2,286 matches
-
niște oase... - Și-ai trecut? - Cum să trec? Nu pe mine, pe vecina noastră o chemase Cristina. Dar ea se luase, de la o vreme, cu niște treburi ciudate, cică vrăjitorești și, după o lună, murise. Dumitrescu Vasile susținea că totuși vecina nu murise pe bune și că i se mai arăta uneori. D-aia, în mintea lui, întinzîndu-i o cursă, o și trimisese pe Cristina până la câinele Perju, ca să verifice el, pe viu, pe care din ei, cei doi câini, îl
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
comision moderat, într-un circuit select de familii, circuit căruia îi aparțineau și surorile Stamatescu. Acum însă radiatorul congelatorului doamnei Andronache se defectase. Și Patricia o consilie pe Cocondy să evite o vreme să facă târguielile dintre puii putreziți ai vecinei, până ce doamna Andronache se va hotărî să-și arunce la pubelă întregul stoc, înverzit de stârvuri. Cocondy trebuind deci să se aprovizioneze, mai curând, de la doamna Belisarie și limitîndu-se la a o sprijini pe doamna Andronache prin mici împrumuturi. Patricia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a intrat în viața lui Tamba. Era duminică dimineața și lenevea în pijama. A auzit glasul mamei și al unei femei însă n-a dat importanță și a citit în continuare romanul care i se părea mai captivant decât probabila vecină. Ele continuau să discute vesele când deodată pătrunse mama lui în cameră cu un pisoiaș în brațe urmată de dirigintă, care-și băgă capul pe ușă, curioasă de reacția elevului : - Laur, ai musafiri! Pe doamna dirigintă și acest pisoiaș minunat
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
În acel an doar două clase A și C au încăput în Anexă, total izolată de restul școlii. Avea la C numeroase cunoștințe: Cornel văru-său, Radu matematicianul liceului, Dorin prietenul de la cercul foto și coleg până în clasa VIII- a, Emilia vecina lui de la 3 ani, Ică impresionant prin vocea lui ș. a. Era o clasă întunecată și mică și se potriveau fix cu numărul de locuri din bănci, însă le plăcea< nu simțeau tumultul școlii, existau numai ei, profesorii și libertatea! Norocul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
las? Ce marfă! Ți-e mai mare dragul să ai așa ceva pe tine. Uite haine, poți să dormi îmbrăcat și să te duci pe urmă cu ele la nuntă! Aglaia tot mai stăruise. Se răsteau unul la altul, se rugau, vecina se prefăcea că voiește să plece, îl trăgea de mână pe Stere până la ușă, negustorul alerga după ei, târând hainele și arătîndu-i-le, le răsuci pe toate părțile, lăudîndu-le croiala și calitatea. Vorbea tot mai tare, se înduplecă în cele din
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu frica lui Dumnezeu, căutau banii pe după polițe, pe sub saltele, pe unde-i aveau ascunși. - S-a răit lumea, zicea a lui Matei. Poate ne-o vedea Sfântul și pe noi... Au dat toate, a lui Gogu, a lui Spiridon, vecinele. Funcționarul scria în registrul lui, băga piesele de alamă în buzunar, pleca mai departe. La câte o curte a nimerit pe bărbați. Ăștia erau ai dracului. Veniți atunci de la munci de noapte, osteniți, fără gând la Dumnezeu. - La ce ne
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
altarului și se trăgeau către naos, în umbra stranelor. Ochii lor bătrâni, plini de ape, albi în pânza aceea de lumini amestecate, străluceau mărunt, clipind când și când. 136 Baba Mița se uita împrejur, după ce se mai obișnuise. Își vedea vecinele, spăsite toate, ascultând vocea preotului, și le măsura cu privirea ei aprigă. Baba Chirița, una puțină și slabă ca scândura, de nu mai avea dinți de loc, morfolea singură ocări văzând vânzoleala muierilor tinere care ieșeau repede afară. Pe zidurile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
femeilor. Auziră grinzile căzând la zidari. Focul topise în căldura lui magaziile și sărea peste salcâmii cuprinși de flăcări. Se aprinseseră și duzii din grădina oltenilor. Pe străzi alergau câinii cu părul zburlit. Cineva spunea: - Să se ducă la pompieri, vecine, la gară, c-o trăsură! Stere înțelese că, dacă pârjolul trecea de biserică, se duceau și casele lui. Strigă năprasnic la băiatul de prăvălie: - Pune mâna pe topor și haide după mine! Săriră și alți vecini, cu niște cazmale. Pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
i-a făcut nuntă, a dus-o în mahala la el, au petrecut, scăpaseră și părinții cu fața curată. La vreun an născuse un băiat pe care-l iubea de nu mai putea. Încă nea Fane spunea: - Intraseși la idei, vecine, și, uite... Ai și nepot! - Am, să-mi trăiască! Ce vrei? Așa o fată cuminte ca a mea, mai rar! Nu mi-a ieșit din cuvânt. E drept că a găsit și un bărbat bun... - Da ce-i? - Amărâți de-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gazul și i-a dat foc cu chibritul. S-a dus până la pompă și-a umplut găleata. Trecea nevasta lui Spiridon. A oprit-o: - A murit al meu! i-a spus și s-a așezat pe plâns, s-o vadă vecina cât suferă. - Ce spui? - Da. Sărăcuța de mine, că rămân singură și pedepsită de Ă-lde-sus! S-a întors repede cu apa. Aglaia despuiase mortul. Mâinile croitorului, păroase și slabe, atârnau peste marginile patului. Muierea îl acoperi cu un țol și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cocoșată. Te zdruncina? * -Oho... - Cu pruna asta a lui? - Cu. - De-aia umblai tu după alde Tilică? Ia vezi apa aia! Florica fugi sumețindu-și mânecile. Ridică ușor căldarea de pe foc. Turnă în albie. Căută săpunul și ștergarul să le ducă vecinei. Aburii se ridicau deasupra, fierbinți, și ea își aduse aminte de vorbele Aglaiei... Într-o vară, frizerul o întîlnise pe la pompă. Mergea, mergea, că-și lăsase prăvălia singură. Florica, înaltă, frumoasă, abia pășea peste Cuțarida. I se tăiaseră picioarele lui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dimineața, rostise. Muierea râsese parșiv: - Ce faci, domnu Tilică? - Ce să fac? Muncesc. Parcă dumneata nu știi? - Da de cântat, de ce nu mai cânți seara din mandolină? Că tot întind urechea s-auz, și dumneata, domnu Tilică, nimic... -Dă... Treceau vecinele pe lângă ei. Frizerul zisese încet: - O să ne iasă vorbe. - Și ce dacă! Mi s-a urât... - Ba nu, zău, coană Florico... - Cum îți spun. Bărbatu ăsta al meu parcă-i un stîlp! Nu mă distrează și el, nu se interesează
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dacă zici dumneata... 288 Nevasta descuie șifonierul de nuc. Hainele pline de molii ale lui Gogu fură întinse pe masă. Florica le perie și lustrui și pantofii. Căută o cămașă curată și-l îmbrăcă. - Nu -lam bărbierit! își aduse aminte vecina. -Așae. Și dădu fuga să-l cheme pe Tilică. La acesta prăvălia era plină. Unde cântau sticleții și ucenicii nu mai pridideau cu foarfecele! Patronul număra banii la tejgheaua lui de Ungă ușă. Femeia a urcat scările, s-a uitat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-l bărbierească pe Gogu. Nu mai călcase în curtea croitorului de mult. Florica umbla repede-repede în fața lui, fără să-l privească. Nu era departe, două garduri. Aglaia chitise totul în casă. La capul mortului ardeau luminări groase, aduse de vecine. Acestea aflaseră de moartea croitorului de la femeia lui Spiridon. Frizerul își șterse obrazul cu palma lui albă și parfumată și privi pe răposat. Gogu ședea cu mâinile pe piept, nemișcat. - Te duseși și matale, fl plânse meșterul. Te duseși, mă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
măsuri de coșciug. Popa își pusese odăjdiile și deschisese cartea. După aia se învoi cu văduva când să vină pentru slujba de înmormîntare. În timpul ăsta, meșterii măsurară, scriseră pe o hârtie lungimea și lățimea sicriului și plecară. Florica trimise o vecină la cârciumar să-i aducă țuică și o împărți muierilor. Începuse priveghiul. Se umpluse curtea de babe. Nu lipsea una: Mița adusese o mână de crizanteme albe, atunci culese din grădina ei, Tinca, mai slabă și uscată, bolborosea cuvinte neînțelese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a întins masa și-a trimis vorbă șuților din Grant și din 311 Mandravela, caramangiilor, hoților de lemne de la gara Filaretului, să vie cu mic, cu mare, că se cunună cu a lui. De dimineață plouase în duminica aceea. Niște vecine o ajutaseră pe țigancă să strângă lucrurile, să nu le strice potopuLFusese o ploaie repede și caldă, apoi ieșise soarele. Iar au așezat scaunele sub duzi. În casă, muierile o găteau pe gagică. Bozoncea se învîrtea de colo până colo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ca scrobeala de rufe si duzii Cațaveiului, plini de păsări și țipăt. Nasul plângea pe umărul lui §i-i strângea mâna rece: - Mă frățioare, nu muri, mă, că ai nuntă azi, nu muri... Și-n loc de văl de mireasă, vecinele au pus la poarta Didinei o treanță neagră, pe care-o bătea vântul primăverii. Până seara au ocolit mahalalele ca să-și piardă urmele de sergenți si, când s-a întunecat bine, au coborât în groapă, la loc sigur, plătind șoferilor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
furiș mâna si-a mînguat-o. Gagica i-a aruncat scârbită degetele. Era deselată de dureri și-i vâjâia capul. De-acum se dusese liniștea ei, trebuia să-l urmeze pe Paraschiv și la viață, și la moarte, roaba lui era... Vecinele au chemat poliția, au sosit comisarii, au cercetat cum -lau omorîț pe staroste și -lau dus la Morgă, cu Nicu-Piele alături, i-au despuiat, le-au făcut autopsia și i-au trimis înapoi după ce ținuseră școală pe ei. Praporgicu 1
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tot. Dinspre margini se adunau norii, vălătuci-vălătuci. Apoi s-a iscat un vânt. Gutuile galbene se scuturau în grădini. Muierile alergau prin curți după rufe. Le luase vijelia cu prăjini cu tot. Alergau și ocărau. Marița se păruise cu o vecină, că li se încurcaseră trențele. Maidanul fusese cosit de scaieți. Pământul aspru și tare gemea sub biciul vântului. Peste malurile galbene fulgerele brăzdau cerul. Vântul se ogoise de la o vreme. Se făcuse liniște. Încremenise și firul ierbii. Cerul întunecat căzuse
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era valoros ca semnificație, el a avut și multe eșecuri, specifice secolului al XX-lea. Deși Charta Națiunilor Unite prevedea ideea de securitate colectivă (capitolul VII), pe timpul Războiului rece nu s-au respectat condițiile, nici pe durata agresiunii Coreei de Sud de către vecina sa din nord (1950-1953), profitând de absența fostei Uniuni Sovietice în Consiliul de Securitate, nici pe timpul invaziei Kuweitului de către Irak, provocând Războiul din Golf (1990-1991). În ambele cazuri, aplicarea principiului securității colective a fost diminuat, deoarece O.N.U. a
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
din alternarea perspectivelor, o voce familiară relatează parcă din actualitate, din vecinătatea „gărgăunariței” (aceea a copilului, desigur), o alta amestecă planurile și rememorează, șovăind printre debriurile memoriei, experiențe și senzații difuze. Intervin și alți naratori sau interlocutori ocazionali (mama, o vecină etc.), edificator pentru valorificarea ironică a polifoniei dovedindu-se mai cu seamă finalul Luptei cu gărgăunii („Am văzut atunci cu ochiul celălalt, rușinat, ce țâțe frumoase și bune/ Au femeile de la noi și cred că mai mult asta m-a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu fata aia draguță? Cristina! Da, da așa o cheamă! Bunule Dumnezeu! Cănd te găndești că era doar rațușca urătă și proastă! Cine, Cristina? Nu, Ano! Ștefan! Uite acum ce lebădă grațioasă și respectuoasă! Aceste guri vopsite în roșu erau vecinele în etate ale lui Ștefan.În limbaj rural:țațe iar în limbaj urban:pensionare. Să revenim la Gavriel sau noul Ștefan. Se bucură atăt de intens de existența sa încat prețuia fiecare secundă. Se împacase cu parinții după cum am aflat
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
zece ani, soacra, a cărei rezoluție fu de a se dibui ouă și brânză la câteva babe care se presupunea a mai fi având. Fetele primiră sarcina de a executa misiunile, și mama lor însăși, ieșind la pârleaz, strigă la vecinele ei. Întâi se ivi o bătrână, care adusese în mâna tremurătoare un singur ou. Intrarea în posesia lui nu fu ușoară, deoarece baba, care nu vânduse de mulți ani ouă, nu știa prețul și se temea să nu fie înșelată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de a trăi, fiecare om poate avea bucuria creativității prieteniei, dra-gostei, naturii. Bucuriile pot fi simple, dar și acestea sunt diferite în raport cu elementul social; citez exemplul dat de A. Pleșu (Despre bucurie în Est și Vest și alte eseuri) cu vecina care anunța faptul că "la magazinul din colț se găsesc măsline și nu e coadă". Acest anunț, petrecut în zilele Revoluției, exprima drama existenței în socialism, ilustra dificultățile vieții, de neconceput în altă societate, unde să găsești de mâncare este
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
zilnică; pescuitul reprezenta încă un mijloc de existență, de „mutare a prânzului”, cum se exprimau localnicii. Așa se face că această confiscare, socotită nedreaptă, a fost percepută în acest fel de părinți, mai ales de mamele noastre. Mama mea și vecina ei au mers la Movileni, la curtea boierului, să se plângă și să-l roage să le înapoieze respectivele ustensile de pescuit. Boierul nu s-a lăsat înduplecat de rugămințile celor două femei și, numai după ce i-au făcut două
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]