3,223 matches
-
întâmpla acest lucru, sfințite? --La 16 iunie 1719 (7227). “De ce nu l-ai întrebat pe călugăr de ce a scos la iveală această scrisoare, fiindcă nu are a face cu Târgul Fănii, în care ne aflăm?” - m-a ischitit gândul de veghe. Bătrânul a băgat de seamă că ceva nu-i la locul lui în această discuție și a rămas pe gânduri... Apoi a început să vorbească: --Să nu fii surprins de faptul că am adus vorba de cei șase copii ai
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
iunie 1782: “dat-amu zapisul nostru la... mâna... lelii Marii Oprei... că i-amu vândutu unu loc di casă... cari... esti la Târgul Făini cel Vechi”. “Auzit-ai tu cui a dat zapisul de vânzare?” - m-a luat repede gândul de veghe. “Am auzit”. “Cui?” “Păi... <lelii Marii Oprei>”. “Așa spune, vere. Îi prima oară când întâlnim acest apelativ. Și să nu te ducă gândul spre acel cântecel “Lelea cu fusteica scurtă”, fiindcă aici îi vorba de treabă serioasă!” “Am priceput, gură
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mare și alta-i s-o iei pe scurtătură. Altfel nu știu de ce nu au zidit portița din zid... “Mai domol, cumetre, cu vorbele în doi peri despre cinstitele fețe călugărești, că nu ești singur” - m-a apostrofat gândul de veghe. “Trebuie să-mi spun părerea deschis, fiindcă am întâlnit lucruri prea puțin ortodoxe, făcute de sfințiile lor, începând chiar cu Înalt prea sfântul mitropolitul”. “Adică ce a făcut Înaltul?”... “Păi nu-ți aduci aminte că unul din ei a avut chiar
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
grabă. Bătrânul ținea privirea doar înainte. Eu parcă nici nu existam în urma lui. Nu se întâmplase niciodată ca în prezența mea să rămână tăcut atâta vreme. “La ce s-o fi gândind călugărul, a toate știutorule?” - am întrebat gândul de veghe. Răspunsul lui însă se lăsa așteptat. “Ei? Aștepți să te rog?” - am insistat eu. “Mă, fratele meu. Acum n-am chef de glumă. Stau și eu cu întrebarea pe buze și nu găsesc un răspuns potrivit. Mereu am impresia că
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Apoi, liniște... “Parcă toți sunteți prinși într-o conspirație” - am gândit eu cu reproș. “Să nu-mi porți pică omule. Surpriza plăcută face de o mie de ori mai mult decât o dezvăluire înainte de vreme” - m-a liniștit gândul de veghe. “Nimeni nu spune lucrurilor pe nume, ci doar îți mai aruncă o săgeată în inimă” - gândeam eu, îndepărtându-mă de izvor. M-am dus în chilioara mea și înainte de a intra am privit fugar spre chilia bătrânului, cu speranța că
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
trup, încât la prima încercare n-am putut să ridic brațul până la nivelul clanței. “Hai, amice! Curaj! Dincolo de ușă nu te poate aștepta gâdele, ci doar bătrânul tău prieten, care nu-ți vrea decât binele” - m-a îndemnat gândul de veghe. “Pentru tine e simplu ca bună ziua. Tu nu ai auzit ce a spus călugărul când am plecat de pe malul iazului? Sau dormeai? Da’ ce îți cer eu ție ajutor? Asta înseamnă ca și cum aș predica în pustiu precum Moise”. “Ia seama
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
chilie, nu-mi mai încăpeam în piele de bucurie și nu m-am oprit decât la izvor, căruia i-am povestit tot ce mi s-a întâmplat. “Nu te bucura prea devreme, cumetre - m-a luat în primire gândul de veghe - fiindcă mai ai ceva timp de așteptat. Bătrânul tău prieten mai are încă de făcut multă vreme umbră pământului. N-ai auzit ce a spus?” “Ba am auzit, răutăciosule! Dă-mi voie să mă bucur pentru faptul că bătrânul a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a tresărit, ci s-a desprins ușor din brațele mele. Luându-mi mâna, mi-a șoptit: --Să mergem, dragule. În timp ce pășeam spre biserică îmi spuneam: “După cât mi se pare, Sevastița a adus-o la izvor și ea a rămas de veghe în lăstăriș”. Acum călca în tăcere pe urmele noastre, ca un scutier în urma stăpânului... Am intrat în biserică tocmai când bătrânul deschidea ușa altarului, slobozind glas de rugă către cer... În cele din urmă, ne-a descoperit și a zâmbit
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Am pornit. Înainte mergea bătrânul, sprijinit de brațul Sevastiței. “Mergi domol ipochimene. Nu vezi că bătrânul anume potrivește lucrurile ca voi doi să rămâneți singuri și să vă bucurați cât mai mult unul de altul?” - mi-a șoptit gândul de veghe... Era o noapte caldă cum numai în miez de toamnă întâlnești. Zâna își lăsase mâna arzândă pradă căușului palmei mele, iar capul și-l sprijinea de umărul meu. Un oftat adânc mi-a atras atenția. --De ce oftezi tocmai acum
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ține toată viața... --Începând de când? “Te-a pus în cofă, istețule. Fata nu trăiește cu capul în nouri, precum tu. Ea știe că ce-i în mână nu-i minciună. Așa că, ia aminte...” - m-a trezit la realitate gândul de veghe. Și avea dreptate, mehenghiul... Am rămas o vreme sub vraja lunii. Bătrânul povestea o mulțime de lucruri. În toate acestea, o lua drept martor pe Sevastița. “Nu-i așa, Sevastiță?”... cădea din când în când întrebarea. Acestea m-au făcut
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Gândește-te că oamenii au fost și ei tineri... Și tinerețea își cere drepturile ei... Așa că nu cerceta aceste legi... cum ar fi spus poetul”. “Nu mă lași să am și eu dreptate, ferita Sfântului” - i-am reproșat gândului de veghe... Încet-încet, am ajuns în mijlocul poienii. Bătrânul s-a așezat pe trunchiul căzut, unde, de obicei, ne întâlneam cu veverițele. Sevastița a rămas lângă el. --Fiule, ia-o pe Zâna și mergeți până la malul iazului. Noi vă așteptăm aici. Numai să
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ne așteaptă sfinția sa și Sevastița”... Când m-am simțit stăpân pe mine, m-am ridicat și am așteptat până Zâna și-a pus în ordine catrința și iia... “Întreab-o de ce nu-i spune Sevastiței mamă?” - m-a îndemnat gândul de veghe. ... Mergeam înlănțuiți... --De ce nu-i spui Sevastiței cum se spue, mamă? --Așa m-au învățat să-i spun - Sevastița - dragule. --Cine? --Sfinția sa și Sevastița... “Întreab-o dacă știe cine este tatăl ei, amețitule ce ești!” - s-a răstit la
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ce nu-i spui Sevastiței cum se spue, mamă? --Așa m-au învățat să-i spun - Sevastița - dragule. --Cine? --Sfinția sa și Sevastița... “Întreab-o dacă știe cine este tatăl ei, amețitule ce ești!” - s-a răstit la mine gândul de veghe. “Mai domol cu invectivele, amice, că nu suntem de-o seamă!” “Hopaaa! A prins vulpea la rană. Adică cum nu suntem de-o seamă, cumetre?” “Uite că nu suntem și gata!” “Cuuum?!” “Apoi pre când am deschis eu ochii spre
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
cerga peste mine. Ceva însă a foșnit în faldurii ei. Am pipăit până am dat de o hârtie împăturită frumos. Am desfăcut-o cu înfrigurare... “Aprinde lampa, amice, că nu ai vederea pisicii” - m-a luat în primire gândul de veghe. Când am reușit să fac acest lucru, m-am așezat pe marginea patului și am început să citesc: “Întăi și întăi rogu-te să mă ierți, conașule, că îndrăznesc să-ți scriu. Da’ nu mi-o îngăduit inima să te
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
se întind pe asfalt În șir , ademeniți: bătrâni, femei și copii Înspiră în ei Inspiră-n plămâni, Un praf blestemat Al Mortii eterne, (sau nu) Intrați în sevraj, rostesc cuvinte -ncâlcite Căzuți în genunchi, cu ochi bulbucați și roșii de veghea prelungă sunt fericiți în sfârșit, că Zeul Suprem și-a coborât si-ntors a Sa față către ei aruncând în silă, sau poate din milă, o doză letală, de praf puturos. Își face simtită prezența, prin aer, pe jos, prin cotloane
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93403]
-
corp și se volatilizează în noapte. Eu răsuflu eliberată... O rază de lumină îmi creionează fața. -Ce faceți? Scrieți un poem? Interesante aceste cuvinte întortocheate... Aaaaa!... Eu?... Nu fac nimic... Doar șterg de praf o pagină din viață... Lumina de veghe Întunericul clipocește din genele plumburii încercând să pătrundă o fărâmă din lumina de veghe uitată de singura ființă vie care mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
creionează fața. -Ce faceți? Scrieți un poem? Interesante aceste cuvinte întortocheate... Aaaaa!... Eu?... Nu fac nimic... Doar șterg de praf o pagină din viață... Lumina de veghe Întunericul clipocește din genele plumburii încercând să pătrundă o fărâmă din lumina de veghe uitată de singura ființă vie care mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un nemaiauzit ecou, făcând ca Universul să crape în milioane de celule dispersate
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a început să însemne oamenii... Îi alegea pe cei mai proaspeți și îi trimite pe „insula poeților”. Acolo aerul e veșnic rarefiat... Coșciugurile miros a flori de lavandă, iar cimitirele scriu slove de iubire... Aici a rămas doar lumina de veghe, lumina mea, în care îmi sprijin coatele ascuțite în noianul gândurilor mele, cu care dacă vreau mă prăvălesc în „insula poeților” ca într-un carusel al vieții și al morții. În țipătul surd al cobzei Ridic ochii spre cer. Luna
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Studii Liberale. Acolo se opri și se uită la cărțile de pe rafturi. Se gândea să facă unele schimbări. împăratul muștelor avea să dispară și, odată cu el, or să-și ia zborul și Shane, Femei îndrăgostite, Eseurile lui Orwell și De veghe în lanul de secară, adică toate simptomele condescendenței intelectuale, toți acei viermi încovrigați ai sensibilității. Pe viitor anul I Instalatori de Gaz și anul II Carne or să învețe cum merg lucrurile și nu de ce merg așa. Or să învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
zvârcolește, visează că șoferul îl pândește și se zvârcolește transpirat, să scape. Două subțiri dâre fosforescente, asta e tot. Șoferul nu se mai vede, doar cele două trasee luminoase ale ochilor lui fosforescenți îl urmăresc de departe, din cabina mașinii. Veghea îndârjit și cu ură, de departe, mângâindu-și, nervos, sprânceana, semnul bizar de la coada sprâncenei. Orașul anihilat. Noaptea, mâluri putrede. Rareori, cadența păzitorilor... Spasmul câte unei bufnițe, lovind antenele clădirilor. Zbârnâie îndelung, cu fulgere iuți, cucuvele electrice. Hodoroaga se spulberă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai bun prieten al copiilor, corifeul științei și artelor magice, cel mai iubit dintre pământeni nu mai există, a crăpat, pur și simplu, ca toți pământenii. Când fusese arestat, în urmă cu peste 30 de ani, Părintele popoarelor inca mai veghea, ziua și noaptea, în amvonul său luminat de la Kremlin și decidea ziua și noaptea fiecăruia dintre muritori. Îl arestaseră pe bietul călugăr pentru credința sa nestrămutată în lumea de Apoi și de Dincolo, îl chinuiseră, până începuse, brusc, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
brațele prea lungi, albe. Nu se mișca, nu auzea nimic. Făcu un prim pas. Cadavrul rămăsese la fel, imobil, perfect. Somn prea perfect, să probeze nepăsarea, inocența? Curtezana n-ar avea ce ascunde, adică, n-ar avea de ce sta de veghe? Ca și cum graba cu care cercetase buzunarele străinului, să-i afle identitatea, adresa, semnele particulare de recunoaștere, n-ar fi decât o inocentă impertinență sau un exces de curiozitate și chiar simpatie, nimic altceva. Un somn cosmic, total, de parcă nimic suspect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
comod și trecut de jumătatea vieții, refugiul ar trebui să vină îndată ce sting lumina sau simulez trăgând plapuma - de fapt nu se întâmplă niciodată asta, fiindcă în primul somn cad lăsând câteva lumini aprinse în casă - cel puțin becul de veghe din hol și în sufragerie lumina mișcătoare a televizorului refractată, înmulțită de ochelarii mamei, care își urmărește telenovela aplecată în fotoliu ca la un program de interes suprem sau parcă ar fi vrut să învețe la anii ăștia încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sănătate mintală. Orașul Interzis a fost căminul multora care au înnebunit. Cutreier domeniul lui Mao și îi privesc pe bărbați și pe femei cum se poartă ca eunucii de pe vremuri. Precum câinii, adulmecă. Își petrec fiecare secundă din starea de veghe încercând să-i facă pe plac împăratului. Ei își dau seama când împăratul e gata să o „uite” pe concubina sa. Sunt conștientă de poziția mea. Rolul meu nu are consistență. Cu toate acestea, iluzia este disponibilă, dacă mă muncesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
merge în camera de hotel a Doamnei Mao și o pune la curent cu noutățile. Să fii atentă la momentul ales, zice Kang Sheng. Vine tornada-dragon. E aproape. Mao va ataca și acesta va fi sfârșitul lui Liu. Stai de veghe, cu cât Mao își va face mai mulți dușmani, cu atât mai repede va apela la ajutorul tău. Fără nici un avertisment, Mao revine în septembrie la Beijing. Convoacă o ședință a Biroului Politic și anunță îndepărtarea din funcție a ministrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]