomotiva șuieră undeva , departe, semn că trenul tocmai a ieșit de pe podul infernului! Îmi veni mirosul acela izbitor din copilărie și un gust metalic , toate îmi creară un disconfort aproape identic cu cel
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
marfar,/ Șuierul lui produce zâmbet,/ E trenul cursei în zadar.// Acceleratul de speranță/ Este mereu întârziat,/ Poate că e în mentenanță,/ Programul lui este schimbat.// Expressul- Orient- Luxor,/ Cel programat peste un ceas,/ Trece cu-n singur călător,/ Într-un vagon de bun-rămas”. (Orient Express) Poeta ne spune, că-n mersul vieții, ca într-un tren, din când în când, a poposit în gări pentru a respira poezie. „Dând prezentului un sens,/ În vagonul de safir,/ Într-un tren oprit din
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
Trece cu-n singur călător,/ Într-un vagon de bun-rămas”. (Orient Express) Poeta ne spune, că-n mersul vieții, ca într-un tren, din când în când, a poposit în gări pentru a respira poezie. „Dând prezentului un sens,/ În vagonul de safir,/ Într-un tren oprit din mers,/ Versul e un musafir.// Prin cuvântu-i fredonează/ Într-o scumpă înnobilare,/ Arta lui se conturează/ În plăcută reflectare.// În cătarea lui divină/ De material discret,/ Ideea pură și virgină,/ Îl alege
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368378_a_369707]
-
ca și prima dată pentru că, firesc, toți au dormit buștean. La sosire îi aștepta tati, anunțat prin telefon. Când autocarul a oprit și a fost nevoit să scoată geamantanele din cală a constat că acum cântăreau fiecare cam cât un vagon de marfă. Dar nu a avut timp să facă nici un fel de comentariu deoarece mami, după așezarea bagajelor în mașină, l-a îmbrățișat lipindu-se de el și i-a dat un sărut pasional pe gură. Extrem de surprins, tati a
EXCURSIA DE DOCUMNETARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368422_a_369751]
-
din gânduri, ș.a. În accepțiunea poetei, nu autorul alege ideea, ci ideea îl alege pe el: „În căutarea-i divină / De material discret, / Ideea pură, virgină, / Îl alege pe poet” (Versul). Versul capătă trăsături antropomorfice: „Dând prezentului un sens, / În vagonul de safir, / Într-un tren oprit din mers, / Versul e un musafir. Prin cuvântu-i fredonează / Într-o scumpă înnobilare, / Arta lui se conturează/ În plăcută reflectare.”( Versul). Cu adevărat, versul e musafir, atunci când poetul e vizitat de muză. Imagini
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
din Poprad, un oraș vechi și cu o dezvoltare economică destul de bună. Cu toate că eram destul de obosiți, am plecat pe jos din gară la stația de cablu și de aici am urcat în stațiune, cu un fel de tren cu două vagoane cochete, tras cu un troliu până sus. Ne-am cazat la un hotel destul de luxos față de ce văzusem eu prin stațiunile noastre, numit Satel. De la recepție am mers în cameră să ne lăsăm puținul bagaj și fiind ora micului dejun
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
umărul la greu, mulți săteni, ba și din împrejurimi, din Alexandria, din București, din Satu-Mare, din America și Australia, oameni cu credința din bătrâni nestrămutată. Mănastirea a început să ia ființă în 18 aprilie, 2004. La început au adus două vagoane militare. Acestea le-au fost lăcașul de vara, fără lumină, fără apă. S-a început apoi sistematizarea terenului, mai multe parcele, donate de săteni. A fost o muncă istovitoare, au cărat mult pământ ca să formeze platoul pe varful dealului, pentru
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
prezentatoare de modă. Acolo nu trebuia să te eforsezi. Erai distribuită clienților de casa căreia îi aparțineai, iar încasările se împărțeau relativ corect. Nici nu mai puteau ieși pe stradă dacă nu aveau, cel puțin, poșetă care costa cât un vagon de cale ferată, iar dacă aveai o rochie care acoperea, o my good! mai mult de 10% din suprafața corpului se cunoștea de la o poștă cât de țărancă erai. În case nu se mai putea locui dacă nu aveai cadă
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
nr. 1311 din 03 august 2014 Toate Articolele Autorului între ele există un tren parșiv fluieratul locomotivei trezește clopotele mute ale bisericii din deal la etajul șapte doar liftul mai urcă rar câte un suflet lichefiat oglinzile seamănă cu niște vagoane înșiruite pe șine lucioase reflectând ochii câmpiei înecați în praf în albia apelor taciturne borangicul se spală de alb mărgele (s)clipesc a furtună lacrimile ninse se adună în barbă știe că nimeni nu o să spargă lemne pentru iarna de-
(ST)ELE ŞERPUIND de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367913_a_369242]
-
egală, Doar că hoții...prinși ca blegii... Asta-i altă socoteală! Nu-s egali în fața legii, Cum nu sunt nici la ciordeală: Ăi deștepți, care de ani, Sunt deja de milioane, Și-ăi mărunți, coțcari, iau ani Condamnați la-mpins vagoane, Întrucât, cum știm cu toții, Nu-s școliți, nu-s educați, Și, ca fraierii, netoții, Banii-i dau la avocați, Pe când cei care au școală, Cei deștepți, cunoscători, Banii-i dau, fără-ndoială, Direct la judecători, Și plătesc o sumă bună
JUSTIŢIA ROMÂNĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367934_a_369263]
-
purtând eșarfe negre la baza urechilor. Cântau veseli în timp ce numărau coșurile: Orice iepuraș de soi, Este-așa cum suntem noi: Toată ziua se distrează, Iar noaptea, furând, lucrează!. Relu-Iepurelu știa ce are de făcut. Așteptă în liniște, lipit de ultimul vagon ca numărătoarea să se încheie și iepurii din ceata lui Hoț-Morcov-Cronț să obosească. De îndată ce sforăiturile lor răsunară în tunel, detectivul se strecură în locomotiva trenulețului și schimbă maneta de direcție. Sub conducerea lui, Trenulețul-Morcoviu prinse a aluneca înapoi, spre Gara
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
de coșuri cu ouă și iepuri de câmp, direct sub boticul lor. Dar mai mare fu mirarea lui Hoț-Morcov-Cronț, care se trezi legat de tovarășii săi, în mijlocul celor de la care se încumetaseră să fure. Relu-Iepurelu zâmbea, cocoțat pe unul dintre vagoanele trenulețului, bucuros că ouăle frumos vopsite fuseseră salvate datorită lui și că Mica-Iepurica devenise prietena lui. - Acum că enigma a fost elucidată, zise el, să-i pedepsim pe hoți așa cum merită.! La semnalul său, iepurașii prinseră să arunce cu ouă
POVESTEA IEPURAŞULUI DETECTIV de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368003_a_369332]
-
mașina și ai lua-o pe jos.. Tot pe 108, trecând prin Oakdale, ceva mai la vest de Modesto, un orășel unde am văzut pentru prima oară un tren în America în precedenta ședere din 2005, de fapt mai multe vagoane erau împodobite cu prilejul unui festival statal „al ciocolatei”și unde Societatea americană a căilor ferate „Amtrack” își făcea cu această ocazie și propria reclamă. Mai există unul al „usturoiului”, mai în sud și vest înspre ocean, la Gilroy... La
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
gării, iar restul, se strecurau înviorând doliul liniilor de cale ferată. Nu a început încă aglomerația. De la peronul unu, urc în tren, obișnuit cu șirul orelor nesfârșite de așteptare, spre destinația cunoscută. Pare pustiu, nici un călător nu vine după mine; vagonul lung și compartimentele goale își așteptă pasagerii derutați. Nefiind sigur că am luat trenul care trebuie, cobor și verific plăcuța de pe vagon. Urc liniștit înapoi și conductorul îmi compostează biletul cu un sunet sec, stingher, însă ferm care îmi pătrunde
EXODUL de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367318_a_368647]