1,781 matches
-
fi putut să nu-i fiu dacă ar fi trăit alături de mine, mi-ar fi gătit, mi-ar fi cârpit rufăria? Am fi devenit unul și același, iar pactul sacru al căsătoriei ar fi constituit siguranța și căminul nostru pe vecie. Ea era o parte integrantă, o evidență a acelei pure, neștirbite, plenare încrederi în bine, care nu mi-a mai fost dăruită nicicând de atunci încolo. Mult mai târziu, mi s-a părut că, în oarecare măsură, m-am vindecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că le iubesc pe alea două femei, da’ le-am iubit cu adevărat - adică, în măsura în care sunt eu capabil de iubire. Sunt oare? Nu știu. Și am mai iubit... oh... în trecut... alte femei... alți oameni... pierduți acum, pierduți, duși pentru vecie... dar tot n-ar fi dus la nimic... rahații și ratații și ticăloșii nu pot fi fericiți, așa că tot există puțină dreptate pe lumea asta. Ajunsesem la stadiul în care-ți vine foarte greu să pleci, în care e foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
realizez din nou plenitudinea, pe care nu o mai cunoscusem din clipa în care mă părăsise. Hartley făcea apel la întreaga mea făptură, și doream s-o strâng în brațe și s-o covârșesc și să zac alături de ea pe vecie, jusqu’à la fin du monde; și, da, să-i uluiesc umilința cu vigoarea iubirii mele, dar, în același timp, să fiu și eu umil, și s-o las să mă alinte și s\-mi redăruiască tot ce era mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fost furios, gelos? — A fost cumplit. Știi, nu putea crede că sunt nevinovată. — Hartley, am replicat eu, legătura noastră a fost nevinovată, dar foarte serioasă, în anii aceia s-a întâmplat între noi doi ceva care avea să dăinuie pe vecie. Așa că, într-un fel, era normal ca Ben să fie impresionat, i-ai povestit ceva care a schimbat cu totul fața lucrurilor, îl pot înțelege. — Refuza să creadă că n-am fost amanți, gândea că l-am mințit când i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
noi, eternitatea e o iluzie. E ca un basm cu zâne. Când ceasornicul bate ora douăsprezece din noapte, totul se spulberă și se preface în nimic. {i vei descoperi că te-ai descătușat de ea, că te-ai eliberat pe vecie, că poți lăsa biata fantomă să se volatilizeze. Ceea ce va rămâne vor fi doar obligații banale și interese banale. Și vei simți o imensă ușurare, te vei simți liber. În prezent ești pur și simplu obsedat, hipnotizat. În timp ce vorbea, James
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fie a mea, și s-o redeștept, s-o fac să zvâcnească și să vibreze la ideea unei posibile libertăți. Da, cheia era singurătatea, acum înțelegeam acest lucru. Trebuia să fiu singur cu ea cât mai curând, și apoi, pe vecie. Când fusese prizoniera mea, cât de umilită trebuie să se fi simțit de prezența celorlalți în casă. Era necesar să nu mai existe martori. Am să-i spun acest lucru. Nu va trebui să se integreze în lumea mea mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și pe afară un soi de dans ritual sub ochii lui James, ai lui Lizzie și ai lui Perry, mă gândeam la Hartley, și prefiguram o viață senină alături de ea, în căsuța în care aveam să ne ascundem amândoi pe vecie. Dar dacă înfăptuiam ceea ce doream cu atâta intensitate, unica dorință care mă mai putea consola, adică dacă îl desființam pe Ben, îl omoram, îl schilodeam, îi vătămam mințile sau îl trimiteam la închisoare, aș fi putut apoi să plec cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de viteze era cuibărită într-o piele moale, încrețită. Covorul gros, imaculat. Liniștea, intimitatea mașinii invita un ocupant privilegiat. Iar eu eram gata să-i închid laolaltă, în interiorul acesta sacru, pe James și pe Lizzie, și să-i expediez pe vecie, întocmai cum i-aș fi ferecat împreună într-o ladă pecetluită și i-aș fi cufundat în mare. În timp ce mă întorceam spre casă, m-am uitat automat în cotețul de câini, unde Gilbert instalase cu atâta grijă coșul menit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
L-am zvârlit în pierzanie, cu propriile mele mâini. Nu mai exista acum nici o cale de a-mi redobândi vărul, de a doborî bariera pe care el și cu mine o înălțasem atât de ingenios între noi. Eram despărțiți pe vecie. Și mi se părea curios că acest lucru nu se întâmplase mai de mult, atât de primejdioși eram unul pentru celălalt. A doua zi mi se punea pur și simplu problema umplerii timpului până la ora patru. La început, mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
te iubesc cum trebuie, și nu numai să fiu stupid «ândrăgostită». Dragoste adevărată, nu «ânamorare». Charles, haide să facem să nu mai existe de acum înainte despărțiri, meschine pasiuni posesive și intrigi. Fie ca pacea să sălășluiască între noi pe vecie, acum când nu mai suntem tineri. Te rog, dragul meu. Lizzie P.S. Vino curând la noi, să ne vizitezi la Londra.“ Ce scrisoare mișcătoare, terminând cu o invitație „la noi“. {i: „Simt că greșesc, dar tu ar trebui să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o ating în caz că s-ar fi mișcat sau s-ar fi oțelit pentru a izgoni o eventuală vecinătate momentană. Dar lucrul ascuns refuza să mi se arate; aveam o senzație împanicată că dacă nu-l prindeam acum, o să dispară pe vecie, cufundându-se în tenebrele totale ale inconștientului. În clipa asta, poate pentru ultima dată, tocmai încerca să străpungă suprafața. După un tip am renunțat să mă mai încordez, deși încă speram că acea amintire finală, esențială, o să-mi revină brusc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cel mai mare act al Istoriei noastre naționale, acel pentru care generații întregi au luptat și au murit, acel în nădejdea căruia au trăit dela Nistru și panala Tisa toți Românii despărțiți de o soartă nemiloasa și puneți, Sire, pentru vecie temelia unei Românii mari și a unei vieți naționale pe care să se poată de aci înainte desvolta în pace și în fericire întregul neam românesc. -------------
DECRET-LEGE nr. 3.631 din 11 decembrie 1918 privitor la alipirea Transilvaniei la Regatul României. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/133542_a_134871]
-
sunt o (fată) și vreo (fată). SINTAXA ADJECTIVULUI NEHOTĂRÎTTC "SINTAXA ADJECTIVULUI NEHOT|R~T" Adjectivul nehotărât ocupă de regulă poziția de determinant într-o relație adnominală realizând funcția de atribut: „Din orice clipă trecătoare/|st adevăr îl înțeleg:/ Că sprijină vecia-ntreagă/Și-nvârte universu-ntreg.” (Ibidem, p. 206) PRONUMELE RELATIVTC "PRONUMELE RELATIV" Trăsătura distinctivă, definitorie a clasei pronumelor relative este de natură sintactică; pronumele relative sunt mijloace de exprimare a relațiilor sintactice dintre propoziții; se cuprind în clasa mai amplă a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în academii.” (M. Eminescu) • fie, din perspectiva opoziției iterativ-noniterativ, ca iterativă: „Și peste arbori răsfirați / Răsare blânda lună, Ce ne găsea îmbrățișați, / Șoptindu-ne-mpreună.” (M. Eminescu) • fie, concomitent, din amândouă perspectivele: „A noastre inimi își jurau / Credință pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau / De floare liliecii.” (M. Eminescu) Predominarea uneia sau alteia dintre valorile aspectuale este adeseori condiționată de conținutul lexical al verbului sau de structura sintactică a contextului în care verbul la imperfect se cuprinde ca predicat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
variantei marcată stilistic, conținutul semantic al termenului subiect este reluat (sau anticipat), printr-un alt termen lexical (sau propozițional): Subiectul simplu, realizat prin substantive sau pronume nepersonale (cel mai adesea, pronume demonstrative), este reluat printr-un pronume personal: „...Atunci în vecie Suflarea ta caldă ea n-o să învie.” (M. Eminescu) Observații: Mai ales în limbajul popular, subiectul substantival este anticipat printr-un subiect pronominal, acesta din urmă fiind expresie a încărcăturii stilistice a enunțului: „Stăi măi porcane, că te căptușește ea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-au poate / Aste foi de dânsa scrise.” (M. Eminescu, I, 125) și așa (eventual întărit de adverbul tot) (când circumstanțiala modală se introduce prin după cum și precum): „Precum Atlas în vechime sprijinea cerul pe umăr, Așa el sprijină lumea și vecia într-un număr.” (M. Eminescu, I, 132), „După cum nomazii erau dușmanii naturali ai geților, tot așa plugarii veniți la ei le-au fost prieteni.” (V. Pârvan, 141) În cadrul funcțional descris de natura și planul semantic al relației de dependență, elementele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că s-a păcălit o dată...” (C. Petrescu, Procust, 303) Uneori deși are valoare de prepoziție, fiind marcă a unui circumstanțial concesiv simplu: „Ea răsuflă adânc, deși încet...” (M. Eminescu, P.L., 84) • pronume (adjective) relative (nehotărâte): orice, oricine, oricare, oricâți: „Temeliile veciei, orice-ați face-s ale noastre.” (T. Arghezi, 74) • adverbe relative: cât, oricum, oricât, oriunde, oricând: „Cât de mult ar îmbătrâni ochii, în privirea lor licăresc câteodată scânteietoare rămășițe de tinerețe.” (M.Codreanu, 181), „Orice individ, oricât de modeste ar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
foarte priceput în meșteșugul oieritului.” (M. Sadoveanu, X, 516) • a poziției sociale (administrative, profesionale etc.): „Pe urmă am numărat oile și Alexa baciul le-a însemnat la răbuș.” (M. Sadoveanu) • a desfășurării unui proces metaforic: „Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreagă scoate.” (M. Eminescu, I, 130) „Taci. Nu te mișca. / Din întunericul meu s-a deșteptat Și zboară-n văzduhul înstelat / Acvila amintirii.” (T. Arghezi, 94) Observații: Procesul de identificare se face adesea din mai multe perspective, descrise de mai
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
că m-am născut să fiu un om prea bun, considerat nebun (pierd multe când spun).. Păcat că viata fuge din mâini ca un shotgun și nu’mi mai convine să fiu bun, și asta e păcat acumă. Poet pe vecie -Te rog, lasă-mă să te privesc, ești atât de frumos când cazi pe gânduri -Vrei să ieșim undeva? -Nu, nu.... Lucrează! Cum merge piesa? -N-am personajul principal. -Atunci scrie despre tine! -Mhm Ă Eu scriu o tragedie, nu o
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
își găsește liniștea oarbă într-o surdo-mută gălăgie. Ce ironie, când comedia se transformă într-o tragedie Si, deși bogat spiritual, moare în sărăcie Ce magie că, deși n-o să mai fie, Moartea nu-l împiedică să fie prezent pe vecie. Ce parodie... Se spune că moartea e vie Și prinde viață când ajungem în sicrie. Viața te omoară, iar moartea te învie, Viața e un somn adânc, moartea e o insomnie Ce nu durează o vecie! Omulnu-i sortit să fie
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
să fie prezent pe vecie. Ce parodie... Se spune că moartea e vie Și prinde viață când ajungem în sicrie. Viața te omoară, iar moartea te învie, Viața e un somn adânc, moartea e o insomnie Ce nu durează o vecie! Omulnu-i sortit să fie fericit.... Deși nu crede în soartă (doar ideea de a fi fericit il face fericit!), Căutând, mereu, o poartă prin care să se scoată, Se simte împlinit pentru că a iubit și a îndeplinit ce-a simțit
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
în doi sau trei, cu-ncetul, O sticlă la un raft de gând, Apoi tot alfabetul. Mereu aminte să-ți aduci Ce scris a cronicarul: Să spargi tăcerile cu nuci Și să citești Cotnarul. Pe crinul cupei scrise sunt însemnele veciei: Femeia, vinul, lângă cânt Și legea ospeției. De vinu-i dulce ori amar, Tu dă i prinosul vieții, Să-mbătrânești ca un Cotnar E scutul tinereții! ION MICLĂU Născut la 25.12.1940 în localitatea Gepiu, Județul Bihor. Urmează un institut
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
decorat de Președinția României cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de ofițer. Dincolo de vasta sa activitate literară și a aplecat gândul și asupra locului sacru al istoriei și al nat urii băt rânului Cotnari. întomnare Când vremea-și revarsă al veciilor har Pe coaste-mbrumate-n lumină Din lacrima firii pământul în dar Primește-o scânteie divină. Din ea se aprinde-n struguri altar Și-amestecă soarele-n tină Jertfirea din boabe o clipă măcar La razele verii se-nchină. Smaralde, rubine, bătrân
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
razele verii se-nchină. Smaralde, rubine, bătrân chihlimbar; Ciorchinii de ceruri se-anină Și-și picură sângele sfânt în pahar Să fie jertfirea deplină. Și raiul coboară pe plai la Cotnar Miresme adorm pe colină Când vremea-și revarsă-al veciilor har Pe coaste-mbrumate-n lumină. CORNELIU ȘTEFANACHE (n. la 23 august 1933, în Panciu, județul Vra ncea - d. 12 ianuarie 2009, Iași). Romancier, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Facultatea de liter e din Ia și, redactor la Radio Iași, redactor
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
cele mai vechi timpuri neprețuitele comori ale neamului. Cu un pic de poezie, poate înmiresmăm un întreg secol, iar cu o carte putem influența un univers întreg. Noi suntem molecule mici pe apa invizibilă a timpului, dar cărțile sunt pentru vecie. Cartea îi așteaptă pe toți cei care vor să îi cunoască tainele. Piramidă în inima celor care o iubesc, cartea ajută pe oricine și se poate împrieteni cu toți cei care o iubesc. Cei care spun că o carte este
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]