2,308 matches
-
conflicte va imagina pozitivul, adică nu atât lucrurile nepermise, cât consecințele morale și sociale ale acestora. Oamenii nu se gândesc la consecințe, pe care nici nu le iau în atenție. Ei se gândesc să atace, să-și manifeste, total aiurea, vanitățile și carențele de comportament civic. Prin faptul că omul conștientizează o serie de efecte ale unor posibile fapte negative, el se va gândi mai mult asupra comiterii respectivelor fapte. Nu-mi spune ce nu trebuie să fac, ci spune-mi
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
joacă rând pe rând rolul lui Tolstoi și își iese din rol în chip șocant, sfidează conveniențele, se ascunde în locuri imprevizibile și este mustrat de tolstoieni, stupefiați inclusiv de hotărârea septuagenarului de a se apuca din nou de scris. Vanitatea artistului, nemântuită, modifică stereotipiile înaltei societăți și ale familiei, suspicioasă în privința singularizării iritate a acelui monarh cu aere de mujic. La 60 de ani (în 1888) Tolstoi, deja unanim recunoscut, inaugura o nouă stagiune a vieții și operei sale, oferind
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
La 60 de ani (în 1888) Tolstoi, deja unanim recunoscut, inaugura o nouă stagiune a vieții și operei sale, oferind succesiv " Sonata Kreutzer", "Învierea", "Părintele Serghi", "Hagi Murad", "Cadavrul viu". Nu se va vindeca nici la 70 de ani de vanitatea ambiției literare: "de fapt, orice muncă decât aceea la propriul tău suflet (...) orice altă muncă e un fleac". Circumscrierea acestei munci, un neabătut și imens exorcism al morții, celebrat de Tolstoi în toate cărțile sale, dar explicit în "Jurnal", l-
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
propriilor scrieri, de vreme ce s-a recurs la înduplecarea, de obicei fără rezultate, a unor cinici funcționari de partid ("nulitatea numită Gogu Rădulescu"), a unui pseudo-poet înregimentat politic, a unor profitori gen Titus Popovici (încondeiat cu inapelabilul "licheaua"). Masivul jurnal sau vanitatea zbuciumului jumătăților de măsură, astfel interpretat de Gelu Ionescu, se remarcă prin oralitatea intensă a consemnărilor ce răsfrâng un Mircea Zaciu monden, curios, sociabil, atent și cu simț practic, un legatar ludic al vechii societăți ardelene distruse de comunism, dar
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
angliști reputați, Virgil Nemoianu, Matei Călinescu, Ștefan Stoenescu, Sorin Alexandrescu etc. Nu dorim să insistăm asupra cauzelor pe care chiar nu le cunoaștem, ci mai curând asupra omului Cornel Mihai Ionescu, superconștient de valoarea sa performantă, dar complet lipsit de vanitatea specifică branșei scriitorilor. C. M. I. a fost în fond un superintelectual solitar și nefericit, sau mai curând melancolic (un curs al său se numise "Melancolia la Dürer", chiar dacă mereu însoțit de "efebi și bacante" studenți și studente de-ale lui
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a făcut din deznădejde un gest necugetat, îngreunător al stării ei principial insolubile. Cartea ar trebui să se numească Romanul omului care n-a înțeles că trebuia să o ia pe eroină în căsătorie." Există, pe de altă parte, o vanitate a situării narcisiste (în imaginar), drept centru al universului celuilalt. Gelozia însăși, ca suferință acerbă, are un revers ascuns, care face din naratorul proustian și din cei asemenea lui ființe care exaltă, în fapt, propriul eu. Dacă Proust tinde să
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
n-am niciodată curajul să-i cer astfel de promisiuni; mă mulțumesc să creez un obicei între noi, dar îmi dau seama ce șubred va fi, în fața primei ei mînii), imediat ce voi escamota ceva din viața noastră în fața unui străin, vanitatea ei va fi mai puternică și va trebui să izbucnească. Mereu aceeași concluzie, că tot ce s-a întîmplat n-a schimbat nimic, că sîntem în aceeași luptă ca și odinioară, egali în drepturi." Febrilitatea femeii, și aici se conturează
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
de care era cuprins, În auzul tuturor ce-l Înconjurau pe marele domn, Milco Îi roagă să-i Încuvințeze ridicarea unei biserici și totodată să primească a fi și ctitor al acestei biserici. Această ctitorire a domnului, chiar simbolică, acoperea vanitatea lui Milco și pe de altă parte mărea prestigiul construcției. Brîncoveanu foarte sensibil, măgulit și de primirea făcută de locuitorii din Baia de Aramă, impresionat și de rugămintea lui Milco, Încuvințează zidirea bisericii, și primește a fi ctitor, dînd dispoziții administrației locale
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
folosește ironia, satira și sarcasmul pentru a ilustra moravurile societății omenești. Având un statut social onorabil, Jupân Dumitrache Titircă, poreclit "Inimă-Rea", este "cherestegiu", "căpitan în garda civică", bărbat căsătorit, cetățean ambițios, care reprezintă tipul încornoratului. El este gelos, plin de vanitate , deranjat de un "coate-goale", "moftangiul", "mațe-fripte", care se ținea după familia lui, la întoarcere de la spectacolul din grădina "Iunion". Are o anume infatuare prostească, lașitate, îngâmfare, amor propriu, fiind credul și naiv în privința onoarei de familist. Prostia, obsesia de a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tindem necontenit la a le mări și a le întinde!" Muncă, străduință, modestie, realism față de împrejurările timpului, iată însușiri recomandate de Xenopol cu accent programatic. "Să nu ne orbim noi înșine prin lingușiri și înălțări peste ceea ce suntem în adevăr!" Vanitatea e un păcat costisitor pentru orice națiune. Ceea ce reclama istoricul, în fond, era un efort substanțial de adâncire în sine, de autocunoaștere, ca o condiție a mobilizării energiilor latente. "Astăzi răul e mai mult înlăuntrul nostru, din cauză că elementul bun rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
ce? Spre un sistem "original", ne spun ideologii Frontului, preocupați a-și asigura o libertate de mișcare cât mai amplă, vecină cu bunul plac de până mai ieri. Originalitatea în acest domeniu e un concept capabil a măguli poate unele vanități, dar și să ascundă carențe de program. După o jumătate de an de la declanșarea Revoluției, nu s-ar putea spune că beneficiarii ei, acum legalizați printru-un simulacru de alegeri libere, au făcut eforturi deosebite pentru a defini originalitatea sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
cadă și mai tare și, când va fi departe de începuturile sale, va cădea mai mult ca niciodată. Va plăti scump voința să de depășire și evoluție"11. Etichetarea de discipol modern al lui Nietzsche nu-i convine lui Cioran. Vanitatea să de gânditor pe cont propriu îl face să nege radical ideea că ar fi influențat de lecturile sale și tot vanitatea îl face să uite că la el lecturile se transformă în experiențe proprii. Pe Dostoievski, de exemplu, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să de depășire și evoluție"11. Etichetarea de discipol modern al lui Nietzsche nu-i convine lui Cioran. Vanitatea să de gânditor pe cont propriu îl face să nege radical ideea că ar fi influențat de lecturile sale și tot vanitatea îl face să uite că la el lecturile se transformă în experiențe proprii. Pe Dostoievski, de exemplu, nu-l citește pur și simplu, ci îl trăiește, așa încât, pe parcursul lecturii, spune ca se simte fantasmal un epileptic. Preocupat să impună ideea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pampei, predispoziția religioasă și acea melancolie esențială a gaucho-ului, pe care le regăsim în cântecele pe care le cântă la ghitara. Pentru ca mai tarziu, când țara a deschis porțile imigrării, o dată cu tumultuoasa și materialista dezvoltare a orașului Buenos Aires, cu vanitatea și corupția politicienilor săi, cu arivismul și cinismul oamenilor ei de afaceri, sentimentul de exil pe propriul pământ să se intensifice, aceasta predispoziție incipientă a argentinianului să se agraveze, pentru a se complică, în cele din urmă, cu un complex
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
eram odată"176. SCRISUL, TERAPIE LA SÁBATO ȘI CIORAN "Sunt sigur ca, daca nu as fi înnegrit hârtia, m-aș fi omorât de mult." (Cioran, Ispita de a exista) "N-am scris pentru a câștiga bani, nici premii, nici pentru vanitatea de a-mi vedea numele tipărit. Am scris ca să rezist existenței ce mi se oferea. Dacă n-aș fi scris, aș fi murit." (E.Sábato, Între scris și sânge) Scrisul că necesitate imperioasa. Nu m-am considerat niciodată un scriitor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în față, aflându-le punțile comune, ceea ce-i apropie că modalități de expresie a subiectivității, de discurs, cu referiri la weltanschauung-ul lor (idei, scriitura, metafizica). Este un demers care implică să te supui pericolului de a fi acuzat de vanitate, pentru că Cioran și Sábato nu pot fi introduși în clișee, fiecare este el însuși un univers greu de analizat și sistematizat. Și apoi, să nu uităm că au fugit toată viața de sistem. Parafrazându-l pe Fernando Savater 3, e
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
tem de concluziile pe care un copil le poate trage citind opera asta înfricoșătoare."63 Încetineala cu care și-a dat publicității scrierile, datorată permanentei căutări a mesajului adevărat, l-au dat deoparte din prima linie a scenei unde primează vanitățile și banii. Toată tirania pieței, cu urgentele sale oportuniste, nu l-au făcut să-și grăbească deloc pulsul creației, lent, însă în acord cu ritmul sau interior, ca o picătură care întârzie să cadă, insistența și încăpățânata. Prea multe speranțe
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
apel la puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, la mila, dragostea, dreptatea și voia Sa. Cele mai frumoase pagini oratorice au fost inspirate de gândul la măreția lui Dumnezeu și la fragilitatea creaturilor, mărturie stând omiliile despre căderea lui Eutropiu. Sensul vanității lucrurilor din lume, care i se revelează cu atâta forță, are ca punct de sprijin necesar înțelepciunea dumnezeiască: Dumnezeu este portul care nu cunoaște furtună, adevărata cetate, pe când în lumea aceasta noi suntem doar ca niște călători care poposesc pentru
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
merge la școală. De aceea, se poate spune că pentru Creangă copilăria nu este doar o etapă a vieții, ci o calitate a ei,un mod de a fi. Amintirile lui Nică curg senine și lipsite de insinuări, netulburate de vanitate, însușirea caracteristică a lor fiind atmosfera de voie bună, de sagă și șovialitate, care îl intâmpină pe cititor de la prima pagină și se menține fără știrbire până în final. Dar pentru copilul Nică, imaginea părinteluiăpopii) rămâne pentru totdeauna asociată cu ―instrumentelelui
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
apel la puterea și înțelepciunea lui Dumnezeu, la mila, dragostea, dreptatea și voia Sa. Cele mai frumoase pagini oratorice au fost inspirate de gândul la măreția lui Dumnezeu și la fragilitatea creaturilor, mărturie stând omiliile despre căderea lui Eutropiu. Sensul vanității lucrurilor din lume, care i se revelează cu atâta forță, are ca punct de sprijin necesar înțelepciunea dumnezeiască: Dumnezeu este portul care nu cunoaște furtună, adevărata cetate, pe când în lumea aceasta noi suntem doar ca niște călători care poposesc pentru
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
o profundă înțelegere a condiției umane și a limitelor acesteia. Datele acestea de ordin Psihologic și spiritual cîntăresc foarte mult în economia cărții lui Paul Diel. Printre altele, ele au în atenție și problema mitului. 3. Mitologia o mască a vanității culpabile și a conflictului intrapsihic În diferite secțiuni ale acestei cărți, psihologul Diel definește succint mitul. El ar fi o "materie intuitivă aflată la baza tuturor religiilor..."15 sau "o psihologie intimă care se exprimă cu ajutorul unei terminologii simbolice".16
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
lor. Interesează acum interpretarea specială pe care Paul Diel o dă făpturii ofidiene, în totală contradicție cu cea teologico-metafizică. Referindu-se la mitologia generală a șarpelui, autorul francez este convins că aceasta simbolizează "spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului".19 Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic "prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît vanitate".20 Nu întîmplător la vechii greci, șarpele îmblînzit și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
aceasta simbolizează "spaima nespiritualizată și nesublimată a imaginației exaltate: vanitatea culpabilă, principiul răului".19 Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic "prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît vanitate".20 Nu întîmplător la vechii greci, șarpele îmblînzit și chiar mort simboliza înfrîngerea vanității. Oprindu-se apoi în exclusivitate la creștinism, Paul Diel interpretează mitul șarpelui ipostaziat în figura lui Satan. Acesta ar traduce pe plan pur psihic "forța subconștient
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Mușcătura dureroasă, veninoasă și mortală a șarpelui s-ar traduce pe planul simbolismului psihic "prin remușcare sau prin tortura culpabilității refulate, care nu este altceva decît vanitate".20 Nu întîmplător la vechii greci, șarpele îmblînzit și chiar mort simboliza înfrîngerea vanității. Oprindu-se apoi în exclusivitate la creștinism, Paul Diel interpretează mitul șarpelui ipostaziat în figura lui Satan. Acesta ar traduce pe plan pur psihic "forța subconștient motivantă care duce la ignorarea chemării "spiritului" (dorința esențială) și la exaltarea dorințelor multiple
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a bucuriei și dă vina pe slăbiciunea subiectului, care pradă unor dorințe iraționale, care nu pot fi deci armonizate -, nu este capabil să realizeze starea de bucurie, sensul vieții. Refularea acestui sentiment de slăbiciune culpa esențială a naturii umane este vanitatea (incapacitatea de a-și mărturisi greșelile), în cadrul vanității culpabile sînt concentrate toate formele multiple pe care falsa motivație este susceptibilă să le îmbrace; vanitatea aceasta constituie cauza comună și legală a tuturor deformărilor subconștiente. Pentru a învinge aceste deformări de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]