2,332 matches
-
Giorgio Barbarelli Zorzo da Castelfranco, sau Zorzi da Castelfranco, cunoscut mai ales că (n. 1477 sau 1478, Castelfranco Veneto - d. 1510, Veneția) a fost un pictor italian venețian, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai Renașterii venețiene. este cel mai enigmatic pictor al Renașterii. Nu dispunem decât de puține documente despre viața acestui artist, care, deși a murit timpuriu, la vârsta de abia treizeci și trei de ani, s-a
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
Giorgio Barbarelli Zorzo da Castelfranco, sau Zorzi da Castelfranco, cunoscut mai ales că (n. 1477 sau 1478, Castelfranco Veneto - d. 1510, Veneția) a fost un pictor italian venețian, unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai Renașterii venețiene. este cel mai enigmatic pictor al Renașterii. Nu dispunem decât de puține documente despre viața acestui artist, care, deși a murit timpuriu, la vârsta de abia treizeci și trei de ani, s-a bucurat de mare popularitate încă în timpul vieții. Numele lui
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
actele cu privire la frescele reședinței Fondaco dei Tedeschi<ref name="Bialostocki/Rezinek 1990, p. 173">Bialostocki/Rezinek 1990, p. 173.</ref>. Golul de informații a fost umplut de legende, care au adâncit misterul vieții sale. Un lucru este sigur în privința pictorului venețian: fără el nudul de femeie, ca și rolul culorii în pictură europeană ar fi altfel de cum le cunoaștem astăzi. Piero della Francesca și Giovanni Bellini relevaseră deja posibilitățile nelimitate ale culorii, dar numai Giorgione a eliberat-o de dominația desenului
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
de o uriașă însemnătate. În fața pictorilor s-au deschis teritorii noi, artiști doritori de înnoire, Titian, Velazquez, Cézanne, au pornit la cucerirea acestor tărâmuri din lumea culorilor. În timpul vieții, maestrului din Castelfranco i se spunea Giorgio sau Zorzi (în dialect venețian). Fiind din ce in ce mai prețuit pentru picturile sale, cu timpul a fost numit "Giorgione" ("marele Giorgio"). Augmentativul apare pentru prima oară la Paolo Pino, în ale sale "Dialoghi della Pittura", publicate la Veneția în 1548.În legătură cu acest supranume, Văsari scrie: "Datorită ținutei
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
Văsari în ""Viața celor mai iluștri pictori, sculptori și arhitecți"", Giorgione ar fi lucrat la început, aproximativ în perioada dintre anii 1485 și 1490, în atelierul lui Giovanni Bellini, în acel timp unul dintre cei mai cunoscuți maeștri ai școlii venețiene. Tânărul Giorgio învăța acolo tehnică redării luminii prin culoare, tehnica introdusă de Antonello da Messina (cca. 1430-1479) și este influențat indirect, prin intermediul atelierului Bellini, de viziunea plastică a lui Andrea Mantegna. Dar nu putem exclude nici influența lui Vittorio Carpaccio
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
acelui an. Titian este, desigur, cel mai important elev al maestrului din Castelfranco. Însă și pictori precum Palmă Vecchio (1480-1528), Savoldo (1480(?)-1548(?)) și Sebastiano del Piombo (1485-1547) sunt influențați de giorgionism. Scrierile lui Marcantonio Michiel despre colecțiile de artă venețiene, redactate între 1525 și 1543, constituie importante surse pentru opera lui Giorgione. Deșele menționări ale artistului relevă prețuirea de care s-a bucurat opera să în rândul contemporanilor. Baldassare Castiglione îl enumeră apoi, în "Curtezanul" din 1528, printre cei mai
Giorgione () [Corola-website/Science/307327_a_308656]
-
Române n-au fost cucerite de Califat și faptul că acesta se temea că dacă ar instala un guvernator turc, n-ar mai avea de acolo atâția bani, grâne și carne. El mai amintește în aceeași lucrare și un "raport venețian" din 1593 în care se arată că la un moment dat, excedați fiind de situația în care se găseau, un grup de locuitori ai Țării Românești s-au prezentat la Divanul Imperial pentru a cere transformarea țării în sangeacat (provincie
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
la Universitatea din Padova, dar nu a reușit să-și ia o diplomă de doctor. Întors în Cretă devine călugăr la mănăstirea Kythera sub numele de Meletie și intră în mișcarea anticatolica. Acest lucru va face ca în 1627 autoritățile venețiene să îl condamene la moarte. expulzează refugiindu-se în Egipt, la muntele Sinai, de unde pleacă la Constantinopol, la invitația patriarhului Chiril I Lucaris (). Aici continuă să predice la bisericile din Constantinopol și Galata, Meletie Sirigul contând drept "„omul cel mai
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
substanța a fost sintetizată pentru prima dată de călugărul benedictin de naționalitate germană, Basil Valentine în secolul al XV-lea, prin încălzirea sării de bucătărie cu acid sulfuric, iar alții citează „Plichto”, o carte despre tehnici de vopsit scrisă de venețianul Gioanventura Rossetti la sfârșitul secolului XVI, ca fiind prima sursă în care se descrie modalitatea de preparare a acidului clorhidric. În secolul XVII Johann Rudolf Glauber din Karlstadt am Main, Germania, a folosit clorura de sodiu și acidul sulfuric pentru
Acid clorhidric () [Corola-website/Science/307993_a_309322]
-
într-o poziție de "monarh creștin evlavios" și "cavaler creștin ideal", fără să mai acorde atenție la interesele Poloniei sau a dinastiei Jagiellonian. "Bastionul creștinismului" și alte lozinci prezentate de trimisul papal, Giuliano Cesarini, împreună cu promisiunile verbale a unei flote venețiene și faptul că trupele papale blocau Dardanelele, împreună cu o viziune ispititoare a unei promisiuni de vitcorie în această glorioasă cruciadă, care se efectua pentru slava lui Dumnezeu și împotriva turcilor, l-a convins pe Vladislav să se angajeze cu forțele
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
slava lui Dumnezeu și împotriva turcilor, l-a convins pe Vladislav să se angajeze cu forțele sale proaspăt învingătoare, pentru un alt război, încălcând astfel armistițiul de zece ani cu agresivul și puternicul Imperiu Otoman. În ciuda presupusului ajutor, la Bosfor, venețienii s-au unit cu forța papală și au navigat pe coastă până la COnstantinopol, împingându-i pe otomani afară din Balcani, nereușind să navigheze spre Varna. Această era o mișcare surprinzătoare, pe care Vladislav și comandantul său cel mai înalt în
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
până la COnstantinopol, împingându-i pe otomani afară din Balcani, nereușind să navigheze spre Varna. Această era o mișcare surprinzătoare, pe care Vladislav și comandantul său cel mai înalt în grad, Iancu de Hunedoara, nu au reușit să o anticipeze. Trădarea venețienilor a dus la plasarea armatei otomane (circa 60.000 de turci) conduși de sultanul Murad al II-lea, în imediata apropiere a cruciaților (circa 20.000). Prin urmare, când Bătălia de la Varna a început pe 10 noiembrie 1444, regele polonez
Vladislav al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/307535_a_308864]
-
tehnică de interpretare "bel-canto" la genul cunoscut ca fiind opera simfonica. Premiera operei a avut loc la Milano, la Teatro alla Scală, în ziua de 5 februarie 1887. Durată operei: cca 2 1/2 ore. Locuitorii insulei Cipru ocupată de venețieni, printre care Cassio și Iago, doi ofițeri ai lui Otello, guvernatorul maur (arab) al insulei, Desdemona, frumoasa soție a acestuia, Rodrigo, un tânăr nobil venețian și localnicul Montano se află la malul mării. Toți așteaptă cu înfrigurare întoarcerea navei lui
Otello (Verdi) () [Corola-website/Science/307626_a_308955]
-
5 februarie 1887. Durată operei: cca 2 1/2 ore. Locuitorii insulei Cipru ocupată de venețieni, printre care Cassio și Iago, doi ofițeri ai lui Otello, guvernatorul maur (arab) al insulei, Desdemona, frumoasa soție a acestuia, Rodrigo, un tânăr nobil venețian și localnicul Montano se află la malul mării. Toți așteaptă cu înfrigurare întoarcerea navei lui Otello, după o aprigă lupta pe care acesta o purtase împotriva turcilor. Furtună izbucnește. Corabia apare la orizont, dar se apropie cu greu de țărm
Otello (Verdi) () [Corola-website/Science/307626_a_308955]
-
pasul Belen și a atacat Anatolia în 1832. În epoca otomană târzie, orașul a câștigat o tot mai mare importanță ca avanpost al drumului comercial spre Bagdad și India. Iskenderun a fost principala bază de plecare a neguțătorilor genovezi și venețieni, iar mai apoi a celor din nordul și vestul Europei. Compania Britanică a Levantului a menținut o agenție aici pentru aproape 200 de ani, până în 1825. Portul a crescut în timpul secolului al XIX-lea. În 1912, orașul a fost legat
İskenderun () [Corola-website/Science/307754_a_309083]
-
trebuind să fie încetinite. Armata cruciată era estimată la 4.500 cavaleri (cu 4.500 de cai), 9.000 scutieri și 20.000 infanteriști. Dat fiind faptul că nu fusese semnat un contract ferm cu privire la plecarea tuturor cruciaților cu corăbiile venețiene, mulți luptători au ales să plece din alte porturi, în special din Marsilia și Genova. În 1201, cea mai mare parte a efectivelor cruciate se afla în Veneția. Dar s-a constatat că ea era mult mai mică (aproximativ 12
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
ales să plece din alte porturi, în special din Marsilia și Genova. În 1201, cea mai mare parte a efectivelor cruciate se afla în Veneția. Dar s-a constatat că ea era mult mai mică (aproximativ 12.000 soldați), iar venețienii primeau mai puțin de jumătate de bani din suma convenită, și anume 85.000 de mărci din argint, în timp ce cruciații nu puteau plăti decât cel mult 51.000 de mărci, și asta doar dăcă ar fi fost dispuși să renunțe
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
jumătate de bani din suma convenită, și anume 85.000 de mărci din argint, în timp ce cruciații nu puteau plăti decât cel mult 51.000 de mărci, și asta doar dăcă ar fi fost dispuși să renunțe la numeroase alte cheltuieli. Venețienii i-au pus pe cruciați sub consemn pe insula Lido până când aveau să se decidă asupra acțiunilor viitoare. Dandolo și venețienii au reușit să folosească mișcarea cruciată în propriul lor folos. După masacrul străinilor din Constantinopol din 1182, comercianții venețieni
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
mult 51.000 de mărci, și asta doar dăcă ar fi fost dispuși să renunțe la numeroase alte cheltuieli. Venețienii i-au pus pe cruciați sub consemn pe insula Lido până când aveau să se decidă asupra acțiunilor viitoare. Dandolo și venețienii au reușit să folosească mișcarea cruciată în propriul lor folos. După masacrul străinilor din Constantinopol din 1182, comercianții venețieni din capitala bizantină fuseră expulzați de reprezentanții dinastiei Comnen, care se bucurase de sprijinul întregii populații grecești. Aceste evenimente le-au
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
Venețienii i-au pus pe cruciați sub consemn pe insula Lido până când aveau să se decidă asupra acțiunilor viitoare. Dandolo și venețienii au reușit să folosească mișcarea cruciată în propriul lor folos. După masacrul străinilor din Constantinopol din 1182, comercianții venețieni din capitala bizantină fuseră expulzați de reprezentanții dinastiei Comnen, care se bucurase de sprijinul întregii populații grecești. Aceste evenimente le-au justificat venețienilor păstrarea unei poziții ostile față de Bizanț. Enrico Dandolo, care se alăturase cruciaților în timpul unei ceremonii publice în
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
reușit să folosească mișcarea cruciată în propriul lor folos. După masacrul străinilor din Constantinopol din 1182, comercianții venețieni din capitala bizantină fuseră expulzați de reprezentanții dinastiei Comnen, care se bucurase de sprijinul întregii populații grecești. Aceste evenimente le-au justificat venețienilor păstrarea unei poziții ostile față de Bizanț. Enrico Dandolo, care se alăturase cruciaților în timpul unei ceremonii publice în biserica San Marco di Venezia, a propus cruciaților ca în schimbul celor 34.000 de mărci care lipseau să-și plătească transportul prin atacarea
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
ca în schimbul celor 34.000 de mărci care lipseau să-și plătească transportul prin atacarea portului Zara din Dalmația (care în acele timpuri era o comunitate independentă care recunoștea protectoratul regelui Ungariei Emeric, și care fusese înainte de 1186 o posesiunea venețiană). Veneția depindea de aprovizionarea cu lemn pentru corăbii provenit de pe țărmurile Adriaticii. Regele catolic al Ungariei fusese de acord să se alăture cruciaților, deși mai degrabă din motive politice decât din unele religioase, și tergiversase cât mai mult cu putință
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
fusese de acord să se alăture cruciaților, deși mai degrabă din motive politice decât din unele religioase, și tergiversase cât mai mult cu putință orice pregătire de plecare în expediția militară. Mulți cruciați nu au fost de acord cu propunerea venețiană și s-au întors la casele lor, printre aceștia și Simon de Montfort - viitor conducător al cruciadei albigensiene -, în vreme ce împuternicitul papal, cardinalul Pierre Capuano susținea atacul de pe coasta Dalmației, pentru a împiedica eșecul întregii mișcări. Papa Inocențiu a fost foarte
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
se plănuise. Catolicii din Zara le-au amintit atacatorilor că sunt coreligionari, agățând steaguri cu crucea la ferestrele diferitelor clădiri ale orașului și pe zidurile fortificațiilor, dar orașul a fost luat cu asalt și cucerit după un scurt asediu. Atât venețienii cât și restul cruciaților au fost excomunicați imediat de Inocențiu al III-lea. Bonifaciu a părăsit flota mai înainte de plecarea ei din Veneția pentru a-și vizita vărul Filip de Swabia. Motivul acestei vizite este controversat. Poate papa a plecat
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]
-
au fost excomunicați imediat de Inocențiu al III-lea. Bonifaciu a părăsit flota mai înainte de plecarea ei din Veneția pentru a-și vizita vărul Filip de Swabia. Motivul acestei vizite este controversat. Poate papa a plecat deoarece aflase de planurile venețienilor și deși nu era de acord cu ele, dorea să evite excomunicarea, ori poate a dorit să se întâlnească cu principele bizantin Alexios Angelos, (care era fiul împăratului bizantin detronat Isaac al II-lea Angelos) și cumnatul lui Filip. Alexius
Cruciada a patra () [Corola-website/Science/306635_a_307964]