2,765 matches
-
intimă. SCRIERI: Dincolo de așteptare, București, 1967; Verdictul, București, 1970; Lumină și piatră, București, 1972; Oameni și oameni, București, 1973; Păsările mari nu cântă, București, 1976; Nimic despre fericire, București, 1984; În iarbă, cu fața la soare, București, 1989. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, „Verdictul”, RL, 1970, 15; Radu Ciobanu, „Verdictul”, O, 1970, 4; Valentin F. Mihăescu, Un roman al eșecului, LCF, 1977, 23; Romulus Vulpescu, „Păsările mari nu cântă”, RL, 1977, 32; Popa, Dicț. lit. (1977), 468-469; V. Tudor, „Nimic despre fericire”, TR, 1985
RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
Verdictul, București, 1970; Lumină și piatră, București, 1972; Oameni și oameni, București, 1973; Păsările mari nu cântă, București, 1976; Nimic despre fericire, București, 1984; În iarbă, cu fața la soare, București, 1989. Repere bibliografice: Dana Dumitriu, „Verdictul”, RL, 1970, 15; Radu Ciobanu, „Verdictul”, O, 1970, 4; Valentin F. Mihăescu, Un roman al eșecului, LCF, 1977, 23; Romulus Vulpescu, „Păsările mari nu cântă”, RL, 1977, 32; Popa, Dicț. lit. (1977), 468-469; V. Tudor, „Nimic despre fericire”, TR, 1985, 12; Marius Petrescu, Într-un registru
RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
erotism sunt lizibile astăzi dacă nu chiar cu sarcasm, în orice caz cu circumspecție. În privința acestui trecut acționează - spune Paul Georgescu în convorbirile cu M. - „pluricazualitatea etajată”, a cărei retrospectivă nu exclude cinismul: „Mătăluță ești vegetarian”, sună ca o sentință verdictul prozatorului când poetul își amintește că în plin triumfalism stalinist zeci de mii de români „mai și mureau... nu chiar într-o stare de totală libertate”. Vegetarian sau carnasier, unica soluție ar fi fost să te aperi prin a fi
MUGUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288267_a_289596]
-
se desfășoară în culise, spectatorul luând cunoștință de el din două relatări contradictorii: după opinia uneia dintre odraslele lui Spirache, Traian, părere împărtășită unanim de familie, cuvântarea este un dezastru, spulberând definitiv întreaga lor strădanie, pe când agentul electoral dă un verdict de politician profesionist: „O lovitură, o bombă căzută în tabăra dușmanului tocmai la momentul oportun”. De fapt, prestația electorală a lui Spirache este în perfect acord cu structura lui. Dacă politicii i se acordă un spațiu secundar de desfășurare, prim-
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
de o prudență nejustificată față de debutul neobișnuit al lui Nichita Stănescu, cu versurile din Sensul iubirii. În volumul Destine și valori își adună din nou producția publicistică, de data aceasta selectând valori clasice. Consecvent cu sine în a nu pronunța verdicte riscante, criticul (pentru că nu aspiră să fie și un istoric literar) se ocupă de Ion Budai-Deleanu, Titu Maiorescu, Ioan Slavici (în mai multe articole), G. Ibrăileanu, Liviu Rebreanu, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Radu Stanca. Un studiu menționabil este Petőfi în
OARCASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]
-
împreună cu George Drumur, Gh. Antonovici și Neculai Pavel unui grup literar Iconar [...] am început în revistele «Orion», «Pana literară», «Crai nou», «Plai» și «Flanc» o campanie vehementă împotriva adercilor de orice fel”. Rubricile principale sunt „Pajiști și constelații”, „Atitudini și verdicte”, „Curier ultim”. Predispoziția polemică alunecă nu de puține ori spre poziții radicale, de dreapta. Atitudinea de stânga este considerată de Aurel Putneanu drept una „așa-zisă socialistă, fără Dumnezeu, cu un substrat care se bazează pe minciună, pe umanitarismul sec
ORION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288578_a_289907]
-
istorice occidentale academice scoate în evidență tocmai adânca angajare socială și ideologică a acesteia, sub aparența obiectivității și a neutralității. Istoria este părtinitoare nu numai „în interior”, ci și „în exterior”. Henry S. Commager apreciază cu resemnare că „istoria este verdictul națiunii învingătoare”. Secole de-a rândul, remarcă el, istoria a fost scrisă de învingători, și nu de învinși. Romanii au scris istoria războaielor punice, și nu cartaginezii; creștinii au înregistrat triumful creștinismului asupra păgânismului, și nu păgânii; spanioliiauspus povestea cuceririi
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aflat în schemele elementare de acțiune și de interacțiune umană. Din nevoile de cunoaștere, de idealizare, de intensificare a senzațiilor ș.a.m.d. decurg „vocațiile”, virtualități esențiale ale consumului informațional. De pildă, din nevoia de cunoaștere derivă, alături de altele (insolitul, verdictul), o vocație euristică, a descoperirii. O activează și îi răspund problemele de matematică, textele enigmatice, ezoterice, oraculare, jocurile de cuvinte, dar și poezia ermetică, visele, romanele polițiste sau proza fantastică. La împlinirea acestor vocații pot contribui, prin urmare, simultan sau
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
în mijlocul vieții literare, spațiu al ambiției duse până la isterie. [...] În postura de critic literar, făcea impresia unui om căzut din Lună. Nu ținea seama de țesătura de prejudecăți și interese din cauza căreia ierarhia de valori literare părea de neclintit. Dădea verdicte care contrariau. Se lăsa condus, cel mai adesea, de dorința de a trăi un moment de beatitudine estetică. ALEX. ȘTEFĂNESCU SCRIERI: Povestea tristă a lui Ramon Ocg, Sibiu, 1941; Despre mască și mișcare, Sibiu, 1944; Scriitori moderni, București, 1966; Poezia
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
de culpă, penitentul nu mărturisește nimic, doar simple formalități, în fața unei audiențe inchizitoriale. Ar fi poate momentul să înțelegem că, dacă dosarele moarte sunt desecretizate, sufletele vii caută împăcarea cu sine, prin ceilalți. Poți judeca integral o viață pariind pe verdictul fatalității? Mai există gesturi, precum confesiunea cu voce tare, care pot să dezlege - dacă nu chiar să dizolve - rădăcinile întunericului? Putem oare izola monografia păcatelor unui fost delator de prospețimea certă a bunelor sale isprăvi din ultimul deceniu și jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
culturală a sinelui e separată de orice proiect paideic. Bildung nu mai emană grija anticilor și a medievalilor europeni pentru suflet (Jan Patodka), care aspirau la reîntregirea spirituală a chipului (das Bild) divin în matricea umanului. „Arta pentru artă” pronunță verdictul crizei și are ca marcă distinctivă retorica discontinuității. Temporalitatea catastrofică a unui secol marcat de două conflagrații mondiale și un paralizant Război Rece a slăbit încrederea în categoria cauzalității eficiente sau finale. Cultura fragmentului nu poate reprima însă angoasa izolării
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Smerdeakov e capabil de fraze de neuitat. Asta-i viața!” Recunosc că geniul polifonic al lui Dostoievski este modelul aproape desăvârșit al mărturisirii care cunoaște valoarea apofatică a tăcerii. La el, discreția auctorială nu suspendă vertijul instrospecției psihologice și nici verdictul final. Dar polifonia nu înseamnă ambiguitate. Pe lângă celebrele opuri, trebuie să citim jurnalele și sutele de articole de presă ale lui Fedeor Mihailovici 1. Este adevărat că pravoslavnicele sale convingeri alunecau, adesea, într-un utopic panslavism. Dar esențialul stă în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În matricea acestor foarte importante decizii teoretice ale lui Husserl, o fenomenologie a revelației este deja schițată. Turnura francezătc "Turnura franceză" Reluând tema kierkegaardiană a posibilității deasupra realității, Heidegger descrie fenomenalitatea unei apariții în termeni de auto-donație (Selbstgegebenheit). Din acest verdict decurge un alt concept al adevărului pentru care nu evidența obiectivată este ultimul criteriu (adaequatio rei ad intellectum), ci starea dinamică de „ieșire din ascundere” (die Unverborgenheit). Heidegger a aplicat înțelegerea ioaneică a adevărului (discutată într-un seminar privat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cadă în idolatria conceptelor filozofice. Apofatismul răsăritean se identifică așadar cu „refuzul de a epuiza adevărul prin interpretarea simbolic-iconologică a formulărilor sale”4. Dorința lui Yannaras este de a pune mai întâi un diagnostic teologic nihilismului modern. Plecând de la acest verdict, el propune un alt model de interpretare a revelației biblice filtrate prin geniul teologic și spiritual al Părinților greci. În final, Yannaras ne invită să celebrăm sensul liturgic al unei paradoxale „teologii a necunoașterii” lui Dumnezeu: „Mare este Domnul și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
materialul pentru o „teologie a absenței” lui Dumnezeu. Un punct de congruență între Ch. Yannaras și J.-L. Marion apare mai cu seamă în contextul interpretării tuturor definițiilor date lui Dumnezeu în tradiția onto-teologică occidentală drept „idoli mentali”2. În verdictul iconoclast al lui Friedrich Nietzsche și Martin Heidegger, acești idoli au rămas neînlocuiți cu un alt adevăr 3. Chiar de la început, teza lui Yannaras se remarcă prin două trăsături: (1) documentația istorică insuficientă și selectivă în raport cu rezultatele cercetării istorice și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tare decât prietenia. 3. „Radu Grielescu” și Mircea Eliade : ficțiune și istorietc "3. „Radu Grielescu” și Mircea Eliade \: ficțiune și istorie" Dincolo de intriga subțire (în care orice nu se leagă direct de „Abe” are parte de un tratament schematic până la verdictul ideologic) și de valoarea literară puțin convingătoare (pe care nici nu o discut serios, pentru a mă putea concentra pe lectura cultural-ideologică), cititorul român care îl ignoră pe Allan Bloom poate fi interesat de acest roman à clef în măsura în care se
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
culturii, ideologiei, învățământului superior și societății americane din câte s-au tradus vreodată la noi. Astfel, discuția noastră publică despre aceste subiecte se poate amorsa în mai bună cunoștință de cauză, trecând mai rapid de la faza improvizațiilor publicistice și a verdictelor ideologice sumare pseudomorfotice la cea a studiilor serioase. Notetc "Note" 1. Vezi pp. 119-172. 2. Vezi Vladimir Nabokov, Pnin, traducere de Mona Antohi, Humanitas, București, 2005. 3. Vezi pp. 253-323. 4. Citez, nu tocmai la întâmplare, câteva texte pe tema
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dezbate cu ei lucrările prezentate, la Flacăra materialul e adesea Înmormântat cu lunile. Unii tineri au putut afla târziu de tot că poemul sau schița «nu vor fi publicate» fără a li se spune «de ce», adesea, redactorii Flăcării dau un verdict categoric, unor bucăți literare, fără a mai gândi la autorii lor, la acel pozitiv care există În munca acestora. Flacăra publică extrem de puțin material literar. Schița a dispărut cu desăvârșire din paginile ei. Poezia e rară și numai comemorativă, sau
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ca să ne dovedească faptul bine știut că Victor Tulbure, prin poezia sa, luptă pentru pace: «(Ă)». Limitându-se la generalități, critica literară privește, În mod inevitabil, opera din afară, de sus, așa Încât aprecierile pe care le face seamănă cu niște verdicte. Se ajunge astfel, În chip fatal la critica dogmatică. Criticul nu mai e un cititor specializat ce străbate cu pasiune paginile unei cărți, subliniind și propagând ceea ce este valoros, explicând și combătând neajunsurile, ci un judecător sever care aruncă asupra
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cadru constitutiv și orientativ al cercetării este mai degrabă o decizie luată pe baza unor considerații pragmatice, ținând seama de rezultatele pe care le-a făcut deja posibile și cu deosebire de cele pe care le promite, decât acceptarea unui verdict constrângător al observațiilor și experimentelor particulare. Din această perspectivă, o recuperare într-o formă relativizată a conceptului kantian de a priori va apărea pe deplin îndreptățită. S-a atras atenția, în acest sens, asupra faptului că un filosof empirist ca
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de a spune doar adevărul va putea fi exploatată pentru înfăptuirea unor acțiuni condamnabile, și anume prigonirea supușilor, lipsirea individului de dreptul la viață și lăsarea unui om nevinovat, lipsit de apărare, pradă ucigașului 31. În asemenea conflicte dintre îndatoriri verdictul imperativului categoric va fi clar. Iar a urma acest verdict - conchide Vuillemin - înseamnă a rămâne fideli spiritului gândirii lui Kant, chiar și împotriva unora dintre afirmațiile sale explicite 32 Punctul de vedere potrivit căruia există, dincolo de criteriul suprem al moralității
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
înfăptuirea unor acțiuni condamnabile, și anume prigonirea supușilor, lipsirea individului de dreptul la viață și lăsarea unui om nevinovat, lipsit de apărare, pradă ucigașului 31. În asemenea conflicte dintre îndatoriri verdictul imperativului categoric va fi clar. Iar a urma acest verdict - conchide Vuillemin - înseamnă a rămâne fideli spiritului gândirii lui Kant, chiar și împotriva unora dintre afirmațiile sale explicite 32 Punctul de vedere potrivit căruia există, dincolo de criteriul suprem al moralității, legi morale sau legi practice care stabilesc îndatoriri sau interdicții
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu-și dea seama că încercările sale în metafizică sunt dintre cele ce cad sub cenzura severelor interdicții kantiene. Cu toate acestea Motru nu a redeschis procesul intentat de Kant metafizicii. Altfel spus, el nu a încercat o revizuire a verdictului kantian care respinge metafizica în ipostaza ei de pretinsă cunoaștere a absolutului. Și aceasta printr-o confruntare cu analizele și concluziile Criticii rațiunii pure. Motru suspendă pur și simplu interdicțiile kantiene. Aparent, el își sprijină construcția metafizică pe filosofia kantiană
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
locuri diferite sunt uniți ca verigi ale aceluiași lanț. Ei recunosc același tribunal suprem căruia trebuie să-i fie supuse toate pretențiile de validitate, cele de natură teoretică, cât și cele de natură practică. Și ei sunt de acord că verdictele tribunalului rațiunii vor trebui să fie acceptate drept definitive, inatacabile. Rațiunea numită pură, obiectul cercetărilor lui Kant, este a priori, prin urmare atemporală. Criteriile ei sunt imuabile, aceleași în toate timpurile și în toate locurile. Ceea ce deosebește indivizii și colectivitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
răspunsuri posibile ale lui Kant. Blaga vedea, în mod evident, în filosofia lui Kant cea mai temeinică, cea mai bine întemeiată critică a posibilității metafizicii, înțeleasă ca o reprezentare asupra transcendentului adecvată obiectului ei, adică drept o cunoaștere a absolutului. Verdictul negativ al lui Kant cu privire la posibilitatea cunoașterii metafizice înțeleasă în acest fel i s-a părut lui Blaga definitiv, irecuzabil. Într-un al doilea pas, Blaga susține însă că acest verdict nu va trebui ințeles drept o demonstrație a caracterului
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]